Eşecul democraţiei - Parlamentul kenian îl scapă pe vice-preşedinte de Curtea de la Haga
Votul de vineri, 6 septembrie, în care Parlamentul kenyan a votat pentru retragerea Keniei din calitatea de membru al Curţii Penale Internaţionale, a fost judecat de către Amnesty Internaţional drept „o încercare alarmantă de a nega justiţia pentru sute de oameni".
Înfiinţată în 2002, Curtea Penală Internaţională (CPI) încearcă să pedepsească crimele împotriva umanităţii. Aderarea la CPI a fost ratificată de 122 de state, iar 34 dintre ele sunt din Africa.
În cazul în care Kenya va părăsi CPI va fi prima ţară care face acest lucru. Conform organizaţiei pentru drepturile omului, este „inacceptabil să încerci să-i protejezi pe cei care trebuie să răspundă pentru crimele împotriva umanităţii şi să le permiţi să evite justiţia".
Votul Parlamentului din Kenya a survenit cu câteva zile înainte de procesul de la Haga împotriva fostului vice-preşedinte William Ruto, acuzat de crime împotriva umanităţii în legătură cu violenţele post-electorale din 2007- 2008. La 12 noiembrie ar trebui să înceapă procesul actualului preşedinte, Uhuru Kenyatta, la rândul său, suspectat de crime grave.
În teorie, Parlamentul unei naţiuni poate decide ce vrea: se pot autoriza intervenţii militare în străinătate cum de altfel se pot „scăpa” liderii de justiţia internaţională.
La acest lucru se adaugă şi faptul că CPI nu este un instrument perfect, este legitim să fie criticat pentru că s-a concentrat în principal asupra Africii şi rezultatele mai mult de 10 ani de activităţi judiciare sunt insuficiente.
Guvernele nu vor justiţie
Istoria recentă arată că ţările ale căror guverne au comis crime împotriva umanităţii nu vor justiţie nici după ce regimurile criminale sunt schimbate.
A fost nevoie de patru ani de la aprobarea sa pentru ca Statutul de la Roma, care permite pedepsirea pentru crime împotriva umanităţii, să intre în vigoare. Ba chiar mai mult, statele care l-au ratificat nu au dat instrumentele juridice necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor sale.
Cel mai infam caz de evadare din faţa justiţiei este al Cambogiei, unde dictatorul comunist Pol Pot, susţinut de regimul kmerilor roşii, a eradicat în patru ani o treime din populaţie, pe motive ideologice. Cu toate acestea, abia în 2006, după zeci de ani de opoziţie din partea Chinei şi parţial a Rusiei, a fost organizat un Tribunal Extraordinar pentru Cambogia, compus din funcţionari ONU şi jurişti cambogieni.
Interferenţele politice împotriva Curţii au fost extrem de numeroase. Nu au obstrucţionat numai mari puteri cu probleme în materie de drepturile omului - precum Rusia şi China, care au drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, ci şi ţări mici.
Este de remarcat viteza de melc cu care conducerea din Libia lui Gaddafi a fost pusă sub acuzare în 2011. Cazul crimelor de război din Siria, este şi el notabil. Timp de doi ani, orice cerere de punere în atenţia Curţii a crimelor de război împotriva umanităţii comise în conflictul sirian a primit veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU.
Apoi mai există sabotajul justiţiei internaţionale la lumina zilei.
Preşedintele Sudanului, Omar al -Bashir, inculpat de CPI, continuă să fie „urmărit", cu toate acestea este primit în vizită periodic de omologii săi africani.
Vineri, votul Parlamentului din Kenya, stabileşte un precedent periculos pentru viitorul justiţiei pe întregul continent african şi nu numai.
