Cazul Mircea Diaconu şi separaţia puterilor în stat

Încăpăţânarea cu care senatorii au făcut front comun pentru a-l menţine în funcţie pe Diaconu, sfidând ANI şi o sentinţă definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arată că România se îndreaptă spre o ”dictatură parlamentară”. USL caută să obţină supermajoritatea pe care o are premierul Viktor Orban în Ungaria, iar Parlamentul devine singura putere în stat.

Nu este prima dată când senatorii decid să ignore o decizie clară a justiţiei, încălcând legile în vigoare. La fel ca în cazul actorului Mircea Diaconu s-a întâmplat şi cu Sergiu Andon, avocatul de casă al lui Voiculescu şi senator PC. Acesta a fost găsit incompatibil de aceeaşi Agenţie Naţională de Integritate, dar colegii lui au tergiversat discutarea cazului în comisie şi au făcut tot ce au putut pentru a-l menţine în funcţie. În final, nu au putut să împiedice inevitabilul, Andon pierzându-şi mandatul de senator, după o creştere a presiunilor interne şi externe. Aşa se va întâmpla probabil, mai devreme sau mai târziu, şi cu Mircea Diaconu. Cazul va fi sub lupa UE, care monitorizează respectarea statului de drept în România ca urmare a puciului parlamentar din vară. Incompatibilitatea în care acesta s-a aflat pe întreaga durată a mandatului său de deputat, el deţinând şi funcţia de director al Teatrului Nottara, plus scandalurile legate un mare conflict de interese - promovarea nevestei sale în funcţia de regizor artistic al instituţiei şi încheierea unor contracte (de drepturi intelectuale, de drepturi de autor - scenografie, de drepturi conexe) între instituţia pe care o conducea şi aceasta - l-au costat portofoliul de ministru al Culturii. Acum el susţine că nu e vina lui, ci a celor care nu au semnalat aceste probleme mai devreme. ”Să stai pe picioare, pe părerea şi opinia ta, pe conştiinţa ta şi să nu te bată un vânt de nicăieri. Îmi doresc o Românie în picioare(...) Problema principală în România sunt resursele pe care le vor unii şi alţii(...) Am văzut un Senat în picioare, care şi-a păstrat opinia iniţială”, a comentat Mircea Diaconu girul pe care i l-au dat colegii senatori.

Dincolo de moralitatea îndoielnică de care face dovadă, tipică politicianului român care se ţine cu disperare de scaun, problema de fond este alta. Şi acest caz arată filosofia comunistă de concentrare a puterii în stat după care se conduce USL. Principiul separaţiei puterilor în stat este fundamental în orice democraţie. Echilibrul între puterea executivă, legislativă şi judecătorească implică faptul că acestea să se controleze una pe cealaltă, pentru a împiedica derapajele şi abuzurile. După puciul parlamentar dat de USL, am văzut însă cât de fragil este statul de drept în România.

În prezent, preşedintele (unul dintre cele două capete ale executivului) poate fi suspendat oricând, mai ales dacă nu este popular, oricând doreşte majoritatea din Parlament, indiferent dacă a comis fapte grave de încălcare a Constituţiei sau nu. Este mesajul transmis din nou recent de Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, care ameninţă cu suspendarea, aşa, în avans, pentru că preşedintele să facă ce vor ei. Deci, avem un preşedinte fragilizat care în regimul nostru semiprezidenţial copiat de la francezi nu are la rândul său un control asupra Parlamentului, pe care nu-l poate dizolva.

Pe lângă preşedinte, puterea legislativă a atacat şi justiţia. Unii parlamentari USL au cerut chiar ca procurorii care au anchetat cazurile de fraudă de la referendum să dea explicaţii Parlamentului, ceea ce încalcă grav legea. Nicăieri nu s-a mai pomenit aşa ceva – să fie traşi la răspundere magistraţii de parlamentari pentru că-şi fac treaba.

În cazul incompatibilităţilor sesizate de ANI, Parlamentul încalcă din nou legea, ignorând cu bună ştiinţă o decizie irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cea mai înaltă jurisdicţie română. Nemaivorbind de Curtea Constituţională, atacată constant pentru a i se reduce atribuţiile. Ca instituţie din afară celor trei puteri, aceasta are un rol fundamental de arbitru, trebuind să arbitreze şi conflictele dintre puterile executivă, legislativă şi judecătorească. USL a încercat să-i reducă controlul asupra Parlamentului, printr-o modificare a legii, astfel încât CCR să nu se mai poată pronunţa cu privire la hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, la hotărârile plenului Senatului, precum şi cu privire la hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. A fost încă o tentativă de a scoate legislativul de sub orice control. Ponta şi Antonescu doresc să inventeze un nou sistem politic: dictatura parlamentară. Termenul pare să nu aibă sens la prima vedere, dar faptele arată că actuala putere vrea să facă din legislativ o forţă hegemonică.

Acesta este planul USL – o majoritate substanţială care să garanteze o maşinărie de vot ca în Ungaria după alegerile din 9 decembrie. Apoi liderii alianţei vor să modifice Constituţia astfel încât rolul preşedintelui să devină unul simbolic.

Recent un lider marcant al UDMR, Gyorgy Frunda, declara că legea fundamentală ar trebui modificată, astfel încât Parlamentul să poată trece peste deciziile Curţii Constituţionale ”cu o majoritate substanţială”. E ştiut faptul că UDMR s-a apropiat tot mai mult în ultima vreme de USL cu care vrea să guverneze. Iar acesta este planul – o majoritate substanţială care să garanteze o maşinărie de vot că în Ungaria după alegerile din 9 decembrie. În ţara vecină, revoluţia legislativă a premierului Viktor Orban a plecat de la supermajoritatea de 2/3 obţinută în parlament. La adăpostul acesteia, liderul Fidesz a schimbat Constituţia, introducând elemente fasciste, a schimbat legea electorală pentru a se asigura că partidul său va rămâne dominant, a dat o lege a presei care să-i aducă la tăcere pe jurnaliştii critici şi nu s-a oprit aici. USL are cam acelaşi plan – să obţină cu orice preţ majoritatea de peste 50%, iar apoi să modifice Constituţia. Rolul preşedintelui ar urma sa devină unul simbolic. Crin Antonescu va dormi liniştit la Cotroceni fără să fie deranjat, iar România va deveni o republică parlamentară. Puterea se va concentra în mâinile monolitului USL, care va face o restauraţie a perioadei Năstase 2000-2004. Premierul va avea cea mai mare putere şi va controla Parlamentul ca şef al alianţei de guvernare. Năstase şi ceilalţi politicieni din închisori vor fi eliberaţi – deja se lucrează la asta – iar opoziţia va fi prea slabă pentru a conta. Justiţia va fi politizată din nou. Ştiu, este un scenariu negativ şi indezirabil, dar toate semnele indică o astfel de direcţie. România se orbanizează iar Parlamentul joacă un rol tot mai distructiv.

În loc să ia ca exemplu Germania, unde opoziţia şi puterea au o cultură a dialogului şi chiar arată o anumită solidaritate în deciziile importante precum alocarea ajutoarelor pentru ţările puternic îndatorate, unde Merkel negociază şi trebuie să-şi convingă cu argumente chiar proprii colegi pentru ca să voteze, în România legislativul este o simplă maşină de vot a unor lideri precum Ponta, Antonescu şi Voiculescu. În Germania, nici nu se pune problema ca un senator declarat incompatibil să nu demisioneze imediat, d-apoi să fie susţinut de colegii săi, care să-l apere de Justiţie! Iar Tribunalul Constituţional German este o instituţie respectată, chiar dacă temută, pentru că deciziile sale au mare impact asupra zonei euro. Nu am auzit de niciun parlamentar german care să vină cu o iniţiativă de reducere a puterilor acesteia sau care să-i atace pe judecători pe motiv că execută comenzi politice.

Măcar dacă am avea un asemenea sistem de democraţie parlamentară! Însă la noi această cultură a dezbaterii constructive este din păcate inexistentă. Iar calitatea morală şi profesională şi aplecarea spre interesul naţional a aleşilor noştri este precară. Avem aproape doar Diaconi şi apărători de Diaconi, fără personalitate, fără iniţiative... şi dorinţe de majorităţi absolute ca în Ungaria. Iar Parlamentul, ca depozitar al suveranităţii populare, devine prima şi singura putere în stat, încălcând competenţele altor puteri şi legile. Ori rule of law tocmai asta înseamnă domnia legii.