Câte tratate ar trebui să renegocieze o Scoţie 'liberă'

O ipotetică Scoţie independentă ar trebui să solicite din nou aderarea la organisme internaţionale precum ONU, OMC, NATO sau UE şi ar fi obligată să renegocieze până la 14.000 tratate internaţionale din care face parte Marea Britanie, potrivit unui raport publicat luni de guvernul britanic. Analiza legală, semnată de experţi în drept internaţional, reprezintă prima salvă a contraatacului lansat de Londra în perspectiva referendumului asupra independenţei, convocat de naţionaliştii scoţieni în toamna anului 2014, notează miercuri ziarul catalan ABC.

Potrivit experţilor angajaţi de guvernul lui David Cameron, posibila secesiune scoţiană nu ar presupune, cum argumentează executivul naţionalist scoţian condus de Alex Salmond, o revenire la situaţia anterioară din 1707, când Scoţia şi Anglia - două monarhii suverane - au semnat Actul Uniunii. Salmond declarase în ianuarie 2012, că viziunea lui este de 'a restabili' acea suveranitate. Jurisprudenţa internaţională, consolidată de-a lungul secolului XX îl contrazice însă, spun profesorii James Crawford, de la Cambridge şi Alan Boyle de la Universitatea din Edimburg. 'În cazul unui vot favorabil ieşirii din Marea Britanie, în ochii lumii şi a legii, Scoţia ar deveni un stat total nou. Nu este posibil ca două noi state să moştenească personalitatea internaţională a statului anterior. Restul Marii Britanii, format din Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord ar păstra continuitatea şi actualele drepturi şi obligaţii ale Regatului Unit', arată studiul.

Juriştii citează precedentul creării Republicii irlandeze în 1922 şi exemple din alte regiuni, precum Malayezia şi Singapore în 1965, împărţirea Pakistanului şi Bangladeshului în 1971-72, desfiinţarea Uniunii Sovietice în 1990-1991 şi crearea de noi state ca Etiopia şi Eritreea în 1993, sau mai recent Sudanul de Sud, în 2011. Potrivit lor, Marea Britanie fără Scoţia ar menţine majoritatea populaţiei (92%) şi a teritoriului (68%), precum şi instituţiile guvernului britanic 'fapte ce susţin clar cererea de continuitate a Marii Britanii'. Ei amintesc cazul creării Slovaciei şi Republicii Cehe în 1992-1993, când niciunul din noile state nu a revendicat continuitatea anterioarei ţări comuniste. În schimb, în cazul Republicii Federale Iugoslavă, statul format din Serbia şi Muntenegru a revendicat continuitatea cu federaţia anterioară - care i-ar fi permis lui Milosevic să-şi păstreze locul 'iugoslav' la ONU - dar a fost respins de celelalte state noi şi de comunitatea internaţională.

Tezele acestui studiu sunt în clară contradicţie cu drumul lin şi fără piedici spre suveranitate descris de guvernul scoţian. La întâlnirea sa cu presa străină din Londra, Salmond anunţase că va menţine 'discuţii directe' cu Comisia Europeană privind viitorul statut al Scoţiei în UE. Între timp, Scoţia a publicat propriul document privind tranziţia spre independenţă în care stabileşte data independenţei pentru martie 2016, cu câteva luni înainte de primele alegeri pentru un parlament suveran din mai 2016. Pentru a ajunge până acolo, Salmond estimează că este nevoie de o perioadă de 18 luni între referendum şi aceste prime alegeri ipotetice pentru a negocia transferul de suveranitate şi rămânerea, potrivit lui, în UE.

Atât guvernul central cât şi cel scoţian recunosc că independenţa nu va avea loc a doua zi după o ipotetică victorie a 'da' la referendumul din toamna lui 2014. Potrivit lui Cameron acest răstimp de 18 luni este 'prea ambiţios', ţinând cont de volumul de tratate care ar trebui negociate. În acest sens, premierul a lansat duminică primul contraatac cu o declaraţie postată online în care pledează pentru rămânerea Scoţiei în Marea Britanie. 'Marea Britanie funcţionează, de ce ar trebui să se rupă?', se întreabă el. 'Adevărata dezbatere, nu este dacă Scoţia se poate descurca singură, ci dacă după separare va fi mai puternică, mai sigură, mai prosperă şi mai justă în afara Marii Britanii şi cred că răspunsul este evident', conchide el. Şi insistă ca răspunsul să-l dea 'toţi cei care trăiesc şi muncesc în Scoţia'.

Guvernul scoţian a ripostat, calificând mesajul transmis de Londra drept 'negativ', şi a publicat propriul document privind viabilitatea economică a independenţei, elaborat de economişti reputaţi, precum laureatul premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz. Studiul, care va face parte din aşteptata Carte Albă asupra independenţei ce va fi publicată la toamnă, recomandă guvernului autonom să menţină lira sterlină şi conchide că Scoţia are 'un potenţial clar de a fi o naţiune independentă de succes'.