De ce a fost îngenuncheată România de războiul hibrid? Dezvăluiri despre colaborarea istorică dintre reţelele de corupţie ruse şi cele româneşti

Războiul hibrid al ruşilor nu ar fi avut un succes atât de mare în România fără ajutor din interiorul ţării, crede istoricul Cosmin Popa. Cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice şi a comunismului european, Popa a subliniat într-un amplu interviu acordat Epoch Times că există persoane, grupuri şi chiar categorii profesionale care, din motive diverse – de la interese personale, la „idiotism util” sau pur şi simplu dorinţa de a reveni în prim-planul politic – au facilitat penetrarea propagandei ruse.

În special, el atrage atenţia asupra modului în care intruziunea rusească exploatează vulnerabilităţile structurale ale statului român: controlul civil slab al serviciilor, corupţia endemică, lipsa de transparenţă şi eficienţa administrativă scăzută. În aceste zone gri, Rusia găseşte teren fertil pentru a-şi infiltra influenţa, inclusiv în sfere precum biserica, structurile de rezervişti militari şi anumite zone politice populate de foşti lideri excluşi din jocul politic, care văd în influenţa rusă o şansă de revenire şi de schimbare a elitelor.

Cosmin Popa a mai arătat că există o istorie de decenii a colaborării între reţele de corupţie care reuneau oficiali atât din statul român, cât şi din statul rus şi că plătim şi astăzi preţul deturnării Revoluţiei din '89 de către Ion Iliescu şi camarila lui, susţinut explicit de sovietici.

În locul unei rupturi reale cu comunismul, în România a venit la putere un guvern care îşi propunea practic o replicare a perestroikăi, iar vechea elită birocratică, formată în principal din Securitate, a fost transferată aproape în întregime în noul stat post-comunist. Statul român post-1989 a fost astfel construit pe structurile şi interesele vechii "elite" securiste, nu pe baze democratice autentice, ceea ce a permis perpetuarea corupţiei, a reţelelor opace şi a vulnerabilităţilor exploatate astăzi de Rusia.

Cercetătorul a mai avertizat că această criză financiară pe care o vedem la orizont va genera conflicte sociale, tensiune, o stare de anxietate socială generalizată care va uşura extrem de mult sarcina aparatului rusesc de propagandă şi diversiune şi a atras atenţia că autorităţile trebuie să dea un semnal clar că au înţeles importanţa şi amploarea războiului hibrid.

De asemenea, Popa opinează că reforma statului pe care intenţionează să o pună în practică Guvernul Bolojan are nevoie, înainte de toate, de un fundament moral.

"Absenţa discuţiei cu privire la moralitatea felului în care este construit statul român şi felului în care se distribuie beneficiile şi se impun cheltuielile în statul român arată că acest aspect al moralităţii construcţiei statale nu este, de fapt, discutat. Nu avem o discuţie despre reforma serviciilor şi despre utilitatea publică a serviciilor. Nu avem o discuţie despre felul în care sunt construite şi funcţionează aparatele administrative centrale. Nu avem o discuţie despre cât de eficientă sau de ineficientă este structura administrativă a ţării şi nu avem, în cele din urmă şi de fapt nu pe ultimul loc, nu avem o discuţie despre efectele pe care le-au avut asupra construcţiei instituţionale româneşti, le-a avut politizarea excesivă a administraţiei de stat", a subliniat istoricul.

Redăm principalele declaraţii ale lui Cosmin Popa

Reporter: Spuneaţi într-un articol pe care l-aţi publicat în Veridica recent că ne aflăm într-o etapă nouă a războiului hibrid declanşat de ruşi, una care se va deosebi radical de toate cele anterioare. Mai exact, ruşii urmăresc, spuneţi dvs., reprogramarea culturală etapizată a românilor, de natură să asigure premisele unei prezenţe ruseşti de durată în România. Aţi mai explicat că ruşii au reuşit, prin dezinformare, prin minciună, clădirea unei anti-Românii în diaspora – o anti-Românie anti-democratică, anti-occidentală şi anti-capitalistă, prin care România să fie conectată la vibraţiile politice ale „lumii ruse”.

Comentând succesul ruşilor, spuneaţi că acesta a început prin agregarea unei mişcări pseudo-revoluţionare virtuale în diaspora, transferată ulterior în România "cu ajutor din interior." Cine, din interiorul ţării, credeţi că i-a ajutat pe ruşi?

Cosmin Popa: Problema ajutorului din interior primit de aparatul de propagandă al Kremlinului este una dintre cele mai importante probleme pe care România trebuie să le discute, şi nu doar să le discute ci să le şi rezolve. Sigur că am putea numi o serie de persoane angrenate din diverse posturi în acest aparat de propagandă şi reprogramare culturală. Multe dintre ele sunt cunoscute, multe dintre ele sunt vizibile, multe dintre ele suspectez că acţionează în virtutea mecanismelor idiotismului util, iar altele, total interesate. Dar ceea ce este important în această construcţie, este prezenţa masivă a unor categorii profesionale, şi să spunem a unui tip de politician.

Ce este important în această intruziune rusească este că ea se pliază perfect pe fragilităţile constitutive ale României, adică acolo unde este un control civil slab, acolo unde este o eficienţă problematică, insuficienţă, acolo unde există corupţie, acolo unde există, dacă vreţi, mecanisme netransparente de administrare şi guvernare, acolo îi este foarte uşor intruziunii ruseşti să se insereze.

Nu întâmplător, avem de-a face cu o influenţă politică destul de puternică a Federaţiei Ruse şi a entităţilor asociate cu Federaţia Rusă în sfere importante pentru societatea română şi pentru statul român - sfere cum ar fi biserica, rezerviştii din diversele instituţii militare, dar şi în anumite zone politice care agregă persoane cândva influente, dar care din varii motive au fost înlăturate din jocul politic fie în urma unor scandaluri de corupţie, fie în urma unor asocieri nefericite, fie în urma pierderii, dacă vreţi, a luptei politice în diverse forme.

Toate aceste persoane - vorbesc despre persoane politice - tratează intruziunea rusească ca pe o ocazie de revenire în glorie în jocul politic. Pentru că ce speră aceste persoane de la intruziunea rusească e să reformuleze radical, politic, instituţional şi cultural România, astfel încât să avem de-a face cu o schimbare, dacă vreţi, de elite asemănătoare cu cea de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Însă cred că e important să spunem că schimbările pe care le vizează războiul hibrid desfăşurat de Federaţia Rusă împotriva multor ţări europene, nu doar împotriva României, nu se produc întotdeauna prin exerciţii electorale sau prin vot. Ele au mai multe scenarii. Şi ne aşteptăm ca această criză financiară să genereze conflicte sociale, o tensiune, o stare de anxietate socială generalizată care va uşura extrem de mult sarcina aparatului rusesc de propagandă şi diversiune.

Iar autorităţile române plătite din banii publici, aceste instituţii ale căror bugete n-au de gând vreodată să scadă, spre deosebire de toate celelalte, ar trebui să dea cetăţenilor un semnal foarte clar, că înţeleg cu ce se confruntă, că au întrezărit direcţia, că ştiu cum să preîntâmpine şi cum să combată această intruziune şi că, mai presus de toate, că înţeleg scara la care acţionează în momentul de faţă în România Federaţia Rusă.

Reporter: Uitându-ne în jur, şi nu foarte departe de casă, Moldova a reuşit destul de bine să descompună acţiunile ruseşti care o vizau şi să ia anumite măsuri care să preîntâmpine o nouă intervenţie rusească în perspectiva alegerilor parlamentare. Lituanienii au o instituţie pentru combaterea războiului hibrid de nişte ani de zile, Suedia are un institut de apărare psihologică a populaţiei.

La noi de ce nu s-a făcut aşa ceva? Că suntem cu Rusia în coastă de ani de zile. Este o ignorare, în opinia dumneavoastră, a pericolului rusesc atât de mare? Factorii decidenţi nu au realizat amploarea pericolului sau pur şi simplu avem agenţi ai Rusiei infiltraţi la vârf? Că vorbea istoricul Marius Oprea de reţeaua „Corbii tineri”, de KGB, la rândul său fostul ambasador al Statelor Unite, Zuckerman, vorbea de cozile de topor ruseşti din politică, din ANRE.

Cum vă explicaţi somnul acesta la nivel de factori decidenţi în ceea ce priveşte interferenţa rusă? Vorbesc despre cei care au fost până acum la putere, cei noi nu ştiu dacă au avut deocamdată timpul să facă ceva.

Cosmin Popa: Cred că există mai multe explicaţii şi toate explicaţiile propuse de dumneavoastră sunt valabile. Una, în ordine cronologică, constă de fapt în colaborarea foarte strânsă pe care aparatul de control şi represiune românesc în anii '80 şi ulterior în anii '90, le-a avut cu serviciile de profil din Federaţia Rusă până la începerea drumului românesc către NATO.

Întâmplarea a făcut ca în anii '90 să mă aflu la Moscova, în calitate de bursier al statului român şi, cu această ocazie, am reuşit să aflu câteva lucruri destul de relevante cu privire la gradul acesta de colaborare dacă vreţi, nu interstatală, ci mai degrabă interumană, între oficialii ruşi şi oficialii români, la începutul anilor '90, care arăta de fapt o similitudine şocantă de înţelegere a felului în care trebuie condusă reforma şi democratizarea, atât a Rusiei, cât şi a României.

Reporter: Vă referiţi la politicieni, la colaborare între servicii? Puteţi fi un pic mai specific, vă rog?

Cosmin Popa: În primul rând, era vorba despre existenţa unor reţele de corupţie care reuneau oficiali atât din statul român, cât şi din statul rus. Şi cred că asta este important. Pentru că baza unei astfel de alianţe politice între diverse grupări din Federaţia Rusă şi România, ştim foarte bine că au constituit-o afacerile. Capacitatea lui Putin de a influenţa politic ţările occidentale s-a bazat în primul rând pe coruperea oficialilor din diverse ţări. Şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi în România în anii '90.

Dar este foarte important de ştiut că acest sistem a preluat o situaţie care s-a format în a doua parte a anilor '80, încă de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, care a reînceput prin politica asta economică, dar nu numai, o reapropiere graduală de Uniunea Sovietică, ale cărei consecinţe politice noi nici măcar nu le-am discutat foarte serios, nici măcar la nivel istoriografic, nu doar la nivel politic.

Peste această reapropiere - nu întâmplător felul în care s-a realizat înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989 a implicat, poate că nu în mod direct cum a circulat povestea turiştilor ruşi şi aşa mai departe, dar a implicat autorităţile sovietice. Iar intenţia autorităţilor române de la acea vreme de a reinsera România în sistemul de securitate sovietic a fost evidentă.

Iar peste toate, astăzi s-a aşezat frumos conform spiritului de la Snagov marşul României către Occident şi noi nu am mai discutat despre consecinţele şi personalităţile care au patronat această mişcare. Discutăm acum despre "rolul lui Ion Iliescu în consolidarea democraţiei româneşti", dar uităm să discutăm despre cât de mult a făcut Ion Iliescu pentru conservarea vestigiilor ceauşismului în România.

Aici nu este o chestie de istorie, este o chestiune de înţelegere a ceea ce reprezintă România astăzi şi de ce se întâmplă acest lucru. Noi trebuie să înţelegem un lucru fundamental, că Ceauşescu a reuşit să pună în practică în România un sistem politic care sigur că se revendica de la comunism, dar care prin mecanismele instituţionale şi decizionale avea o notă pregnantă de originalitate. În sensul în care aparatul de represiune şi control, Securitatea, care subordonase nu doar Miliţia şi toate celelalte servicii speciale, dar şi părţi din toate structurile instituţionale româneşti, devenise înainte de toate o elită birocratică, o elită administrativă care preluase funcţii exercitate până atunci de instituţii civile.

Or, noi tocmai această elită birocratică formată preponderent din ofiţeri de securitate am luat-o şi am transportat-o foarte frumos în România post-comunistă.

Reporter: Da, Iliescu i-a încadrat pe securiştii înapoi în servicii imediat după Revoluţie. Vorbeaţi despre înlăturarea lui Ceauşescu în decembrie şi sovietici, care e legătura în opinia dumneavoastră?

Cosmin Popa: Este vorba despre confiscarea unei revoluţii autentice de către o elită politică orientată pro-sovietic, ceea ce sigur că este explicabil la vremea respectivă, pentru că nici măcar Statele Unite ale Americii nu-şi închipuiau la momentul decembrie 1989 că Uniunea Sovietică şi lagărul socialist au să se prăbuşească.

Reporter: Dar vedeţi sovieticii susţinându-l pe Iliescu în demersurile lui, sau Iliescu îndreptându-se spre sovietici?

Cosmin Popa: Nu, sovieticii l-au susţinut de la început pe Ion Iliescu şi ajunge doar să urmăreşti buletinul de ştiri al televiziunii sovietice din zilele lui decembrie 1989 să vezi că acolo ai de a face cu un plan politic pus în aplicare şi, de fapt, cu un plan politic conceput ceva mai devreme. Ion Iliescu a fost personalitatea menţionată din primele ore ale Revoluţiei Române de către sovietici. Asta este dincolo de orice îndoială.

Reporter: Dar sovieticii l-au propulsat în fruntea ţării? Sau tovarăşul Iliescu era acasă, a auzit nişte împuşcături pe stradă, şi-a zis "ia să mă duc eu la TVR", s-a dus, a zis: "bună ziua, sunt Iliescu" şi toată lumea i-a răspuns "tovarăşul Iliescu, ce bine că aţi venit la noi, noi aveam aşa un vid de putere, ce-ar fi să o preluaţi dvs.?". Ce credeţi că a fost în spatele acestei poveşti?

Cosmin Popa: Evident că a fost o înţelegere politică încheiată dinainte, pentru că Ion Iliescu, în toţi anii în care s-a aflat, să spunem, într-un con de umbră, pentru că nu se poate spune că a fost surghiunit sau disident, a fost explicit protejat de sovietici. Însuşi Nicolae Ceauşescu ştia acest lucru. Din punctul ăsta de vedere, lucrurile sunt foarte clare. Nu cred că sunt foarte multe de discutat.

Apariţia tuturor personajelor bănuite de colaborare sau de simpatii sovietice în preajma centrelor de putere formate după 22 decembrie 1989 arată că există o înţelegere comună a traseului politic pe care urma să îl ia România post ceauşistă. Din punctul ăsta de vedere, nu cred că avem mari...

Reporter: Revoluţia, a deturnat-o Iliescu, sau ruşii?

Cosmin Popa: Au deturnat-o în primul rând şi în primul rând cei care s-au pus în slujba obiectivului revenirii României în lagărul socialist şi în alianţa foarte apropiată cu Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică a făcut ceea ce ar fi făcut orice mare putere, căreia nu-i disputa nimeni sfera de influenţă în Europa Orientală la vremea respectivă. Ceea ce Ion Iliescu şi cei care l-au susţinut s-au făcut că nu înţeleg era că Uniunea Sovietică deja nu mai avea puterea şi nu mai dorea să menţină în forma clasică această sferă de influenţă. Ei asta s-au făcut că nu înţeleg, deşi ei ştiau exact că Uniunea Sovietică nu mai are nici capacitatea şi nici voinţa politică de a-şi menţine sfera de influenţă aşa cum a făcut Brejnev până în 1982.

Deci din acest punct de vedere, Ion Iliescu este condamnabil moralmente şi politic vorbind, pentru că în timp ce în celelalte ţări din Europa Centrală la putere veneau guverne non-comuniste, în România a venit la putere un guvern care îşi propunea practic o replicare a perestroikăi în România.

Reporter: Au trecut aproape 36 de ani de la Revoluţie şi încă pluteşte o cortină de fum în jurul ei.

Cosmin Popa: Foarte multă cortină, foarte mult fum, pentru că se ascund de fapt nişte adevăruri foarte simple.

Reporter: Care sunt adevărurile acelea din punctul dumneavoastră de vedere?

Cosmin Popa: Adevărurile acelea sunt - anume că Ion Iliescu a condus mişcarea de deturnare a Revoluţiei Române, nu pentru a democratiza România, ci pentru a instaura în România un socialism cu faţă umană.

Al doilea adevăr este că în pofida faptului că era evident pentru toată lumea că Uniunea Sovietică nu mai este capabilă să îşi menţină sfera de influenţă, Ion Iliescu s-a comportat precum Bulgaria lui Jivkov, pur şi simplu rugând Uniunea Sovietică să se manifeste ca putere dominantă în Europa Orientală, în timp ce Uniunea Sovietică, de fapt, voia să scape de obligaţiile de putere-patron în această zonă.

Al treilea adevăr fundamental este că în pofida dispariţiei, teoretic, a Partidului Comunist Român, Revoluţia română condusă de Ion Iliescu, de fapt deturnată de Ion Iliescu, a reuşit, practic, cel mai de succes salt în post-comunism al unui partid comunist. Acel partid care în bună măsură, se confundă cu elita birocratică formată în principal din Securitate, pur şi simplu a fost luat in corpore şi transplantat în România post-comunistă.

Şi pe aceste structuri s-a clădit România democratică, şi nu pe altele. Iar acum decontăm faptul că nu am avut o curăţare. De aceea, şi statul a fost construit, de fapt, în jurul acestor grupuri de interese.

Reporter: Spunea fostul ambasador al Statelor Unite Adrian Zuckerman într-un interviu pe care ni l-a acordat recent, că Revoluţia din 1989 nu s-a încheiat. Îi împărtăşiţi opinia?

Cosmin Popa: Eu nu cred că trebuie să ne întoarcem la momentul decembrie 1989 din simplul motiv că timpul nu poate fi dat înapoi. Şi sigur, putem să afirmăm cu regret că Revoluţia nu a fost terminată pentru simplul motiv că ea a fost deturnată de cei care au urmărit să-i limiteze foarte tare efectele.

Însă cred că ceea ce este mai urgent şi mai grav este că se scapă din vedere un aspect fundamental valabil pentru zilele noastre şi cu impact imediat, anume că reforma statului pe care intenţionează să o pună în practică acest guvern are nevoie, înainte de toate, de un fundament moral.

Absenţa discuţiei cu privire la moralitatea felului în care este construit statul român şi felului în care se distribuie beneficiile şi se impun cheltuielile în statul român arată că acest aspect al moralităţii construcţiei statale nu este, de fapt, discutat.

Pentru că nu avem o discuţie despre, să spunem, reforma serviciilor şi despre utilitatea publică a serviciilor. Nu avem o discuţie despre felul în care sunt construite şi funcţionează aparatele administrative centrale. Nu avem o discuţie despre cât de eficientă sau de ineficientă este structura administrativă a ţării şi nu avem, în cele din urmă şi de fapt nu pe ultimul loc, nu avem o discuţie despre efectele pe care le-au avut asupra construcţiei instituţionale româneşti, le-a avut politizarea excesivă a administraţiei de stat.

Pentru că dacă avem un exces de administraţie, avem un exces de cheltuieli publice, fără niciun return of investment, cum ar zice somalezul, pentru societate, este pentru că, în bună măsură, guvernarea pentru partidele româneşti sau, în bună măsură, obiectivele guvernării pentru partidele româneşti au fost, de fapt, modalităţile de miluire a culturii parazitologice din jurul grupurilor care au condus aceste partide.

Reporter: Spuneaţi că autorităţile române trebuie să pornească de la premisa că, în cazul în care Putin va supravieţui războiului din Ucraina, România va fi o ţintă predilectă a expansiunii „lumii ruse” – pe termen mediu, dacă nu chiar lung. Credeţi că poate fi evitat acest scenariu?

Cosmin Popa: Păi nu mai poate fi evitat acest scenariu, pentru că deja Federaţia Rusă, regimul Putin a reuşit să construiască în România şi în diaspora românească, de fapt, o reţea de grupuscule, de grupuri care funcţionează în baza aceloraşi reguli şi în baza aceloraşi mecanisme în care funcţionează şi reţelele lumii ruse. Eu nu vreau să supăr pe nimeni, însă cred că iarăşi greşim dacă subestimăm calitatea, dacă vreţi, a analizei culturale, politice, sociologice întreprinse de aparatul rus de propagandă şi de diversiune în România, care a sesizat oportunitatea pe care o reprezintă gradul scăzut de educaţie al multora dintre concetăţenii noştri.

Vă mărturisesc sincer că, la un moment dat, şi eu am fost surprins de scara transformărilor pe care o vizează aceste demersuri şi mi s-a părut, vă spun deschis, destul de îndrăzneaţă. Dar, stând să mă gândesc, am văzut că este, de fapt, în concordanţă cu tot ceea ce a întreprins acest aparat în o parte din ţările Europei Occidentale şi în fostele state CSI.

Din acest punct de vedere, ei au sesizat oportunitatea pe care o prezintă pentru propaganda rusească, gradul scăzut de instrucţie şi de gândire critică în multe comunităţi româneşti. Au sesizat, iarăşi, oportunitatea pe care o reprezintă creşterea exponenţială a frustrărilor colective şi a sentimentului marginalităţii în aceste comunităţi.

Pentru că multe dintre aceste comunităţi sunt animate de indivizi care se simt marginali, excluşi de la beneficiile creşterii economice, de la beneficiile modernităţii, de la beneficiile globalizării, de oameni dezrădăcinaţi care nu şi-au găsit locul în ţările în care au fost nevoiţi să plece pentru a-şi face un trai suportabil şi de oameni care, sigur, putem să spunem că nu se obiectivează şi care încearcă să identifice responsabilii pentru propriul destin în cu totul altă parte decât propriile decizii.

Iar aceşti oameni sunt foarte vulnerabili la propaganda rusească, pentru ca această propagandă rusească induce treptat ideea necesităţii unei reformulări radicale a întregului sistem politic şi economic european.

Reporter: Acelaşi sentiment al marginalizării şi al excluderii de la masa beneficiilor credeţi că l-au folosit ruşii şi în România, pentru că propaganda a funcţionat şi aici, în ţară?

Cosmin Popa: Da, acelaşi sistem a fost aplicat şi în România. Ceea ce a sesizat acum propaganda rusă, spre mirarea lor, e că în pofida barierei lingvistice, poate aplica şi poate pune în practică cam acelaşi mecanism pe care l-au pus în comunităţile ruseşti din ţările baltice, chiar şi din ţările Europei Occidentale.

Reporter: Aş vrea să vă întreb, cum vă explicaţi faptul că există destul de mulţi români care neagă existenţa războiului hibrid sau, în cazurile mai fericite, îi minimizează importanţa? Şi nu vorbesc numai de susţinătorii lui Georgescu, Simion, ci inclusiv printre pro-europeni, printre oameni foarte educaţi. Am văzut oameni care zic "mai du-te, măi, încolo cu războiul tău hibrid cu tot, de fapt, au fost securiştii din spatele lui Georgescu, vechea Securitate cu narativele pe care le-a întreţinut iar alegerile au fost anulate că n-a intrat Ciolacu în turul 2, exageraţi voi ăştia cu ruşii". Cum vedeţi faptul că se minimizează povestea asta atât de tare?

Cosmin Popa: Păi, cred că aici funcţionează un mecanism ancestral. Ce vă pot spune mai mult? Că cea mai mare victorie a diavolului este să te convingă că el nu există. Atunci când există o majoritate care cade de acord asupra unor situaţii sau unor ipoteze, cu siguranţă că se vor găsi oameni care să le conteste din diverse motivaţii, fie că se consideră mai pregătiţi să o facă, fie că se consideră mai inteligenţi, fie că se consideră mai stăpâni pe sine, există diverse motivaţii.

Dar cred că şi asta este una dintre victoriile propagandei ruseşti. Pentru că mai are o calitate, dacă vreţi, sau o trăsătură această propagandă: să-i determine pe cei care, să spunem, se află parţial sub influenţa ei, să creadă că foarte multe dintre ideile pe care această propagandă le induce aparţin celor care le replică.

Reporter: Că am ajuns şi la ei, cum vedeţi colaborarea între foştii securişti, pentru că au existat în spatele lui Georgescu and Co, şi ruşi? Li s-au suprapus pur şi simplu interesele sau a existat o colaborare?

Cosmin Popa: Ştiţi că în practica rusească nu există o diferenţă între corupţia economică şi exerciţiul politic şi implicarea serviciilor speciale. Toate reprezintă un amalgam, în care aceste fenomene sunt prezente simultan şi sunt folosite cu un accent mai mare sau mai mic în funcţie de circumstanţe.

Deci, ceea ce este important de înţeles, este că Federaţia Rusă este un stat condus după principii care îmbină gândirea securistică şi normele comportamentale specifice crimei organizate, iar asta face ca cele două, trei domenii menţionate de dumneavoastră să fie practic inseparabile în această influenţă.

Reporter: Cât de mare credeţi că e influenţa rusă în acest moment în România? Mă refer în lumea afacerilor, în politic. În ce măsură credeţi că trag sforile la noi? Se vorbea, de exemplu, inclusiv de povestea cu Eximbank, pe care a menţionat-o premierul Bolojan, firele duceau spre un personaj are avea legături cu Rusia.

Cosmin Popa: Eu cred că peste tot acolo unde avem de a face cu reţele de corupţie cu o distribuţie orientată foarte, foarte politic şi pe criterii netransparente cu relaţii de afaceri internaţionale, care nu sunt supuse niciunui tip de control, s-ar putea să avem surpriza să descoperim de fiecare dată personalităţi sau entităţi din Rusia.

Deci, pe scurt, influenţa rusească în momentul de faţă în România este mult mai mare decât se acceptă oficial şi mult mai puternică decât ne place să credem.

Mai important decât legăturile, să spunem, informale de afaceri, de corupţie, politice, de servicii speciale pe care le au oficialii români cu cei din Federaţia Rusă, mai important este, dacă vreţi, tendinţa elitei administrative şi politice din România de a se face util oricărui stăpân.

Şi asta explică de ce în bună măsură politicieni români sau funcţionari superiori români caută să menţină, mai la vedere, mai în spatele uşilor închise, existenţa unor canale de comunicare cu Rusia. Pentru că ei se gândesc tot timpul că există drum de întoarcere pentru Putin şi pentru ceea ce face Rusia, în cazul în care vor câştiga războiul din Ucraina. Şi aceşti oameni caută să se facă utili oricare ar fi stăpânul României.

Reporter: Protejaţi de servicii sau de instituţiile de forţă? Pomenea şi Marius Oprea despre dosarul Corbii Tineri, despre faptul că în servicii şi în instituţiile de forţă pare că nu s-a mai făcut de foarte multă vreme curăţenie, de faptul că nişte lucruri s-au perpetuat.

Cosmin Popa: Nu sunt un specialist al serviciilor speciale şi mă îndoiesc că este cineva din afara lor în România. Ce pot spune este că eu, ca cetăţean, nu am nimic în momentul de faţă pe ce să pun mâna ca să-mi arate foarte clar şi foarte limpede şi să-mi dovedească că aceste servicii îşi fac competente treaba atunci când vorbim despre intruziunea rusească.

Eu evit să explic totul prin prezenţa acestei "mâini negre" a Rusiei care se întinde peste tot, pentru că nu trebuie să cădem în paranoia şi să ne închipuim că incompetenţa unor politicieni sau corupţia unor decidenţi este determinată sau comandată neapărat din Moscova. Ce vă pot spune foarte clar, este că Moscova găseşte de fiecare dată un limbaj politic, un limbaj comun cu cei care sunt implicaţi în diverse scheme de corupţie.

Ceea ce cred eu că este important, mai ales în perspectiva faptului că o altă discuţie care lipseşte astăzi în România, care se grăbeşte foarte tare să desfiinţeze filarmonica din Slobozia pentru a salva bugetul ţării, este discuţia despre corupţie, despre aparatul de justiţie. Este foarte important. Acolo unde există corupţie există Rusia, acolo unde există extremism există Rusia, pentru că Rusia a format o internaţională a suveraniştilor şi a extremiştilor în Europa, care o deserveşte de fiecare dată când are nevoie de ea.

De fapt, despre asta este discuţia. Discuţia este despre ce fel de stat vreţi să fie România. Pentru că nu poţi cere la nesfârşit doar cetăţenilor obişnuiţi solidaritate cu politicienii care au băgat ţara ta în criză financiară, de fapt pe fondul unei creşteri economice fără precedent.

Adică, repet, în momentul de faţă, discuţia despre cum reformăm moral România este direct şi imediat legată de cum reuşim să ne opunem intruziunii ruseşti.