Claudiu Năsui: Sănătatea de stat, de fapt, nu este gratuită deloc

Deputatul USR Claudiu Năsui a făcut marţi, o sinteză a situaţiei actuale din domeniul sănătăţii, opinând că sănătatea gratuită ne costă mult, din ce în ce mai mult, iar beneficiile nu sunt pe măsura costurilor.

“Cât ne costă sănătatea gratuită? Dăm foarte mulţi bani pe sănătate, din ce în ce mai mulţi. Dar unde se duc banii noştri? De câteva zile a reizbucnit vestea că, în România, lipsesc medicamente esenţiale. De fapt, lucrul acesta se ştia deja. Cine a fost în spitale şi a fost internat sau a avut o persoană dragă internată ştie ce înseamnă sănătatea de stat. La noi, lipsa medicamentelor este noul standard. E atât de înrădăcinată problema încât sunt medici care şi-au înfiinţat ONG-uri ca să aducă literalmente medicamente cu sacoşa din afara ţării. Tot sistemul pare în faliment dar şi în plin scenariu Cernobîl.

Adică într-un teatru absurd al minciunii în care oficial „avem de toate”, dar de fapt ne lipseşte tot. Şefii sistemului nu au niciun interes să facă scandal. Pentru alţii, mai jos, sistemul de stat e o vacă bună de muls. Pe principiu timpul trece leafa merge. Leafa sau contractele cu statul, depinzând de nivel. Singurii care nu-şi permit să joace în acest teatru sunt pacienţii. Dar pentru pacienţi prioritatea nu e să schimbi sistemul. Asta ar fi o luptă lungă şi grea. Prioritatea pacienţilor e sănătatea. Să fii tratat tu sau persoana iubită. Când e copilul tău în spital nu mai faci politică. Faci orice dacă e nevoie, cumperi medicamentele, dai „atenţii”, nu contează”, scrie Năsui pe pagina sa de Facebook.

Tototdată, deputatul afirma că, privind la ce ne oferă sistemul de sănătate de stat, şi văzând şi cât ne costă, ne dăm seama că sănătatea de stat, de fapt, nu este gratuită deloc.

“Sănătatea este a doua cea mai mare cheltuială a statului român (prima este asistenţa socială unde sunt incluse şi pensiile). În ultimii 13 ani cheltuielile cu sănătate s-au triplat şi încă jumătate. În 2018 cheltuielile cu sănătatea au fost de 42 miliarde de lei, faţă de 12 miliarde în 2006. O creştere semnificativă. Dar să nu ne uităm la cifră în absolut. Să o raportăm la numărul de pacienţi. Până la urmă dacă a crescut numărul de pacienţi e normal să crească cheltuielile. Dar ce credeţi că au crescut? Deloc. Numărul de pacienţi a scăzut cu 17% din 2006 până în 2017 (nu avem date pe 2018).

Folosim cifrele de la INS privind numărul pacienţilor ieşiţi din spital. INS nu ne prezintă altă serie de date pentru numărul de pacienţi, dar putem să o considerăm un indicator pentru numărul general de pacienţi. Dacă ne uităm la cheltuielile per pacienţi vedem că acestea s-au înmulţit cu 3.5 în aceeaşi perioadă şi au crescut de la aproximativ 2.500 lei la 8.671 lei per pacient. Vi se pare că sistemul s-a îmbunătăţit de 3.5 ori în ultimii 13 ani?”, a declarat Claudiu Năsui.

Potrivit deputatului, cel mai trist lucru este ca “banii aceştia sunt doar cheltuielile statului pentru sănătate; ca să avem imaginea completă asupra banilor pe care îi cheltuim în sănătate, ar trebui să adăugăm şi banii pe care îi mai scoate din buzunar de fiecare dată când avem nevoie de ceva; banii pe medicamentele pe care le cumpărăm extra, banii pentru servicii medicale private şi chiar faimoasele atenţii”.

Năsui opinează că “avem o problemă care va fi rezolvată doar cu bani mai mulţi” şi afirmă că e nevoie de o reformă sistemică.

“Nu mai zic că avem bani europeni pentru spitalele regionale pe care nu-i folosim. Întrebarea e ce putem face să cheltuim banii aceştia mai bine? În primul rând, putem să încurajăm concurenţa în rândul asiguratorilor. De ce nu am avea un pilon 2 al sănătăţii? Adică să avem fiecare posibilitatea să ne alegem un asigurator în limita unei sume.

Cu un pachet de bază plus opţiuni în funcţie de asigurator. Nu e niciun motiv pentru care trebuie să fim toţi asiguraţi la un monopol de stat, casa naţională de asigurări de sănătate. Dacă spargem monopolul asiguratorului, am vedea mai puţină risipă şi un interes pro-activ de a combate corupţia.

În plus, niciun asigurator n-ar mai spune pe 5 ale lunii că „nu mai e plafon”. Adică să-i spună pacientului că nu mai are bani şi să revină luna următoare. Dacă ar face asta, pe lângă plângere, şi-ar pierde foarte repede asiguraţii. Cu un astfel de sistem pacientul ar fi în mod real în centrul sistemului.

Dar, într-un astfel de sistem, cine ar mai putea să fure sume imense de la casă? Cine ar mai risipi fonduri pe aparatură neutilizabilă? Nimeni. Tocmai aceea e problema. Dar aici lucrurile ţin de noi. Ţine de noi să nu fim actori în acel teatru absurd al minciunii în care ne minţim singuri pretinzând că totul merge bine când de fapt sistemul a explodat de mult”, a conchis deputatul USR.