Buna cuviinta si politetea

14.10.2008

Demult, la inceputul existentei noastre, ni s-a dat minunatul drept de "a fi”. Prin atitudinea si comportamentul nostru, prin agoniseala cognitiva si afectiva pe care o realizam si o punem in slujba progresului nostru si al semenilor nostri, avem obligatia sa respectam aceasta conditie umana, singura capabila sa ne asigure "evolutia armonioasa in mersul spiralat al istoriei”.

In toate vremurile oamenii au nazuit spre ameliorarea conditiei lor. Societatea traieste in noi, dar si prin noi. Economia, politica, cultura, stiinta, literatura, arta, invatamantul, familia se judeca nu numai in perspectiva istorica si sociala, ci si prin prisma vietii cotidiene a oamenilor, cu toate problemele lor intime, personale, materiale ce le marcheaza constiinta, caracterul si comportamentul. Sa incercam sa ajutam oamenii sa se inteleaga intre ei, omul sa inteleaga societatea si devenirea ei iar aceasta, la randu-i sa inteleaga omul si sa-l ridice.

Daca legea reprezinta un act de vointa al statului prin care se "impun” cetatenilor anumite reguli obligatorii de comportare, normele morale exprima anumite cerinte pe care societatea le "recomanda” in privinta comportarii individului sau grupului social.

Bunul-simt, buna-cuviinta si comportamentul civilizat in societate nu pot fi separate de moralitate, caci o conduita frumoasa este si morala si ceea ce este moral este frumos. Socotim deci ca profilul moral, cinstea, corectitudinea si celelalte componente ale sale fundamenteaza atitudinea omului in relatiile sociale si definesc ceea ce numim demnitate umana; politetea ii adauga distinctie si eleganta.

In mod frecvent se foloseste termenul de politete, ce ar trebui sa cuprinda majoritatea regulilor simple de comportament in societate. Am putea numi politetea drept "permanenta atentie acordata celor din jur”, "arta de a fi placut celor din jur” sau "respectarea demnitatii tuturor, incepand si terminand cu a ta insuti”. Nu se poate trai in societate fara politete. Esenta politetii consta in grija pe care trebuie sa o avem, prin spusele si faptele noastre, fata de oamenii din jur. Politetea, "moneda de schimb” a relatiilor zilnice in toate imprejurarile, platforma comuna de intelegere si bunavointa, implica: omenie, simtul dreptatii, simtul frumosului, tact, bun-simt, decenta.

Politetea reprezinta, de fapt, o forma avansata a "bunei-cuviinte” si una de baza a "etichetei”. Respectarea legilor statului este obligatorie, a legilor bunei-cuviinte este voluntara, dar "ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta” (Seneca). Bunul-simt presupune respectarea personalitatii si muncii altuia, respectul pentru om si omenia lui, pentru adevar, modestie, discretie, corectitudine si ingaduinta, disciplina liber consimtita. Buna-cuviinta are o semnificatie apropiata de politete; este insa o politete spontana, nedeliberata, ce decurge din intelepciunea poporului, din omenie. Ea reprezinta elementul de baza in comportament, este un reflex al fondului moral-uman, o "stiinta a purtarii”.

Politetea nu mai este un "lux”, ci un imperativ al societatii moderne, al omului zilelor noastre, o victorie impotriva instinctelor, un indemn pentru respectarea regulilor de convietuire sociala, a principiilor si normelor de munca si comportare intr-o societate libera, a aspiratiilor catre frumos. Adevarata politete subintelege si bunatatea. Un om politicos este un altruist. Un om adevarat este un om generos, un om politicos este un om generos, un om cult si manierat este un om bun si generos.

Corectitudinea este un element necesar politetii, dar este in primul rand o manifestare de respect fata de societate. Adevarata politete implica o corectitudine prevenitoare, plina de atentie, animata de bunavointa. Politicos este omul sincer, calm, deschis, atent, nesofisticat, increzator in fortele proprii si in buna-credinta a celorlalti. Politetea reala este senina, luminoasa, datatoare de multumire, de bucurie, binefacatoare. Incearca si largeste valul de bunavointa in jurul tau, ofera si primeste veselie, o veselie sanatoasa, robusta, curata si sincera; ea va lumina toate lucrurile si pe tine insuti.

In conceptia contemporana politetea nu cunoaste constrangerea in nici o forma a ei. Ea se impune omului civilizat prin intelegerea necesitatii de a gasi un limbaj comun cu alti oameni, de a coordona dorintele proprii cu dorintele celorlalti. A-ti insusi un ansamblu de reguli care definesc politetea nu este destul; politetea adevarata este cea integrata personalitatii umane, devenita reflex si exercitata ca atare. Similar culturii, politetea adevarata este ceea ce ramane dupa ce au fost uitate regulile invatate; autocontrolul initial, autodisciplinarea se transforma cu timpul in a doua natura a omului; deprinderea devine reflex, reactiile se automatizeaza, instinctivul devine politicos, primitivul devine civilizat.

Un om politicos este un om stapan pe purtarea si pe reactiile sale, sigur de el, miscandu-se liber, dezinvolt. Nesiguranta si timiditatea isi au de cele mai multe ori originea in necunoasterea regulilor de politete. Sa nu ne sfiim sa ne cerem scuze daca suntem in culpa; sa recunoastem faptele fara ocolisuri. Sa apreciem povata data de cel cu fire argintii la tample; sa avem rabdare inepuizabila fata de cei tineri si foarte tineri. O regula de baza a politetii este cuprinsa in cunoscutul proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”

Politetea trebuie sa existe fata de toata lumea, fata de mai marii si mai varstnicii nostri ca si fata de subalterni, fata de femei, fata de egali, fata de superiorii si inferiorii nostri. Politetea fata de superiori aduce a respect; fata de inferiori a delicatete si a gingasie. Politetea este integra si omniprezenta. Cuvantul "politicos” este un adjectiv fara grade de comparatie. Politetea se aplica oriunde, acasa, pe strada, in tramvai, in magazine, la serviciu, la cinematograf, alaturi de prieteni, de colegi, de necunoscuti, in facultate sau in uzina, pe santier, in autobuz, la cantina, la teatru sau la petrecere, in familie si chiar in stricta intimitate. In orice loc bunul-simt trebuie sa fie nelipsit.

Politetea este permanenta. Oamenii politicosi sunt politicosi 24 de ore din 24. Politetea se insuseste ca o autodisciplinare constanta. In societate trebuie sa fim mereu calmi, controlati si exigenti cu noi, increzatori si ingaduitori cu ceilalti, oriunde si oricand, la toate orele si in toate imprejurarile! Domnisoara care raspunde urat solicitantului de la ghiseu nu poate fi "distinsa” nici la cinematograf, nici acasa. Oamenii politicosi numai cateva ceasuri pe zi sau numai in anumite imprejurari nu sunt politicosi deloc.

A fi om inseamna, in primul rand, a te purta omeneste cu semenii tai, a-i respecta. Politetea nu se rezuma insa la stradania de a-i respecta pe ceilalti; inarmati cu bunul-simt, va trebui sa facem un al doilea pas important impus de politete, infierand actele de nepolitete flagranta; politetea trebuie sa fie intr-un fel activa. Demnitatea umana, pretuirea semenilor nostri, ocrotirea femeilor si copiilor, a varstnicilor sau suferinzilor impun acest lucru. Iesirea din pasivitate este o caracteristica a politetii.

Politetea este deci si o atitudine. Un om politicos nu poate ramane indiferent la ceea ce se intampla in jurul sau. Interveniti in numele politetii pretutindeni si condamnati, in primul rand prin atitudinea dvs., orice act necivilizat, incepand cu cel mai nevinovat si sfarsind cu grosolania cea mai agresiva. Fiti solidari cu oamenii politicosi sau care sunt pusi in situatia de a apara politetea. Atitudinea colectiva este cea mai convingatoare; cautati atmosfera de intelegere, de civilitate, de solidaritate cu cei corecti. Fata de cei care cu buna stiinta si cu rea vointa se abat de la purtarea civilizata, fermitatea este justificata si necesara.

Costume tradiţionale din Banatul de Câmpie – splendoare şi fast la Muzeul Satului

Costume tradiţionale din Banatul de Câmpie – splendoare şi fast la Muzeul Satului

Super Luna - un fenomen care are loc de 3 ori în această vară

Super Luna - un fenomen care are loc de 3 ori în această vară