Elveţia preia preşedinţia OSCE şi îşi propune să aducă pace în Balcani

Elveţia preia în prima zi a anului 2014, de la frământata Ucraina, preşedinţia anuală a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).

După un 2013 marcat de o efervescenţă a declaraţiilor politice xenofobe, de tensiuni politice şi lupta surdă între Rusia şi UE pentru influenţă în Europa de Est, toate pe fundalul crizei economice şi a unui şomaj ce atinge cifre record, Elveţia îşi propune să realizeze "progrese în conflictele nerezolvate, în lupta împotriva ameninţărilor transnaţionale, promovarea securităţii şi a stabilităţii, precum şi în realizarea unui plan pentru tineri', a declarat într-un comunicat ministrul elveţian de externe, Didier Burkhalter, citat de Agerpres.

Balcanii, de fapt pacea în Balcani, va fi una dintre priorităţile Elveţiei, în calitate de preşedinte OSCE. În anul care tocmai a început, Elveţia îşi propune realizarea păcii în Balcani, îndeosebi reglementarea relaţiilor între Kosovo şi Serbia, ţara ce va prelua preşedinţia OSCE în 2015. Graţie bunelor relaţii pe care Elveţia le are atât cu Serbia, cât şi cu Kosovo, Elveţia crede că poate susţine aceste două state în procesul de punere în operă a acordurilor bilaterale.

Ambiţiile Elveţiei în ceea ce priveşte cooperarea în Europa nu se opresc aici, Conform unui document postat pe foraus.ch, site dedicat asupra politicii externe a Elveţiei, se afirmă că Elveţia aspiră la o colaborare strânsă cu Serbia şi îşi propune "să exploateze bunele relaţii între Serbia şi Rusia" pentru o integrare mai bună a Rusiei în OSCE.

OSCE mai speră ca în 2014 să contribuie la progresul negocierilor între Armenia şi Azerbaidjan în ceea ce priveşte enclava Nagorno-Karabakh. Cele două ţări se află de câteva decenii în conflict din cauza acestei regiuni separatiste din Azerbaidjan dar cu populaţie majoritar armeană. Războiul din 1988 — 1994 s-a soldat cu circa 30.000 de morţi. După încheierea conflictului, în 1994, Armenia a ocupat regiunea cu populaţie majoritar armeană, cu ajutorul militar al Rusiei. Sub egida 'grupului de la Minsk' al OSCE (Rusia, Statele Unite şi Franţa), preşedinţii armean şi azer s-au întâlnit la Viena în noiembrie 2013, prima dată după ianuarie 2012.

Conflictul Armeniei cu Azerbaidjanul a fost speculat de ruşi pentru a deturna Armenia de la parcursul european. Armenia, ţara care după ani de negocieri cu UE urma să semneze la Vilnius, în 2013, acordul cu UE, a întors spatele europei, pentru a se alătura Uniunii Vamale Rusia-Kazahstan-Belarus, după ce Putin i-a făcut pe oficialii armeni "să vadă limpede" că fără ajutorul "dezinteresat" al Rusiei nu au nicio şansă într-o eventuală confruntare fie ea şi doar politică, cu Azerbaidjan. În august 2013, cu doar câteva luni înainte de summitul de la Vilnius, unde Armenia urma sa parafeze Acordul de Asociere cu UE, preşedintele Vladimir Putin a vizitat, după o lungă perioadă de timp, Baku, prilej cu care a încheiat un contract pentru furnizarea de arme către Azerbaidjan, act ce i-a făcut pe politicienii armeni să îşi reconsidere poziţia faţă de Moscova şi să schimbe drumul ţării dinspre Vest spre Est.

OSCE, organism cu 57 de membri, având sediul la Viena, a fost înfiinţat în 1973 cu numele de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), cu doi ani înainte de Acordurile de la Helsinki (1975). OSCE se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor şi reconstrucţiei post-conflictuale.

Ultimul summit OSCE a avut loc în Ucraina, actuala preşedintă a organizaţiei, în data de 5 decembrie, pe fundalul amplelor manifestaţii populare de pe EuroMaidan. Cu această ocazie, cancelariile Europei le-au trimis manifestanţilor sprijinul şi simpatia lor.