Confucius, cel mai mare înţelept şi învăţător din istoria chineză
Confucius, un mare filosof şi educator, este considerat fondatorul confucianismului şi este onorat ca "învăţătorul conducător pentru 10.000 de ani" şi "învăţătorul tuturor învăţătorilor" din China. (Blue Hsiao / The Epoch Times)
Pe parcursul ultimelor câteva sute de ani ai dinastiei Zhou (周朝), dorinţele egoiste ale oamenilor au crescut odată cu dezvoltarea societăţii.
Virtuţile antice măreţe şi domnia virtuoasă a împăraţilor din dinastia Xia (夏朝), dinastia Shang (商朝) şi începutul dinastiei Zhou au fost înlocuite de indivizi care îşi urmăresc interesul personal. Drept urmare, relaţiile dintre state au devenit intens competitive şi au izbucnit multe războaie.
În această perioadă au apărut în China mari sfinţi.
Lao Zi (老子) a împărtăşit Dao (道) - calea de a reveni la sinele original adevărat al omului.
Confucius a predat bunăvoinţa (仁) ca bază a comportamentului moral, în timp ce a subliniat faptul că Dao este scopul final, bazat pe virtute (德) şi contând pe bunăvoinţă (仁).
Caracterul 仁 singur sau în asociere cu alte caractere se referă la concepte cum ar fi mila, bunătatea, dragostea, umanitate şi caritate. Aceasta exprimă ideea de a adopta o atitudine nobilă în relaţiile cu ceilalţi.
Ani de început
Confucius (551-479 î.Hr.) este cunoscut în China ca fiind Kong Zi (孔子), sau Hong Fu Zi (孔夫子). Numele său la naştere era Kong Qiu (孔丘), preschimbat în numele de curtoazie Zhong Ni (仲尼) (în tradiţia chineză "numele de curtoazie" era dat după vârsta de 20 pentru a marca trecerea la maturitate).
Confucius a trăit în statul Lu în timpul Perioadei Primăverii şi Toamnei (770-476 î.Hr.), în ultima perioadă a dinastiei Zhou (aproximativ din secolul al XI-lea î.Hr. până la 221 î.Hr.)
Mama lui Confucius a fost concubina unui ofiţer vârstnic. Atunci când Confucius avea 3 ani, tatăl său a murit. El şi mama lui erau foarte săraci, dar lui Confucius îi plăcea să citească şi să înveţe despre etichetă.
Principiul bunăvoinţei
Confucius a dobândit mari cunoştinţe prin studiu diligent. Acesta stăpânea poezia, istoria, riturile Zhou şi alte tradiţii clasice, precum cele şase arte (六艺): ritualul (礼), muzica (乐), tirul cu arcul (射), arta de a conduce carele de luptă trase de cai (御), citirea şi scrierea / caligrafia (书) şi aritmetica (数).
După ce a împlinit 30 de ani, Confucius a început să predea. Odată a vizitat capitala dinastiei Zhou pentru a învăţa de la Lao Zi. Mai târziu a servit drept oficial guvernamental în mai multe poziţii minore.
La aproximativ 51 de ani, Confucius a fost promovat într-o poziţie de nivel înalt. A observat multe nedreptăţi şi o lipsă de moralitate în politică. A pledat pentru principiul bunăvoinţei în guvernare, dar filosofia sa politică nu a fost adoptată de către monarh.
Confucius nu a avut altă opţiune decât să demisioneze. A mers în exil şi a călătorit din stat în stat peste tot prin imperiul chinez pentru a-şi răspândi învăţăturile şi credinţa în administraţia binevoitoare. Cu toate acestea, nobilimea nu a acceptat filozofia lui.
Dedicarea pentru educaţie
Confucius a predat bunăvoinţă ca bază a comportamentului moral şi a subliniat că Dao este scopul final, realizat prin virtute şi printr-o fundaţie de benevolenţă în timp ce se savurează arta.
Confucius a revenit în oraşul său natal când avea 60 de ani şi s-a dedicat educaţiei. La momentul respectiv oamenii de rând nu aveau posibilitatea să primească o educaţie, care era un privilegiu rezervat pentru regalitate şi nobilime.
Confucius a fost primul profesor din istoria Chinei care a oferi educaţie privată publicului, bazându-se pe conceptul de "predare în funcţie de aptitudine naturală".
Acesta a predat tradiţiile clasice şi cele şase arte, dar a pus accentul pe moralitate ca fiind cel mai important aspect. A explicat că adevăratul gentleman (君子, jun zi) este o persoană cu o bună educaţie şi caracter moral, ce pune preţ pe auto-îmbunătăţire.
Confucius a vorbit rareori despre interesul privat. În cazul în care subiectul era ridicat, acesta îl lega întotdeauna de soartă, bunăvoinţă şi virtute. Atunci când elevii săi nu puteau să se descurce în faţa greutăţilor şi dificultăţilor, Confucius folosea aceste momente ca oportunităţi de predare pentru a-i ajuta să-şi înţeleagă situaţia.
El şi-a învăţat studenţii cum să fie persoane bune şi el însuşi aplica propriile sale principii. Elevii săi şi generaţiile următoare au fost profund mişcaţi de corectitudinea, bunătatea, smerenia, curtoazia, loialitatea faţă de ţară şi grija sa pentru ceilalţi.
Potrivit legendei, Confucius a avut în jur de 3000 de studenţi. Dintre aceştia, aproximativ 72 au devenit înţelepţi faimoşi şi mai târziu au lucrat pentru a răspândi învăţăturile lui Confucius.
Căutând Dao
În plus faţă de conceptul de bază al bunăvoinţei (仁), alte principii-cheie din învăţăturile lui Confucius includ justiţia (义), bunăcuviinţa(礼), învăţarea şi înţelepciunea (智), onestitatea şi încrederea (信), precum şi pietatea filială (孝), loialitatea (忠) şi iertarea (恕).
În acelaşi timp, acesta a vorbit despre Dao în numeroase ocazii.
Cel mai bun exemplu este dintr-un capitol din cel mai bine-cunoscut text confucianist, "Analectele", în care Confucius a scris: "Dacă ai ascultat Dao dimineaţa, poţi muri seara [朝 闻 道, 夕 死 可 矣]".
Prin această declaraţie, Confucius a subliniat preţiozitatea Dao şi oportunitatea rară ca o persoană să fie în măsură să asculte, să recunoască şi să înţeleagă Dao - atât de mult că s-ar fi mulţumit să moară în aceeaşi seară, fără regrete.
Confucius susţinea că el nu este un creator de idei noi, ci doar a dorit să transmită şi să reînvie tradiţiile morale antice ale dinastiei Zhou şi modul său virtuos de a conduce.
În China, Confucius este onorat ca fiind "cel mai mare înţelept şi învăţător".
Principiile sale directoare privind interacţiunile umane, una dintre moştenirile cele mai preţuite din China, a influenţat foarte mult poporul chinez şi cultura sa, timp de 2.500 de ani.
