Ce vrea să reformeze Bolojan? Cum funcţionează de fapt ministerele? Fost secretar de stat rupe tăcerea: "Am ieşit zdrobită după această experienţă"

„Când mă întorceam de la muncă stăteam şi mă holbam o oră cu ochii în tavan ca să pot să îmi continui existenţa”, povesteşte Valentina Saygo despre experienţa sa ca secretar de stat în Ministerul Economiei. Expert contabil şi consultant fiscal cu mare experienţă, Valentina a fost numită secretar de stat la propunerea USR în Guvernul Cîţu.

Venită din mediul privat, implicată în societatea civilă, iniţiatoare a unor propuneri care au dus la schimbări legislative, Valentina Saygo a avut ca sarcină să se ocupe de debirocratizare şi reglementări (inclusiv pentru instituţii în subordine gen ANPC, ISCIR) într-un minister unde - ca de altfel probabil în toate celelalte - birocraţia era în floare iar rezistenţa la schimbare uriaşă.

Valentina îşi aminteşte perioada de la Ministerul Economiei ca una de coşmar: atmosferă ostilă, oameni care tăiau frunză la câini şi o mai şi sabotau, oameni refractari la schimbare, condiţii de muncă jalnice – şobolani, lilieci, gândaci, invazie de purici, infrastructură praf, tehnologie vai de steaua ei, şi o birocraţie cruntă, de neînvins. Şi peste toate acestea, risipă, o mare, mare risipă a banului public.

Intervievată de Epoch Times, Valentina povesteşte că nu avea voie să meargă în nicio vizită de lucru – nici măcar până la alt minister aflat la 100 de metri distanţă – decât cu maşină şi şofer. Nu se puteau face deplasări externe la low cost, deşi statul se plânge mereu că n-are bani. Pentru fiecare deplasare internă trebuiau circa 17 semnături pe un ordin de deplasare.

Potrivit Valentinei Saygo, în ministere circa 50-60% dintre oameni taie frunză la câini sau au sarcini cu totul inutile. Există, spune ea, şi oameni foarte muncitori, oameni extraordinari. Însă, în linii mari, e jale.

„Am ieşit zdrobită după această experienţă pentru că am văzut Sistemul cum nu funcţionează în toată splendoarea lui”, îşi sintetizează ea experienţa la minister.

„Nu m-aş întoarce niciodată, dar niciodată la stat”, spune ea, şi vocea i se aspreşte, de parcă ar vorbi despre o coborâre în iad.

Întrebată dacă ea crede că Bolojan va reuşi să restructureze uriaşul aparat de stat, Valentina se declară sceptică: "Nu mai cred în zâna Măseluţă", menţionând că fără schimbări legislative care să permită disponibilizări, Bolojan n-are aproape nicio şansă.

Valentina mai vorbeşte despre condiţii de muncă total improprii: "Am avut o invazie majoră de purici la noi pe hol, unde aveau birourile secretarii de stat. De gândaci, ce să mai zic... De câte ori mă duceam la toaletă, număram măcar doi-trei pui de gândac."

Redăm interviul acordat de Valentina Saygo redacţiei noastre:

Reporter: Care a fost experienţa ta la Ministerul Economiei? Care au fost principalele probleme de care te-ai ciocnit acolo? Că uite, suntem cu cuţitul la os pe motiv de deficit bugetar iar dl Bolojan vorbeşte de reformarea aparatului de stat. Dar cum funcţionează, în realitate, aparatul de stat?

Valentina Saygo: Pe lângă mediul de lucru ostil încă de la bun început, când înţeleg că salariaţilor din MEAT (Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului) li s-a transmis, cu subiect şi predicat: „Faceţi-vă că munciţi şi îngropaţi-i în hârtii”, mentalitatea de care m-am ciocnit acolo m-a şocat. A fost o experienţă inimaginabilă pentru mine, care m-a făcut, când s-a terminat toată experienţa cu Ministerul Economiei, să îmi pierd ultima speranţă pe care o mai aveam. Am ieşit zdrobită după această experienţă, pentru că am văzut sistemul cum NU funcţionează în toată "splendoarea" lui.

Pentru un om care vine din mediul privat şi ia contact cu realitatea de acolo, e într-adevăr şocant. Şi ca prim exemplu care îmi vine acum în minte: de la momentul în care am acceptat postul şi am zis "da" şi m-am dus la minister, până când a apărut numirea mea în Monitorul Oficial, a durat ceva. Eu am acceptat şi m-am dus în minister pe data de 11 ianuarie iar numirea mea a fost publicată în monitorul oficial pe 25 ianuarie. Şi eu sunt un caz fericit...

Ca un om care vine de la privat îţi dai seama că eram şocată pentru că în mediul de afaceri nu o să întâlneşti situaţii de genul acesta. Pentru că tu trebuie să înregistrezi contractul de muncă cu cel puţin o zi înainte de începerea activităţii angajatului. Adică nişte zile, nişte săptămâni, în cazul meu, da, am lucrat la negru. Dar sunt alţi secretari de stat ai USR-ului dintre care unii nici nu au apucat să fie numiţi oficial.

Revenind, am ajuns în Ministerul Economiei în mijlocul granturilor. Începuseră acordarea granturilor M1, M2, M3, HoReCa. Eu nu aveam atribuţii în zona aceasta de granturi, dar eram persoana care mai înţelegeam cum stau lucrurile în aparatul ministerului. Aşa că efectiv mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat să răspund la întrebările care veneau din partea aplicanţilor la granturi. Pentru că era o confuzie generală şi când am văzut ce răspunsuri se dau din minister, din direcţia aferentă, efectiv m-am îngrozit şi mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat să le răspund eu oamenilor care puneau întrebări despre modul în care se vor desfăşura aceste granturi şi mai ales modul în care se vor cheltui aceste granturi. Pentru că erau foarte multe neclarităţi.

De exemplu, îţi dau o întrebare simplă. Întreba un aplicant: „Putem achiziţiona softuri pentru arhitectură?” Întreba cineva de un soft, de Autocad. Răspunsul din Direcţie a fost: „Da, dar să nu aibă valoare prea mare!” Deci genul ăsta de răspunsuri îl primeau oamenii, contribuabilii.

A trebuit să le explic angajaţilor care dădeau aceste răspunsuri că nu este un răspuns pertinent, că ce înseamnă valoare prea mare, dacă există vreo limitare de plafon pe imobilizări necorporale, că nu există aşa ceva, că nu a existat şi nu cred că va exista vreo limitare a imobilizărilor corporale şi că nu există valoare prea mare sau prea mică dacă nu este plafonată. Genul acesta de întrebări şi de răspunsuri în necunoştinţă de cauză, ca să nu zic altceva.

Sau, un alt exemplu, când am ajuns în Ministerul Economiei şi ministrul Năsui a început să vadă cu ce se confruntă, a descoperit că nu se decontaseră sumele pentru Startup Nation de trei sau patru ani de zile!!! Deci oamenii depuneau proiecte, politicienii şi guvernanţii se băteau cu pumnul în piept că ei sprijină mediul de afaceri, dar nu bugetaseră şi nu acordaseră, nu decontaseră aceste proiecte pe Startup Nation de când se-nfiinţaseră, cred că din 2017 parcă au apărut. Ca pe urmă să înţeleg că acelaşi lucru se întâmplă şi în momentul de faţă. Adică este reţeta secretă: acordăm aceste granturi, aceste proiecte de sprijin pentru mediul de afaceri, dar nu le decontăm, că avem bani.

Şi atunci, ministrul Năsui a citat toate plăţile recente pe Startup Nation.

Nu mai spun că în momentul în care Virgil Popescu era la Energie, în momentul în care a plecat din clădirea MEAT, cea de pe Calea Victoriei - care jumătate este nefuncţională, şi în care trăiesc porumbei şi gândacii şi şobolanii - când Virgil Popescu a plecat la Ministerul Energiei, pe lângă faptul că şi-a luat maşini pe alese, le-a luat aproape pe toate, a luat întregul departament de IT. Întregul departament de IT, care era format din trei persoane. Şi a rămas Ministerul Economiei cu granturile în desfăşurare şi nu numai, fără niciun IT-ist.

Da, ca să nu mai zic că eram obligată, atunci când aveam întâlniri la Comisia Europeană sau întâlniri pe grupurile de lucru de la OCDE, aveam nevoie de linie securizată. Şi era o persoană tânără şi binevoitoare şi simpatică, care vorbea cu IT-istul plecat deja la Ministerul Energiei şi ne aducea un laptop securizat ca să pot să am întâlnirile acestea. Dar a trebuit să le anunţ cu nişte zile înainte şi să mă rog să fie disponibil laptopul şi să mai şi funcţioneze linia securizată. Lucru care a fost dureros.

Nu mai zic despre alte dotări... A fost chiar amuzant, cu toate că nu este de râs, din contră este de plâns, că trebuia să onorăm o întâlnire bilaterală în Ungaria care fusese stabilită anterior de ministrul de dinainte şi a venit SRI-ul ca să mă pregătească pentru această deplasare externă şi spunându-mi să am grijă ca să nu mă conectez cu telefonul sau cu laptopul la reţele wireless şi să folosesc conexiuni securizate.

În momentul ăla, efectiv mi-a venit să râd. A pagubă, pentru că noi nu primisem nici telefoane, nici laptopuri securizate, eram cu telefonul şi cu laptopul de acasă şi nici vorbă de fineţuri de genul acesta. I-am încurcat până la urmă pentru că le-am zis că îmi pare rău, dar eu alt telefon şi alt laptop până afară de cele personale efectiv nu am.

Reporter: Cum ai colaborat cu oamenii din minister?

Valentina Saygo: Cu oamenii de acolo, evident că am întâlnit şi oameni foarte faini. Mi-aduc aminte, primele zile, nu prea ştia lumea cine sunt, că eram toţi care urma să fim în cabinet sau secretari de stat. Eram înghesuiţi într-una sau două camere şi stăteam la birouri până când s-a despărţit Ministerul Economiei de Ministerul Energiei. Iar povestea asta a durat, cred că şase luni de zile. De asta cumva m-am bucurat când am văzut că Bolojan a păstrat acelaşi număr de ministere, pentru că o reorganizare de genul acesta durează şase luni de zile.

Revenind, că m-ai întrebat cum erau oamenii de acolo, am întâlnit şi oameni extraordinari, care m-au ajutat în tot hăţişul acesta şi în toate aceste disfuncţionalităţi.

Îmi aduc aminte că într-o dimineaţă, înainte de o întâlnire, mi-am vărsat cafeaua pe mine şi urma să fie o întâlnire oficială cu un ambasador, cred că chiar cu ambasadorul Marii Britanii, şi o doamnă de la curăţenie a fost atât de... cum să zic, îi mulţumesc şi în ziua de astăzi, m-a întâlnit la baie şi m-a văzut că încercam să-mi curăţ cămaşa şi mi-a dat cămaşa de pe ea şi am intrat în întâlnire nepătată.

Sau o angajată din minister care, până când a trecut perioada asta de reorganizare, de primire a atribuţiei de numire, m-a ajutat un pic în hăţişul ăsta prin cutumele birocratice şi am avut-o alături în cabinet. A avut grijă, şi-a făcut treaba şi mi-a ghidat mersul lucrurilor în perioada în care eram efectiv blocaţi, eram numiţi dar nu puteam semna documente, nu ne puteam exercita atribuţiile.

Reporter: Spuneai însă că în general ai avut parte de multă ostilitate, cum îţi explici atmosfera ostilă?

Valentina Saygo: Uite că mi-am adus aminte un exemplu, apropo de ostilitate. În perioada de stare de urgenţă, la Ministerul Economiei, la poartă era un militar. După ce s-au relaxat puţin lucrurile şi cred că a fost ridicată starea de urgenţă, au apărut jandarmii. În momentul în care venea secretarul de stat al PNL se ştia de la poartă, se vedea maşina, i se deschidea turnichetul, nu trebuia să folosească nici cartelă, nici nimic; era o doamnă şi era aşteptată ca o doamnă.

Îmi aduc aminte că eu mă pregăteam să plec într-o scurtă delegaţie în ziua respectivă şi venisem la minister cu geanta de laptop, cu trollerul pentru delegaţie, ploua afară, şi umbrelă. Şi ştiu că m-a deranjat şi m-a durut foarte tare lucrul acesta. Jandarmul s-a întors cu spatele, nu-mi găseam cheile, am scăpat umbrele, am scăpat trollerul, mi-au căzut toate cheile, nu-mi găseam cheile ca să folosesc cartela de acces. O dublă măsură în sensul tratamentului pe care îl avea un secretar de stat apropiat premierului.

Deci cam ăsta era nivelul de ostilitate. Secretarului de stat PNL i se deschidea poarta şi era întâmpinat cu covorul roşu. Nu că aş fi avut eu nevoie de tratament special. Dar e uman să ajuţi o doamnă să-şi ridice geanta de pe jos, sau geamantanul de pe jos când o vezi încărcată nevoie mare.

Şi în genere atmosferă ostilă. Dau ca exemplu: am preluat un proiect început pentru inventarierea autorizaţiilor şi autorizaţiilor de funcţionare şi aveam o autorizaţie chiar în cadrul Ministerului Economiei. Autorizaţia pentru reprezentanţe străine. După cele şase luni de reorganizare – că toată experienţa a durat opt luni – după cele şase luni de reorganizare am făcut un proiect de debirocratizare şi de simplificare a acestei autorizaţii pentru reprezentanţe străine. A fost pierdut de trei ori.

Reporter: Cum adică pierdut? Stai puţin...

Valentina Saygo: Adică rătăcit. Pentru că îl porneşti dintr-o direcţie – nu a fost cazul, l-am făcut eu şi cu cabinetul meu, l-am dat în direcţie. Trebuie să treacă printr-un circuit de-ăsta incredibil de semnături şi avize în cadrul ministerului ca să-ţi ajungă înapoi semnat şi pe urmă trimiţi mai departe la alte ministere avizatoare care au incidenţă pe zona aceasta şi să ţi se întoarcă ca să-l pot publica în Monitorul Oficial.

A fost pierdut de trei ori.

Reporter: Mi se pare şocant...

Valentina Saygo: Da. Şi cred că dacă mă străduiesc să caut o să găsesc, ca să înţelegi şi nivelul de birocraţie, o să găsesc un ordin de deplasare internă pe care l-am fotografiat, cu 17 semnături pe el. Există oameni care nu fac altceva decât lucrul acesta. Se plimbă, din fiecare direcţie sau serviciu, se plimbă şi împarte documente la fiecare birou în parte ca să obţină numărul de semnături de care este nevoie.

Dacă pe un ordin de deplasare internă, nu externă, este nevoie de 17 semnături, ce să mai vorbim despre alte situaţii. Adică este o mare lipsă de asumare în absolut orice. Trebuie să ai o mică armată în fiecare instituţie publică care să se plimbe în fiecare zi după genul acesta de semnături.

Reporter: Deci practic sunt oameni care iau salariul ca să plimbe hârtii?

Valentina Saygo: Da, da, da. Evident că noi eram cei mai huliţi oameni, mai ales eu că eram pe debirocratizare şi digitalizare, eram un fel de Ucigă-l Toacă pentru funcţionarul public. N-aş fi avut cum să am parte de înţelegere şi pot să înţeleg lucrul acesta şi pot să-l accept pentru că reprezentam un pericol la adresa funcţionarului de rând.

Dar un lucru care mi s-a părut absolut halucinant a fost că după ce s-a terminat despărţirea dintre Ministerul Economiei şi Ministerul Energiei, ministrul Năsui, la rândul lui, şi el a vrut să facă reorganizare şi să taie şi locurile vacante. Să ne aducem aminte că Ministerul Economiei are acei ataşaţi economici - 40, 50, 60 de ataşaţi economici - şi au fost, dar erau vacanţi ataşaţi turişti, reprezentanţii de turism pe lângă ambasade. Erau vacante acele locuri şi ministrul Năsui a vrut să taie locurile vacante, să taie jumătate din posturile de directori şi de şef de servicii, posturile de conducere.

Tu cam cine crezi că s-a opus acestei reorganizări din Ministerul Economiei în 2021? Evident că s-au opus sindicatele şi erau perfect îndreptăţite pentru că până la urmă ăsta e rolul lor, dar s-a opus inclusiv un patronat din turism care mi-a făcut şi plângere penală pentru că ministrul Năsui vrea să taie locurile vacante ale acestor reprezentanţi din turism. Nici în ziua de astăzi nu pot să înţeleg cum un patronat din turism era mai vocal în acea discuţie, care a fost mai vocal decât sindicaliştii şi care chiar a făcut plângere penală.

Evident că nu s-a dat curs acelei plângeri penale şi evident că reorganizarea nu a continuat pentru că a venit noaptea fatidică în care prim-ministrul Cîţu a demis secretarii de stat numiţi de către USR.

Un lucru care a fost interesant este că eu am fost trimisă de USR dar nu am avut o agendă politică şi nici nu mi s-a condiţionat vreo clipă în vreun fel să ader la partid. Adică a fost foarte decentă poziţia USR din punctul acesta de vedere. Însă eu, ca un tehnocrat şi ca o persoană care nu am avut niciun fel de legătură cu administraţia publică până în momentul respectiv, aş fi avut nevoie de mai mult suport şi mai mult sprijin din partea USR-ului. Lucru care nu s-a întâmplat în perioada aceea.

Reporter: Aş vrea să te întreb aşa, grosso modo, evident, din ce ai văzut tu acolo, cam ce procent din angajaţii din minister tăiau frunze la câini? Cam de câţi s-ar fi putut dispensa ministerul şi să funcţioneze în continuare ok?

Valentina Saygo: În opinia mea şi din ce cunosc aş zice că un 50 spre 60%.

Reporter: E enorm!

Valentina Saygo: Din păcate, da. Ăsta este sentimentul cu care am rămas şi eu după aceea. Nu mâhnire, nu dezamăgire, este mai mult de atât.

Reporter: Premierul Bolojan vorbeşte – cu asta am şi început discuţia noastră – de reorganizări, de tăieri. Ce şanse are să facă o restructurare reală? Adică să dai afară oamenii care taie frunze la câini? Ce şanse îi dai la cum arată acum lucrurile? Şi ce-ar presupune o reformă reală?

Valentina Saygo: La cum arată lucrurile acum, nu, nu îi dau foarte multe şanse. Eu nu mai cred în Zâna Măseluţă. Şi eu am trăit experienţa cu reorganizarea din Ministerul Economiei.

Bine, cei care se opun reformei cred că nici nu mai au atât de mult aplomb, sau poate au, că văd câtă nesimţire au în continuare unii. Dar dacă nu se modifică Statutul Funcţionarului Public şi Codul Administrativ, şi înţeleg că nu se poate face această restructurare de pe o zi pe alta, sunt conştientă de lucrul acesta, dar dacă nu se face o modificare semnificativă a cadrului legislativ, nu o să se reorganizeze şi să se restructureze absolut nimic.

Pentru că nu are cum să-şi dea seama Bolojan din prima care este amantă, nepoată, nu au cum să-şi dea seama dacă, de exemplu, presa nu semnalează lucrurile acestea, pentru că se disimulează foarte bine.

Eu, venind din privat, mi-a fost foarte greu, lucrurile se mişcă cu viteza de la încet la foarte încet.

Uite, îţi mai dau un exemplu cu care m-am confruntat la fel în prima zi când am intrat în Ministerul Economiei şi până la primirea atribuţiilor. Am descoperit o problemă – vorbesc tot despre granturi – am descoperit o problemă, că se interpreta ca beneficiarii să nu-şi poată plăti datoriile restante la buget. Şi ştii că, dacă îţi aminteşti, aveam o condiţionare ca granturile de pe măsura 1 întâi să se achite datoriile la buget din sumele respective şi pe urmă erau condiţionate nişte achiziţii. MIPE, Ministerul Fondurilor Europene, refuza acceptarea acestor plăţi de TVA cu toate că erau datorii la buget. Acceptau achitarea altor creanţe bugetare, dar nu TVA, pe considerentul că la Fondurile Europene n-aveam nevoie de TVA.

Mi-a luat o lună jumate în discuţii interminabile şi cu Ministerul Fondurilor Europene şi cu diverse persoane de acolo, de la juridic, de la financiar, de la ce îţi imaginezi şi nu îţi imaginezi, şi cu Ministerul Finanţelor, acelaşi lucru, până când, într-o seară, mi-a zis ministrul Năsui că urmează să se întâlnească cu ministrul Finanţelor de la acea vreme şi era, ce să vezi, actualul ministru al Finanţelor Alexandru Nazare. Şi i-am scris o adresă ministrului Nazare şi am primit răspuns favorabil, în care încercam să explic într-un mod cât mai empiric mecanismul de compensare al TVA-ului. Ştiu că TVA-ul ăsta este o enigmă pentru multă lume, dar mi-a luat o lună jumate să obţin răspunsul favorabil că beneficiarii măsurii 1 pot deconta din grant plata debitului de TVA.

Reporter: Valentina, te-ai mai întoarce acolo, la stat?

Valentina Saygo: Pentru nimic în lume, NU, pentru că nu pot să concep să funcţionez într-un sistem nefuncţional, n-ai cum să funcţionezi. Şi ca om care vine de la privat, îţi bubuie capul. Eu consider că am fost mult mai activă şi mi-am adus aportul pe modificarea mult mai multor acte normative din exterior decât din interior. Mai ales în 2020, pentru că acesta a fost lucrul interesant: l-am cunoscut pe Claudiu Năsui într-un conflict pe TVA. Şi am militat împreună şi am avut sprijinul lui în noiembrie-decembrie 2017 cu un conflict pe TVA. După care am colaborat şi am făcut multe modificări favorabile pe zona aceasta de debirocratizare împreună cu ministrul Năsui.

Aş putea să amintesc nişte modificări la legea societăţilor comerciale, cu hârtia aceea de la vecini sus, jos, stânga, dreapta, sau cu limitarea numărului de societăţi pentru asociatul unic, sau eliminarea bilanţului semestrial, care oricum nu se depunea, nu se publica şi nu se folosea informaţia respectivă în momentul de faţă. Firmele nu mai depun bilanţ la şase luni, dacă au o cifră de afaceri sub un milion de euro şi multe lucruri de genul acesta, mărunte, care au funcţionat sau ne mai aducem aminte, tot în perioada aia, 2019, 2020, 2021 cu beneficiarul real, a făcut o întreagă isterie şi o întreagă nebunie.

Mai erau câteva lucruri, de exemplu. Nu aveam voie să mă duc la deplasări fără maşină, mai ales dacă mă duceam în vizită la un alt minister, chiar dacă poate ministerele erau unul lângă altul. Două deplasări am avut pe perioada celor 8 luni. În bilaterala de la Budapesta, despre care îţi ziceam, că obligatoriu a trebuit să merg în Slovenia pe o întâlnire obligatorie a Comisiei Europene. Slovenia era la conducerea Comisiei Europene în perioada respectivă, era mandatul ei. Nu am avut voie să mă duc în low-cost, cu toate că era un zbor complicat şi dificil, şi în 2021 nu funcţionau avioanele aşa cum ştim noi sau ca în ziua de astăzi. A fost un drum criminal cu tot felul de încurcături şi combinaţii cu tot felul de escale cu multe ore, pentru că nu aveam voie să luăm low-cost – cursă de linie, nu cursă low-cost. A fost greu să înţeleg. Cum nu am putut să înţeleg, că am fost la o întâlnire cu ministrul Digitalizării şi era la doi paşi distanţă, adică ne despărţea Piaţa Amzei. Nu am fost lăsată să mă duc pe jos. Deci cam aşa stau lucrurile.

A fost un lucru care m-a surprins, şi m-a ajutat să îmi dau seama că această ţară este condusă de funcţionarul public de nivel 2, adică nu de demnitari, cum ne imaginăm noi, de miniştri, de secretari de stat. Nu, ţara este condusă de directorii de direcţii şi de şefii de serviciu. Urma să am un discurs în Comisia Europeană, un discurs pe care mi l-a scris direcţia de specialitate, mi-a fost adus ca să-l aprob, dar eu am tăiat nişte vorbe goale sau minciuni de acolo şi şefa de direcţie a venit la mine şi mi-a zis: „Puteţi fi dumneavoastră secretar de stat, dar cum vă permiteţi să vă modificaţi discursul pe care vi l-a scris direcţia”. I-am argumentat doamnei că atâta vreme cât cuvintele astea vor ieşi de pe gura mea, vă rog să-mi permiteţi să-mi modific discursul cum cred de cuviinţă, pentru că nu accept nici limbajul de lemn, nici vorbele goale în acest discurs. Discurs care, evident, că ulterior a mers la premier să fie aprobat.

Ajungeam seara acasă şi stăteam un pic cu ochii în tavan, pironită o oră, două, ca să pot să îmi continui existenţa.

Am văzut cu ochii mei, apropo de ce spuneam despre faptul că un anumit patronat, nu toate patronatele să ne înţelegem, un anumit patronat îşi rupea cămaşa de pe el când a început Claudiu Năsui reorganizarea de la Ministerul Economiei şi totodată am mai văzut alte organizaţii mufate la banul public. Iar în momentul ăla mi s-a făcut aşa o lehamite de distinşi domni care dau bine la televizor şi vorbesc frumos ca pe urmă să vezi cum de nişte ani de zile buni ei de fapt şi de drept sifonează banul public.

Reporter: Vorbeai şi de condiţii improprii de muncă...

Valentina Saygo: Da, erau şobolani în minister. Pe etajul unde aveam noi birourile, a fost invazie de purici la un moment dat. De gândaci... ce să mai zic. Nu era dată să mă duc la toaletă să nu număr măcar doi-trei pui de gândac.

Despre Valentina Saygo

Valentina Saygo este managing partner al grupului de firme Ask for şi are peste 30 ani experienţă în consultanţa financiar-contabilă. Expert contabil, membru CECCAR şi consultant fiscal, s-a specializat în principal pe legislaţia şi contabilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu o vastă experienţă în diverse domenii de activitate economică. În anul 2014 a deschis Ask for Tax Free, cu activitate de restituire TVA, un proiect conceput din dorinţa de a respecta un drept ce li se cuvine cumpărătorilor non-UE de pe teritoriul României.

De peste 15 ani s-a implicat în dezbateri şi consultări cu Ministerul Finanţelor şi ANAF privind problemele cu care se confruntă contribuabilii în privinţa calculării şi declarării taxelor şi impozitelor. Printre proiectele importante menţionăm Campania Split TVA în 2017, petiţia pentru măsurile de Sprijinire a Mediului de Afaceri în martie 2020, pachetul de legi de debirocratizare al USR în 2020.

În anul 2018 a înfiinţat Saygo Academy, oferind antreprenorilor cursuri de administrarea afacerilor, iar la sfârşitul anului 2019 a publicat, împreună cu Liviana Tane, “Ghidul Antreprenorului începător”, recomandat celor la început de drum şi nu numai.

În ianuarie 2021 a acceptat funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei, având atribuţii privind Reglementările şi Debirocratizarea din mediul de afaceri. A analizat toate autorizaţiile şi legislaţia aferentă, cât şi capitolul de debirocratizare din PNRR.

A fost invitată în calitate de lector la numeroase conferinţe fiscale, seminarii de specialitate, forumuri şi emisiuni TV, iar prin articolele sale din presa economică a semnalat nereguli şi inadvertenţe legislative sau şi-a exprimat opinia cu privire la modificările fiscale adoptate de autorităţi, oferind sfaturi atât antreprenorilor, cât şi colegilor din branşă.

Valentina Saygo este implicată activ în mediul antreprenorial, este un translator al legislaţiei fiscale, vorbind despre acte normative complicate în cuvinte simple şi pe înţelesul tuturor. Este un contabil atipic, care refuză să lucreze doar pentru ANAF şi preferă să ajute antreprenorul român să înţeleagă informaţia contabilă şi să se folosească de ea în afacerea pe care o conduce.