De ce ameninţă Putin statele baltice

Vladimir Putin.
Vladimir Putin. (MIKHAIL KLIMENTYEV / AFP / Getty Images)


Cotidianul german Sueddeutsche Zeitung scria recent că preşedintele rus i-ar fi spus omologului său ucrainean Petro Poroşenko că ”îşi poate trimite în două zile trupele la Riga, Vilnius, Tallinn, Varşovia şi Bucureşti”. Prin această provocare, Putin speră să-i determine pe baltici să facă greşeli, precum luarea unor atitudini împotriva minorităţii ruse, care să-i izoleze de Occident pentru ca acesta să nu mai fie dispus să intervină în cazul unei agresiuni ruseşti împotriva lor.

Recent au avut loc alegeri parlamentare în Letonia iar partidul pro-rus Armonia a obţinut cele mai multe locuri în Parlament, chiar dacă actuala coaliţie de guvernare a rămas la putere. Asta în condiţiile în care problema minorităţii ruse din ţara cu o populaţie de doar două milioane de locutori a fost tema principală în campanie, în contextul temerilor legate de modul în care Kremlinul foloseşte arma ruşilor din afara graniţelor şi a conflictului din Ucraina.

Partidul Armonia, condus de primarul Rigăi, Nils Ushakov, are legături directe cu Partidul Rusia Unită al lui Vladimir Putin. Acesta îşi afirmă deschis aprecierea pentru Putin şi a refuzat să condamne anexarea Crimeei, scrie ”The Guardian”. Mai mult, el susţine organizarea unui referendum naţional pentru a face rusa cea de-a doua limbă de stat în Letonia.

În Letonia aproximativ 282.000 de etnici ruşi sunt în continuare necetăţeni, au un document de călătorie, dar nu au dreptul să voteze.
Ojars Kalnins, preşedintele Comisiei de politică externă din Parlamentul leton, a făcut o declaraţie interesantă pentru The Guardian, arătând că ”strategia lui Putin nu este de a ocupa militar statele baltice, ci de a controla măcar un guvern din aceste ţări

Potrivit serviciilor estoniene de informaţii, agenţi ai serviciilor ruse încearcă să cumpere politicieni locali iar Moscova finanţează direct diferite organizaţii din Estonia pentru a disemina propaganda Kremlinului, exagerând influenţa extremei drepte şi minimalizând problemele erei comuniste.

Întrebarea care se pune este dacă formaţiunile pro-ruse sunt mai periculoase la guvernare sau în opoziţie . Deocamdată este clar că Putin recurge la aceste provocări şi ameninţări pentru a semăna frica în rândul guvernelor şi populaţiilor statelor baltice. Este un război psihologic în care balticii trebuie să se îndoiască de garanţiile de securitate consfinţite de statutul de membru NATO. Mai mult, Kremlinul încearcă să propage atitudini defetiste prin agenţii săi de influenţă în aceste state care să-i determine să caute o înţelegere cu Moscova. Aceştia încearcă un fel de divizare a societăţii.

În faţa acestor provocări, NATO ar trebui să spună răspicat că nu va accepta nicio agresiune împotriva unor state membre, chiar dacă ele sunt mici şi lipsite de importanţă strategică şi economică pentru SUA. Dacă principiul ”un atac împotriva unui stat membru NATO este un atac împotriva tuturor” nu va fi respectat, alianţa va muri.

Vizita recentă a preşedintelui Barack Obama în statele baltice a avut tocmai acest scop de a reasigura regiunea că “apărarea Tallinn, Riga şi Vilnius este la fel de importantă precum cea a Berlinului, Parisului şi Londrei”, după cum spunea liderul de la Casa Albă. La numai două zile de la vizita lui Obama însă, un membru al serviciilor estoniene de securitate a fost răpit la frontiera cu Rusia şi adus de FSB pe teritoriul rus sub ameninţarea armei, un nou act de provocare al Moscovei, menit parcă să anuleze sau să contracareze garanţiile preşedintelui american.

Putin recurge la aceste provocări şi ameninţări pentru a semăna frica în rândul guvernelor şi populaţiilor statelor baltice. Este un război psihologic în care balticii trebuie să se îndoiască de garanţiile de securitate consfinţite de statutul de membru NATO.

Ted Galen Carpenter, senior fellow la Cato Institute, scria într-un articol sugestiv intitulat ”Are the Baltic States Next” din ”Naţional Interest” că o acţiune în stil Crimeea a Rusiei împotriva unui stat membru NATO ar fi o umilire a SUA şi ar pune sub semnul întrebării şi celelalte angajamente ale americanilor faţă de securitatea aliaţilor europeni, dar mai riscant ar fi o angrenare într-un război cu Rusia, putere nucleară. Autorul mai face o observaţie care arată cum gândesc americanii relaţia cu aliaţii europeni: ”Aliaţii militari trebuie să crească puterea americană şi să îmbunătăţească poziţia de securitate a SUA. Scopul n-ar trebui să fie adunarea de aliaţi în sine, indiferent de costuri şi riscuri. Achiziţionarea unui asortiment de clienţi de securitate slabi şi vulnerabili, prezentaţi drept aliaţi utili, este culmea prostiei. Sunt pasive, nu active iar tocmai asta a făcut Washingtonul extinzând NATO în sfera tradiţională de influenţă a Rusiei”.

Sigur, o agresiune militară rusă în Letonia, Lituania sau Estonia pare puţin probabilă în prezent dat fiind că Rusia suportă tot mai greu costurile economice uriaşe ale aventurilor în Crimeea şi Donbas. Important este însă ca Rusia să nu câştige nici războiul propagandei, reuşind să infiltreze instituţiile statelor baltice cu agenţii săi de influenţă. Aceştia deja recurg la naţionaliştii radicali din cele trei ţări pentru a-i stimula să ia atitudini împotriva minorităţilor, care să izoleze Estonia, Letonia şi Lituania de Occident. Ca urmare, balticii nu trebuie să răspundă provocărilor şi să încerce să evite capcanele care li se întind.

Paradoxul este ca prin izolarea partidului pro-rus Armonia, care va rămâne probabil în opoziţie dat fiind că celelalte partide letone refuză colaborarea cu el la guvernare, guvernul riscă să alieneze vorbitorii de rusă aşa cum a făcut guvernul de la Kiev în Ucraina, scrie The Economist. Iar exemplul ucrainean arată cât de periculos este să-i laşi lui Putin la dispoziţie pretextul de protejare a unei minorităţi care nu se bucură de toate drepturile.

Retorica rusă împotriva statelor baltice a devenit în ultimul timp tot mai stridentă. Moscova critică absenţa oricărui statut oficial pentru limba rusă în Letonia şi examenele de limbă estoniană obligatorii pe care trebuie să le treacă ruşii născuţi înainte de independenţă pentru a obţine cetăţenia.

Un oficial al Ministerului rus de Externe, Konstantin Dolgov, a declarat la Riga că acestea reprezintă ” o violare a normelor universale în materie de drepturile omului, iar tratamentul minorităţii ruse este un simptom al ascensiunii neo-nazismului şi xenofobiei în Europa”. Aceste afirmaţii reamintesc de propaganda Kremlinului îndreptată împotriva noii puteri de la Kiev căreia încerca să-i lipească eticheta de fascistă şi extremistă.

Prin urmare dilema rămâne: unde sunt mai periculoase forţele politice pro-ruse din ţările baltice - la guvernare sau în opoziţie?