Descoperirea ceaiului

Frunzele de ceai au evoluat odată cu civilizaţia chineză, pentru a deveni în prezent o emblemă importantă a culturii chineze.
Frunzele de ceai au evoluat odată cu civilizaţia chineză, pentru a deveni în prezent o emblemă importantă a culturii chineze. (Lilly Wang / The Epoch Times)

Potrivit cărţii "Esenţa ceaiului", scrisă de expertul în ceaiuri Lu Yu, din dinastia Tang din China, obiceiul de a bea ceai provine de la legendarul erou Shennong, după ce a încercat mii de soiuri de plante.

O legendă susţine că Shennong, numit "Fermierul divin", încerca zilnic diverse ierburi, printre care şi 72 de tipuri de substanţe toxice. Sespune că el a supravieţuit toxinelor prin mestecarea frunzelor de ceai.

În scopul găsirii de plante medicinale pentru a vindeca anumite boli, Shennong culegea ierburi tot timpul, în munţi şi în zonele izolate, şi a încercat fiecare plantă pe care a cules-o. Prin aceasta, el a experimentat şi înţeles diferitele funcţii ale fiecărei specii de plante medicinale.

Într-o zi, Shennong a mâncat o plantă toxică şi şi-a simţit imediat limba şi gura foarte uscate. El a văzut un copac mare şi a decis să se aşeze lângă el pentru a se odihni. Atunci, o adiere de vânt a adus câteva frunze lucioase, de culoare verde închis, lângă el.

Intuitiv, el a luat acele frunze şi a început să le mestece. Spre surprinderea lui, frunzele au emis un miros parfumat, care, împreună cu saliva lui, i-au făcut limba să se simtă din nou hidratată. S-a simţit plin de viaţă, tot disconfortul dispărând.

Dezvoltarea ceaiului

Practica de a bea ceai durează de mii de ani în China. Potrivit cărţii "Esenţa ceaiului", Shennong s-a obişnuit să bea ceai, după ce l-a descoperit.

În timpul dinastiei Zhou (1046-256 î.Hr.), ceaiul a fost folosit în principal ca un tip de ofrandă, până la 771 î.Hr.. Mai târziu, frunzele proaspete de ceai au fost folosite de oameni, între 770 şi 476 î.Hr. După războaiele care au izbucnit în perioada Statului Războinic (470-221 î.Hr.), el a fost folosit ca un fel de drog.

Abia cu 400 de ani mai târziu, ceaiul a fost inclus ca băutură în viaţa oamenilor şi considerat un element preţios prin care se arâta onoarea şi ospitalitatea, în timpul dinastiilor Qin şi Han.

În timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), ceaiul a fost prezentat publicului, şi, treptat, a evoluat de la utilizarea sa ca medicament, devenind o băutură obişnuită de zi cu zi. Au început astfel să se contureze practici şi tradiţii colorate şi larg acceptate legate de ceai, efectuate atât de nobili, cât şi de oamenii obişnuiţi.

Mulţi literaţi celebri din dinastiile Tang şi Song preţuiau băutul ceaiului şi au descris şi lăudat ceaiul în operele lor magnifice. "Servirea oaspeţilor cu ceai" era obiceiul asociat cu primirea vizitatorilor în China. Acest obicei ilustrează statutul important pe care ceaiul a ajuns să-l deţină în eticheta tradiţională chineză.

Astăzi, ceaiul a rămas un aspect important al culturii chineze.

Va urma

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Cultură