Cum au reuşit francmasonii secreţi să rămână în graţiile Kremlinului
Istoria Rusiei este o listă de francmasoni celebri, de la Alexandru Puşkin şi Mihail Kutuzov la ţarii Petru al III-lea, Alexandru I şi Pavel I. Potrivit The Moscow Times, în ciuda acestei moşteniri, aceştia au fost o ţintă preferată pentru statul rus şi Biserica Ortodoxă. Asta, până astăzi.
Cea mai veche frăţie din lume a fost scoasă în afara legii de mai multe ori în Rusia, iar membrii săi au fost exilaţi, arestaţi, hărţuiţi şi acuzaţi - în mod fals - de aproape orice, de la cult satanic la dominaţie globală. Natura secretă a organizaţiei a făcut-o suspectă într-o ţară uneori ostilă faţă de importurile occidentale. Mulţi au presupus în mod eronat că francmasoneria ascunde motive sinistre. În timpul tentativei de lovitură de stat din 1991, grupurile naţionaliste au răspândit, de asemenea, teorii ale conspiraţiei cu privire la un complot masonic-evreiesc pentru a distruge U.R.S.S. din interior.
Frăţia are încă duşmani în Rusia modernă. În 2017, politicianul naţionalist Vitaly Milonov a cerut FSB să lanseze o anchetă penală asupra masonilor. Milonov a susţinut în mod fals că masonii sunt „duşmani interni” implicaţi în activităţi politice ilegale şi care iau bani de la guverne străine.
Astăzi, totuşi, francmasoneria poate fi unul dintre cele mai sigure grupuri civice independente din Rusia. Marele Maestru al Marii Loji a Rusiei (UGLR), Andrei Bogdanov, susţine că organizaţia nu are „nicio problemă” în a opera în interiorul Rusiei. Există puţine indicii care să sugereze că acesta minte. Bărbaţii, majoritatea de peste 50 de ani, care fumează în salonul de trabucuri al lojei-mamă de lângă staţia de metrou Savelyovskaya au evitat să fie etichetaţi drept extremişti, indezirabili sau agenţi străini. Presiunea politică este practic inexistentă.
Francmasoneria a fost practicată încă din epoca medievală şi a fost adusă în Rusia în anii 1730 de imigranţi britanici, francezi şi germani. Francmasoneria nu are o ideologie sau o doctrină coerentă, ci doar un angajament faţă de autodepăşire şi fraternitate între membri.
Povestea şi credinţele sale îşi au rădăcinile în meşteşugul străvechi al masoneriei, simbolurile şi practicile oferind lecţii de viaţă şi moralitate. O mare parte provine din alegoriile celor care au construit templul regelui Solomon, arhitectul său principal, Hiram Abiff, şi designul templului. La fel ca pietrarii antici, ei se identifică reciproc şi îşi identifică nivelul de măiestrie prin strângeri de mână secrete. Ei poartă şorţuri şi mănuşi şi folosesc anumite instrumente, precum compasul, echerul şi ciocanul.
În Europa modernă timpurie, breslele aveau grijă de lucrătorii lor şi, în cele din urmă, au început să admită şi persoane care nu erau zidari, din motive financiare. Membrii breslei câştigau mai bine decât majoritatea celorlalte meserii, deoarece breasla ajuta la stabilirea salariilor şi a condiţiilor de muncă pentru membrii săi. De asemenea, breslele erau cluburi sociale pentru bărbaţi, care se întâlneau în baruri şi taverne pentru a studia matematică, măsurători şi geometrie.
În anii 1700, membrii erau aproape în întregime nobili. Masonii căutau acum lecţii de moralitate în jurul periferiilor doctrinelor religioase tradiţionale şi ale ştiinţei moderne. Ei discutau despre orice, de la ştiinţă şi curente ezoterice la Cabala evreiască şi lecturi gnostice ale Bibliei. Erau şi rămân laici, nepartizani şi egalitari.
În Rusia, francmasoneria a fost practicată mai întâi în cartierele străine ale Moscovei, înainte de a se răspândi la un număr restrâns de nobili din Sankt Petersburg. Contele Iakov Bruce şi arhiepiscopul Feofan Prokopovici au fost printre aceştia.
În anii 1770-80, Piotr Elagin s-a impus ca lider masonic oficial al ţării. De atunci, francmasoneria rusă a imitat practicile lojilor engleze. După cum remarcă istoricul Andrei Zorin, mulţi nobili plictisiţi vedeau francmasoneria ca pe o formă de europenizare care ar fi condus la iluminare şi i-ar fi îndepărtat de cultura ţărănească înapoiată a Rusiei.
Francmasonii ruşi au făcut multe pentru educaţie şi asistenţă medicală. Ei au deschis un seminar filologic, o bibliotecă, mai multe şcoli, o farmacie gratuită şi un spital. Cu toate acestea, influenţa lor în rândul nobililor, curţilor şi străinilor a alarmat-o pe împărăteasa Ecaterina cea Mare. Masonii proeminenţi au fost exilaţi, iar activităţile tuturor societăţilor secrete au fost interzise în rândul funcţionarilor de stat. Aceasta a mai fost interzisă de două ori, în 1825, în urma revoltei decembriste şi a loviturii de stat bolşevice din 1918.
Biserica Ortodoxă îi dispreţuia în egală măsură pe cei care depuneau jurăminte faţă de alte organizaţii, considerând că nu se puteau onora simbolurile Templului lui Solomon în detrimentul creştinismului şi al autorităţii bisericii. Ea acuza francmasonii de practicarea unor ritualuri care îl denunţau în mod deschis pe Dumnezeu şi pe Hristos şi de neglijarea adevăratei căi spre mântuire.
În zilele noastre, obscuritatea lor îi ţine în siguranţă. Există aproximativ 1.300 de francmasoni în Rusia şi 53 de loje, majoritatea bărbaţi de vârstă mijlocie din cele mai mari oraşe ale Rusiei europene. UGLR păstrează un profil public extraordinar de scăzut. Marele Maestru este singurul mason căruia i se permite să vorbească cu presa din Rusia, unde sunt rareori menţionaţi. De asemenea, UGLR organizează doar două evenimente publice atunci când atenţia publicului este puternic distrasă.
Pe 9 mai, ei depun coroane de flori la mormântul soldatului necunoscut, iar pe 24 mai, flori la monumentul creatorilor literaturii ruse, Chiril şi Metodiu. Aceasta le oferă o acoperire patriotică, împreună cu intonarea imnului naţional la banchete.
În plus, majoritatea îşi păstrează secretă apartenenţa pentru a evita discriminarea, iar Marele Maestru nu dezvăluie niciodată numele membrilor. Lojile estompează adesea chipurile membrilor pe reţelele sociale şi lasă puţine amprente digitale. Acestea fiind spuse, UGLR are o prezenţă pe toate platformele majore, chiar dacă reţelele sociale ale lui Bogandov sunt practic goale.
Kremlinul apreciază, de asemenea, nepartizanatul lor. Discuţiile despre politică şi religie sunt interzise în lojile masonice. Organizaţia sau membrii săi nu fac comentarii publice cu privire la nicio problemă politică.
UGLR susţine, de asemenea, că nu sunt membri politicieni, oameni de afaceri de rang înalt sau artişti (deşi rapperul Ptakha a aderat pentru scurt timp). Singura figură politică cunoscută este Bogdanov, care şi-a fondat propriul partid şi a candidat fără succes la preşedinţie în 2008. Criticii au susţinut că această candidatură a avut drept scop să dea o legitimitate falsă alegerilor şi să divizeze opoziţia liberală care îl contesta pe Dmitri Medvedev.
Cu toate acestea, absenţa ideilor periculoase sau a figurilor polarizante creează imunitate. Imaginea publică a francmasoneriei rămâne curată, iar Kremlinul nu are nimic de atacat. Dacă cineva precum Alexei Navalnîi sau chiar Serghei Lavrov ar fi fost membru, publicul şi statul ar fi avut o altă părere.
De fapt, Kremlinul încearcă în linişte să curteze francmasonii. Bogdanov a primit o invitaţie oficială de a participa la ceremonia de inaugurare a preşedintelui Vladimir Putin în 2024. A participat şi la altele şi la cea a lui Dmitri Medvedev. Puţini au observat şi nimeni nu a făcut scandal.
Desigur, francmasoneria are încă problemele sale. Insultele şi conspiraţiile persistă online şi se ştie că oamenii au dat buzna şi au perturbat întâlnirile. În 2017, Bogdanov a declarat că francmasoneria rusă trebuie să se autofinanţeze în întregime prin cotizaţiile membrilor şi donaţii pentru „a ne ajuta să nu fim declaraţi agenţi străini”.
Dar un număr mic de membri înseamnă fonduri limitate. Extinderea este la fel de complicată. Achiziţionarea de noi spaţii pentru loje nu este doar costisitoare, ci poate atrage o publicitate nedorită. Proprietarii locali şi oficialii guvernamentali trebuie să aprobe planurile şi pot face uşor scandal. Orice creştere uriaşă sau bruscă a numărului de membri riscă să alarmeze şi serviciile de securitate.
Kremlinul şi masonii ruşi au ajuns la o înţelegere reciprocă. Ei sunt fericiţi să se lase în pace şi să menţină o relaţie îndepărtată, aproape secretă. Nu au nimic de câştigat dacă agită barca. Poate că unele lucruri sunt mai bine ţinute secrete.
