Cătina - un vitaminizant şi fortifiant de excepţie

Cătina - un vitaminizant şi fortifiant de excepţie.
Cătina - un vitaminizant şi fortifiant de excepţie. (Internet)

Cătina, (Hippophaë rhamnoides L.) cunoscută sub denumirea populară de cătină albă sau cătină de râu, este o specie de arbust fructifer, spinos şi foarte ramificat, rezistent la vânt şi îngheţ, întâlnit îndeosebi în locuri însorite de-a lungul râurilor, în zonele deluroase, sălbatice, prundişuri.

În ţara noastră cătina creşte sălbatic, mai ales în zonele subcarpatice din Moldova şi Muntenia, din bazinul Siretului şi până la Olt, răspândirea cea mai largă fiind observată în zona bazinului râului Buzău.

Adesea, cătina este folosită pentru a stabiliza locurile nisipoase, dar şi ca plantă ornamentală în grădini şi parcuri.

Poate trăi până la 80 de ani, iar înălţimea medie este între 1,5 - 5 metri. Specialiştii spun că o producţie maximă se obţine după aproximativ şapte ani de la cultivare.

Cătina este menţionată în scrierile antice greceşti de către Dioscoride şi Teofrast.

În Grecia antică, frunzele şi ramurile tinere erau adăugate în furajele cailor de curse, deoarece favorizau creşterea masei musculare şi dădeau luciu pielii şi părului. De altfel, denumirea botanică de “Hippophaë” este formată din cuvintele “hippo”- care înseamnă cal, şi “phaos” - a străluci. Unele legende spun că frunzele de cătină erau preferate de Pegasus.

Planta a fost utilizată pe scară largă în medicina tradiţională: tibetană, cea din Grecia antică, Imperiul Roman, Mongolia, Rusia.

Tratatele medicinei tradiţionale chineze din timpul dinastiei Tang recomandau cătina pentru tratarea afecţiunilor digestive şi a bolilor de piele.

Produsele din cătină au fost utilizate în alimentaţia cosmonauţilor sovietici datorită efectului energizant şi echilibrant precum şi de mărire a rezistenţei organismului la acţiunea radiaţiilor cosmice.

Fructele, bobiţe cu gust dulce - acrişor, de culoare galbenă - portocalie, se găsesc de la începutul lunii august până la începutul lunii decembrie, perioada optimă de recoltare fiind între 15 august şi 15 septembrie. Soiurile dulci sunt folosite pentru consum, iar în scopul industrializării cele acre, pentru a înlocui vitamina C.

Fructele de cătină se folosesc în stare proaspătă sau uscată, sub formă de infuzie, decoct, pulbere. Se pot valorifica sub formă de suc, sirop, ulei, nectar, dulceaţă, marmeladă, gem, jeleu, şerbet, în industria alimentară, farmaceutică, silvicultură, cosmetică.

Acestea sunt foarte bogate în vitamina C. Au o concentraţie de 5 ori mai mare decât kiwi, de 30 de ori mai mare decât portocala, de două ori mai multă decât măceşul. Mai conţin vitaminele A, E, B1, B2, B6, B9, F, de asemenea cantităţi mici de vitamina B12 , care se găseşte aproape exclusiv în alimentele de origine animală; celuloza, betacaroten (într-un procent superior celui din morcov), microelemente ca: magneziu, calciu, potasiu, fier şi sodiu, uleiuri complexe etc.

Cel mai valoros este uleiul obţinut din fructele de cătină (seminţe şi pulpă). Bogat în vitamina E, uleiul de cătina ocupă locul doi, după cel de palmier.

Cu această compoziţie complexă, cătina are o mulţime de proprietăţi: anti-stres şi tonic cerebral (datorita serotoninei), imunomodulatoare (acţiune similară interferonului), hepatoprotectoare, astringente, deparazitare, anti-infecţioase, radioprotectoare, anti-tumorale, regeneratoare tisulare, antirid, încetineşte procesul de îmbătrânire, acţiune hipotensivă, contribuie la scăderea colesterolului.

Se recomandă în:

- convalescenţă, astenie, stări gripale - întăreşte sistemul imunitar, în anemie, depresie, stres

- afecţiuni hepatice, fiind un hepatoprotector, hepatoregenerator, coleretic, colagog

- afecţiuni cardiovasculare - contribuie la menţinerea normală a permeabilităţi şi elasticităţii capilarelor, la normalizarea circulaţiei sanguine, tonic cardiac

- ulcerul gastric şi duodenal

- urticarie, alergii

- menţinerea acuităţii vizuale

- reglarea activităţii glandelor endocrine

- afecţiuni ale aparatului urinar şi genital

Extern, uleiul de cătină presat la rece poate fi folosit la masarea gingiilor, vindecarea pielii de arsuri (inclusiv solare), răni, acnee, psoriazis, dermatite, eczeme, herpes. Este de asemenea un ingredient important al produselor cosmetice, cu acţiune nutritivă, revitalizantă şi de refacere. Putem adăuga câteva picături în crema noastră de faţă, pentru a-i creşte eficitatea.

Combinată cu miere în proporţii egale, cătina este excelentă pentru sănătate, un adevărat elixir. Se păstrează într-un borcan la frigider din care se ia câte o linguriţă în special dimineaţa, datorită efectului energizant foarte mare; un alt preparat benefic se obţine dintr-o linguriţă de pulbere de cătină, una de polen şi una de miere.

Compoziţia chimică a cătinei se cercetează în România de peste 30 ani, pentru o mai bună valorificare a acesteia. Specialiştii spun că nicăieri în lume, nici varietatea naturală, nici soiurile ameliorate nu au un conţinut atât de bogat în principii active ca plantele ce cresc la noi în ţară.

Putem folosi aşadar cu încredere cătina, această comoară de sănătate a florei noastre naţionale.