Criza ucraineană a readus în relaţia dintre Occident şi Rusia amintirea Războiului Rece (retrospectivă)

(photos.com)

Cel din urmă lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, făcea apel recent la 'dezgheţarea urgentă' a relaţiilor dintre Rusia şi Occident, remarcând că ultima perioadă a fost caracterizată de un 'declin catastrofal al nivelului de încredere', ce alimentează temerile legate de izbucnirea unui nou 'Război Rece'. Într-un articol publicat în cotidianul rus Rossiiskaia Gazeta, fostul preşedinte, astăzi în vârstă de 83 de ani, deplângea criza ucraineană ce a condus la adoptarea mai multor runde de sancţiuni occidentale împotriva Rusiei, dar şi la întreruperea cooperării în mai multe domenii vitale, precum lupta împotriva terorismului, schimbările climatice sau gestionarea epidemiilor.

În ciuda unor tensiuni mai vechi, ar fi util să încercăm identificarea unui punct de plecare al actualului episod de tensiuni dintre Occident şi Rusia. Iar acesta este undeva în luna martie a acestui an, când Federaţia Rusă a anexat peninsula ucraineană Crimeea, suscitând astfel o prima rundă de sancţiuni coordonate. Acestea au vizat împiedicarea unor responsabili ruşi şi din Crimeea de a mai călători pe teritoriile Canadei, SUA şi Uniunii Europene. La începutul lui aprilie, Albania, Islanda şi Muntenegru, alături de Ucraina, au urmat exemplul UE şi au impus aceleaşi restricţii de călătorie.

Războiul sancţiunilor

Al doilea episod semnificativ a avut loc la sfârşitul lui aprilie, când SUA au impus o interdicţie asupra tranzacţiilor comerciale pe teritoriul său pentru şapte oficiali ruşi şi 17 companii. În aceeaşi zi, Uniunea Europeană a decis interdicţii de călătorie pentru alţi 15 indivizi. Bruxellesul şi-a motivat decizia prin 'dorinţa de a obţine o modificare de politică din partea ţării, entităţilor şi indivizilor vizaţi'. În replică la violenţele persistente din regiunea Donbas, la jumătatea lui iulie SUA şi-au extins sancţiunile asupra a doi mari giganţi energetici ruşi - Rosneft şi Novatek - şi a doua bănci - Gazprombank şi Vneşeconombank. La sfârşitul aceleiaşi luni, UE a introdus o nouă rundă de sancţiuni, vizând anumite sectoare ale economiei ruseşti, inclusiv sectorul financiar, restricţii comerciale privind industriile energetică şi de apărare ale Rusiei, adăugând totodată noi indivizi şi entităţi pe o listă cu active îngheţate.

În replică la aceste măsuri, Rusia a decretat în august o 'interdicţie totală' a majorităţii produselor alimentare provenite din ţările Uniunii Europene şi din SUA. Acest embargou este valabil pentru carnea de vită, de porc şi de pui, peştele, brânza, laptele, legumele şi fructele provenite din SUA, Uniunea Europeană, Australia, Canada şi Norvegia.

Liderii occidentali nu au ezitat să îşi exprime dezaprobarea faţă de acţiunile Kremlinului, iar summitul G8, programat să se desfăşoare în iunie în Rusia, s-a ţinut la Bruxelles, devenind un summit G7 după ce Rusia a fost exclusă din acest grup select (cu ocazia unui reuniuni de urgenţă a G7 organizate la Haga). În aprilie, NATO suspenda orice formă de cooperare militară sau civilă cu Rusia, iar fostul secretar general al Alianţei Anders Fogh Rasmussen aprecia că anexarea Crimeii de către Rusia reprezintă 'cea mai gravă ameninţare la adresa securităţii europene din ultima generaţie'.

După cum era de aşteptat, sancţiunile împotriva Federaţiei Ruse au provocat mari prejudicii cooperării dintre Rusia şi SUA, iar o 'resetare' a relaţiilor bilaterale în absenţa ridicării acestora este imposibilă, avertiza în octombrie premierul rus Dmitri Medvedev. 'Desigur, nu. Absolut imposibil. Să vorbim direct, nu noi am inventat aceste sancţiuni, acestea au fost concepute de partenerii noştri din comunitatea internaţională. Aşa cum spunem noi, Dumnezeu să îi judece', a spus Medvedev, răspunzând la întrebarea despre posibilitatea 'resetării' relaţiilor dintre Rusia şi SUA în contextul actualelor sancţiuni.

'Noi cu siguranţă vom supravieţui acestor sancţiuni. Nu am nicio îndoială că peste un timp ele se vor evapora, nu vor mai exista pur si simplu, dar nu este nicio îndoială că ele au cauzat un prejudiciu important relaţiilor dintre noi', a afirmat premierul rus, care a evaluat la 90 de miliarde de euro pe doi ani pierderile potenţiale pentru economia europeană cauzate de sancţiunile împotriva Rusiei. Ar trebui menţionat totuşi şi că rubla s-a depreciat anul acesta cu 40% faţă de dolar. În urma deprecierii rublei, afectată de preţul mai scăzut al ţiţeiului şi de sancţiunile impuse de Occident împotriva Rusiei, rata inflaţiei a ajuns la cel mai ridicat nivel de la criza din 2008.

Spre un nou Război Rece?

Legat de posibilitatea izbucnirii unui nou 'Război Rece', ministrul rus de externe Serghei Lavrov estima în octombrie că actualele relaţii dintre Rusia şi SUA traversează o perioadă de răcire, dar că nu se poate pune problema revenirii la starea de tensiune permanentă ce a caracterizat perioada cuprinsă între finalul celui de-al Doilea Război Mondial şi destrămarea fostei URSS. 'Desigur că nu este vorba de un Război Rece', a asigurat el.

Vorbind pe aceeaşi temă, fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, care la 91 de ani şi-a publicat recent cea de-a 17-a carte, puncta într-un interviu pentru Der Spiegel că 'Europa şi America nu au înţeles impactul evoluţiilor din Ucraina, mai exact al negocierilor privind relaţiile economice dintre Bruxelles şi Kiev, ce au culminat cu demonstraţiile din Piaţa Maidan'. 'Aceste evoluţii şi impactul lor ar fi trebuit discutate cu Rusia. Dar evident că aceasta nu justifică recurgerea la război a Rusiei', a subliniat Kissinger, adăugând că 'Ucraina a avut întotdeauna o semnificaţie specială pentru Rusia. Şi a fost o greşeală că nu am înţeles acest lucru'. În context, fostul diplomat a apreciat că 'o reluarea a Războiului Rece ar fi o tragedie istorică'. 'Dacă un conflict poate fi evitat, în baza unor aspecte de moralitate şi securitate, atunci ar trebui să încercăm să-l evităm', a fost îndemnul său.

Pe de altă parte, el a pledat în favoarea menţinerii sancţiunilor în lipsa unor concesii concrete făcute de Rusia şi a caracterizat modul actual de acţiune al lui Vladimir Putin ca fiind motivat de o combinaţie de 'slăbiciune strategică' şi 'putere tactică'.

Dar cum ar putea fi rezumate relaţiile la ora actuală dintre Rusia şi Europa care, în mod normal, ar trebui să fie parteneri economici naturali? Un răspuns la această întrebare a venit recent chiar de la noul preşedinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. Rusia este 'pentru moment o problemă strategică' pentru Uniunea Europeană, a declarat preşedintele executivului european, care a dat asigurări că va face 'totul' pentru ca aceasta să redevină un 'partener strategic'. 'Da, Rusia este pentru moment o problemă strategică', a spus Juncker, la finalul unei întrevederi la Bruxelles cu premierul bulgar Boiko Borisov, consacrată unui anunţ-şoc făcut de Rusia legat de renunţarea la gazoductul South Stream.

'Sper că mâine ea va redeveni un partener strategic, iar Comisia Europeană va face tot ce îi stă în putere în acest sens', a adăugat Juncker, remarcând că 'pentru a dansa tango este nevoie de doi'. Fostul premier luxemburghez a fost întrebat în legătură cu o afirmaţie făcută de noul preşedinte al Consiliului European, polonezul Donald Tusk, care a calificat Rusia drept 'problemă strategică'.

Problema South Stream

Referitor la dosarul South Stream, 'eu nu accept ideea ca Bulgaria să fie obiectul unui şantaj, Bulgaria nu este un factor de ajustare între Rusia şi Uniunea Europeană', a spus el în condiţiile în care preşedintele Putin făcuse cu câteva zile în urmă la Ankara anunţul legat de renunţarea la South Stream, motivată prin faptul că guvernul de la Sofia nu permite construirea tronsonului conductei pe teritoriul bulgar. South Stream, ale cărui lucrări au fost lansate în decembrie 2012, ar fi urmat să lege pe un traseu de 3.600 kilometri Rusia de Bulgaria, pentru a se îndrepta apoi spre Europa Centrală, prin Serbia, Ungaria şi Slovenia. Gazoductul era prevăzut să aibă o capacitate de 63 de miliarde metri cubi pe an, iar costurile proiectului erau estimate la 40 de miliarde de dolari. Dependenţa europeană de gazele ruseşti este formidabilă şi poate fi rezumată în trei date: un sfert din energia consumată de europeni are ca sursă gazul, o treime din aceste gaz este rusesc şi 15% din întregul gaz european vine prin gazoductul care străbate Ucraina.

Rusia a pus capăt 'de facto' parteneriatului cu Europa, afirma în septembrie în Polonia, la Gdansk, şi preşedintele german Joachim Gauck, vorbind despre 'un nou conflict armat la graniţele Europei'. Venit la Gdansk pentru a participa la manifestările ce marcau 75 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, preşedintele german a evocat în discursul său 'miracolul' apropierii dintre Germania şi Polonia, în pofida suferinţelor provocate de ocupaţia nazistă. Apoi el şi-a exprimat dezamăgirea faţă de modul cum a evoluat Rusia în ultima vreme. 'Am crezut şi vrem să credem ca şi Rusia, ţara lui Tolstoi şi Dostoievski, poate face parte din Europa', a precizat Gauck, vorbind despre 'şocul' noului conflict armat de la graniţele Europei, un conflict prin care se încearcă stabilirea de noi frontiere şi a unei noi ordini.

Însă, după cum s-a mai întâmplat deja cel puţin o dată în acest an, când doi se ceartă, al treilea câştigă. A fost şi cazul Turciei, o mai veche candidată la aderarea la Uniunea Europeană. Astfel, în aceeaşi zi în care Putin anunţa eşecul South Stream, grupul rus Gazprom şi compania turcă Botaş semnau un memorandum de înţelegere pentru construirea unei conducte submarine cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi pentru transportul de gaze naturale din Rusia spre Turcia.

Relansarea relaţiilor dintre Rusia şi China

Şi aceasta după ce în luna mai, după mai mult de zece ani de negocieri, Rusia şi China au ajuns la un acord privind furnizarea de gaze naturale în următorii 30 de ani, printr-o nouă conductă între cele două ţări, o tranzacţie în valoare de sute de miliarde de dolari. Gazprom va livra Chinei 38 miliarde metri cubi pe an, dar compania rusă va trebui să construiască un nou gazoduct, ale cărui costuri sunt estimate la peste 400 miliarde de dolari. În contextul crizei din Ucraina, Gazprom caută să-şi reducă dependenţa de Europa intrând pe noi pieţe. Datorită acordului semnat cu China, Gazprom va reuşi să dezvolte zăcământul gigantic din estul Siberiei, aflat prea departe de actualele pieţe din Europa.

Rusia şi China intenţionează să remodeleze ordinea mondială stabilită după cel de-al Doilea Război Mondial, a declarat la începutul lui octombrie subsecretarul de stat american al apărării, Robert Work. 'Este absolut clar că Rusia şi China îşi întăresc poziţiile de-a lungul graniţelor lor. Nu este nicio îndoială că aceste două ţări vor să modifice unele aspecte ale ordinii mondiale stabilite de 70 de ani', a declarat Work, în cadrul Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului SUA. Potrivit acestuia, SUA trebuie să acorde o atenţie specială acestui fapt şi să vegheze ca planurile Chinei şi Rusiei să nu necesite o recurgere la forţa militară.

La aceasta pare să se adauge o problemă clasică a Uniunii Europene, rezumată cândva de Kissinger, care se întreba pe cine ar trebui să sune dacă ar vrea să afle poziţia UE pe o temă mare de politică externă. 'Nu vorbim încă despre o entitate care poate lua decizii colective. Statele Unite ale Americii şi-ar dori ca europenii să gestioneze mai bine problemele legate de Rusia, în special criza ucraineană', a declarat în urmă cu câteva luni preşedintele Stratfor, George Friedman, cu ocazia unui forum internaţional desfăşurat la Bucureşti. 'Dar problema este că nu avem o Europa unită la nivel de politică externă. Şi să nu uităm de rezultatele recentului referendum din Scotia, ce ar trebui să dea UE de gândit', a punctat Friedman.

'Vorbim despre extinderea spre est, dar ar putea UE, de exemplu, să îşi asume povara Ucrainei?', s-a întrebat el retoric. Cu privire la evoluţiile din Ucraina din ultimele şase luni, expertul american a opinat că 'invadarea Ucrainei şi anexarea Peninsulei Crimeea au fost un eşec pentru Rusia, care încă nu şi-a revenit după acesta'. Dar, a remarcat el, 'pentru Rusia, Ucraina este o problemă existenţială, din numeroase motive, în timp ce, pentru SUA şi Europa, Ucraina este mult mai puţin importantă'. Conform poziţiei sale oficiale, Uniunea Europeană îşi axează eforturile pe detensionarea crizei din Ucraina. Ea face apel la toate părţile să îşi continue eforturile de dialog în vederea atingerii unei soluţii durabile, pledând pentru protejarea unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi obţinerea unui viitor democratic, stabil şi prosper pentru toţi cetăţenii ucraineni.