Ce l-ar întreba Gabriel Liiceanu pe Iliescu dacă ar sta împreună la o cafea
Când a aflat vestea că fostul preşedinte Ion Iliescu a fost acuzat oficial de crime împotriva umanităţii în dosarul Mineriadei, scriitorul Gabriel Liiceanu a căzut pe gânduri.
Gabriel Liiceanu (Epoch Times România)
"Am aflat ştirea (...) şi am căzut pe gânduri. Mi-am zis: am apucat să trăiesc treaba asta? Senzaţia pe care am avut-o, adaugându-se anii, a fost că nu vom trăi niciodată o reparaţie a acelui lucru teribil, pe care s-a aşezat perioada pe care o trăim sub numele de tranziţie. Mineriada a fost solul politic pe care s-a născut societatea în care trăim azi, ca societate de tranziţie. O operaţiune ca mineriada nu se putea pune la punct fără tehnicile securităţii de dinainte de 1989.
Nu puteai realiza logistica transportului a zeci de oameni, trenuri, cazarea, coordonarea lor, ducerea către ţinte, n-o puteai face decât cu oameni specializaţi. (...) Nu cunosc dosarul în detaliile lui, dar, istoric, această poveste ne-a aruncat cu câteva decenii înapoi. Imaginea României care, în acel moment, avea ceva eroic şi glorios, a căzut, s-a considerat că un act de barbarie a fost comis. Cum să-ţi consolidezi poziţia aducând ca trupe de şoc mineri? Asta se numeşte război civil", a declarat Gabriel Liiceanu în cadrul unui interviu acordat Digi24.
Întrebat ce i-ar transmite lui Ion Iliescu dacă ar fi faţă în faţă cu el, Liiceanu a replicat: "Dacă am sta împreună la o cafea, l-aş întreba fără urmă de patetism dacă se poate dormi după o astfel de chestie. Mi-am pus întrebarea. Cum pot oamenii istorici, oamenii care fac politica şi istoria unei ţări, să se împace cu lucrurile inasimilabile făcute în mandatele lor? Cum să te împaci cu gândul că ai adus oameni manipulaţi, cărora le-ai indus un comportament barbar împotriva unor conaţionali? Cum ai putut, de la nivelul unui om care trebuia să slujească tot poporul, să ultragiezi o parte a lui? Cum nu i-a fost ruşine să pună oameni în toată firea să bată studenţi, femei însărcinate, să le mulţumească?"
Dacă ar fi în locul lui Iliescu, Liiceanu mărturiseşte că ar avea coşmaruri ştiind că a chemat minerii ţării ca să bată bucureştenii, să devasteze sedii şi case, să caute oameni acasă cu liste.
Jurnalistul de la Digi24 a amintit că, în toamnă, fostul preşedinte al României susţinea, în cadrul unui interviu, că minerii nu au fost aduşi de nimeni.
"E fabulos, pentru că e greu de imaginat că undeva în Valea Jiului oamenii erau la curent cu ce se întâmpla în Bucureşti. Ei au fasonat istoria. Ei au fasonat lucrurile, el a fasonat-o, serviciile, televiziunea, toţi au o răspundere uriaşă. Oamenii ăia nu s-au mişcat singuri, asta e îngrozitor. Cum să spui că dintr-un capăt al ţării oamenii vin indignaţi? Nestârniţi de nimeni? Nici vorbă!", a fost reacţia lui Liiceanu.
"Am dormit dintr-o parte în alta în acele zile. M-am simţit vânat, e cumplit să te simţi vânat. Felul în care ni s-au tăiat picioarele, ni s-au înmuiat genunchii entuziasmului istoric, a fost teribil. Am început groaznic intrarea în construirea noii lumi. (...) Istoria judecă cu întârziere. Unii mor liniştiţi. Ion Iliescu ar trebui să fie conştient că ce a făcut îl aşază într-un rând extrem de neonorabil al conducătorilor popoarelor", a adăugat scriitorul.
