Box: La a 85-a aniversare, boxul românesc se afirmă în lume prin pugilistii profesionisti

Federaţia Română de Box aniversează pe 26 martie împlinirea a 85 ani de la înfiinţare, dar stindardul "nobilei arte" a fost purtat în ultimii ani de boxerii profesionişti, prin Leonard Doroftei, Adrian Diaconu şi mai ales Lucian Bute, toţi campioni mondiali, în timp ce amatorii se zbat în mediocritate şi par să fi uitat drumul către medalii.

Boxul românesc a reuşit o frumoasă salbă de medalii, de 158 medalii, dintre care 28 la Jocurile Olimpice (1 aur - 9 argint - 14 bronz), 27 la Campionate Mondiale (7-5-15), 107 la Campionate Europene (15-29-63).

Primele mărturii despre o activitate pugilistică organizată datează din 1905, iar prima organizaţie care a diriguit acest sport a luat fiinţă pe 21 iunie 1912, sub denumirea de Comisia centrală de box din cadrul Federaţiei Societăţilor Sportive din România.

Pe 26 martie 1926, când a avut loc şi primul campionat naţional, s-a oficializat Federaţia Română de Box profesionist sub preşedinţia lui Nicolae Niculescu-Ianca. Prima adunare generală avea să se desfăşoare câteva zile mai târziu pe 2 aprilie, iar în acelaşi an s-a reuşit afilierea la International Boxing Union. Activitatea amatorilor rămâne apanajul Comisiei centrale de box, iar meciurile acestora se desfăşurau în deschiderea galelor profesioniste.

Prima participare a boxerilor amatori la Campionatele europene este consemnată la Budapesta, în iunie 1930, unde Marian Pleşu, la categoria cocoş, obţine prima medalie, un argint, pentru boxul românesc. În acelaşi an, Lucian Popescu câştigă titlul european la categoria muscă a profesioniştilor, după ce l-a învins la Bucureşti pe francezul Kid Oliva prin abandon în repriza a 10-a. În acelaşi an, cele două organisme de conducere a pugilismului, amator şi profesionist, se unesc în Federaţia Română de Box, care îl are preşedinte pe Neagu Boerescu.

În 1931, Lucian Popescu obţine un alt titlu european, la categoria cocoş, tot la Bucureşti. În 1936 are loc prima participare a boxerilor români la Olimpiada de la Berlin, dar fără rezultate notabile. În acelaşi an, Aurel Toma ajunge campion european la categoria cocoş. În 1939, Lucian Popescu câştigă al 3-lea său titlu continental, de această dată la categoria pană.

Vasile Tiţă este primul pugilist român medaliat, cu argint, la Olimpiadă, cea din 1952 de la Helsinki, la categoria mijlocie, după o finală pierdută la americanul Floyd Patterson, viitor campion mondial la profesionişti.

La Olimpiada de la Melbourne (1956), boxul românesc obţine prima şi singura medalia de aur prin regretatul Nicolae Linca, la semimijlocie. Prima medalie de aur la Europene este adusă în 1957 de Gheorghe Negrea. În 1960, la JO de la Roma, Ion Monea cucereşte o medalie de bronz, chiar în anul în care obţinea primul său titlu naţional la seniori. Monea, la semigrea, mai câştigă un argint la JO 1968 din Mexic, dar fără a lupta în finală din cauza unei fracturi nazale suferită în meciul precedent. Calistrat Cuţov, un alt nume de legendă, obţinea medalia de bronz.

Simion Cuţov, fratele mai mic al lui Calistrat, cucereşte aurul european în 1973. La prima ediţie a Mondialelor din 1974, la Havana, Simion Cuţov şi Alec Năstac obţin medaliile de argint. Doi ani mai târziu, Simion Cuţov îşi trece în palmares un argint olimpic la Montreal 1976.

Primul titlu mondial vine în 1989, când Francisc Vaştag, noua stea a boxului românesc, îl învinge în finala de la Moscova pe campionul european, est-germanul Mehner, în timp ce Rudel Obreja cucerea bronzul. În 1991, după o pauză de 16 ani, Vasile Nistor obţine o medalie europeană de aur la Goeteborg. La Mondialele din 1991, Vaştag îşi mai trece în cont un bronz. La JO de la Barcelona, în 1992, Leonard Doroftei provoacă surpriza cu o medalie de bronz, anunţând apariţia unui alt mare campion. În 1993, la CM de la Tampere, Vaştag devine campion mondial la mijlocie mică, după o finală spectaculoasă cu cubanezul Alfredo Duvergel. La CM 1995 de la Berlin obţinem 2 medalii de aur, prin Vaştag şi Doroftei, ambii completându-şi palmaresul şi cu aurul continental în 1996. La olimpiada de la Atlanta din 1996, Vaştag ratează din nou podiumul olimpic, dar România cucereşte 2 medalii de bronz prin Leonard Doroftei şi Marian Simion, o nouă speranţă a boxului nostru care avea să confirme al

ături de fratele său Dorel. La Mondialele din 1997, Dorel Simion este medaliat cu aur, iar în noiembrie se retrăgea din activitate marele Francisc Vaştag, care prelua ca antrenor conducerea lotului de seniori. În 1998, Dorel Simion mai obţinea un titlu european.

La CM 1999 de la Houston, România a obţinut cea mai bună performanţă la o asemenea competiţie cu 7 medalii, dintre care 2 de aur (Crinu Olteanu, Marian Simion), 1 de argint (Adrian Diaconu, viitor campion mondial la semigrea) şi 4 de bronz (Cucereanu, Bobârnat, Lungu şi Lucian Bute, actualul campion mondial IBF la supermijlocie).

La JO 2000, Marian Simion a fost aproape de a reedita triumful lui Nicolae Linca, dar a pierdut la 2 puncte şi a trebuit să se mulţumească cu argintul, fiind învins de kazahul Ibraimov. Dorel Simion completa palmaresul românilor cu un bronz.

La JO 2004, Ionuţ Gheorghe a urcat pe a treia treaptă a podiumului olimpic, dar 4 ani mai târziu la Beijing, boxul românesc nu a mai cucerit medalie.

Boxul profesionist a revenit în prim plan după Revoluţie, datorită a 4 pugilişti de excepţie care au cucerit titlurile mondiale la diferite versiuni. Mihai Leu a câştigat primul titlul mondial, la versiunea WBO, în 1997 la Aachen. Leonard Doroftei a preluat ştafeta şi în 2002 cucerea titlul mondial WBA la categoria uşoară, iar în 2003 termina la egalitate cu americanul Paul Spadafora, campionul IBF. Lucian Bute s-a încoronat campion mondial IBF la categoria supermijlocie în octombrie 2007, păstrându-şi centura şi în prezent, după ce a apărat-o de 7 ori.

Adrian Diaconu şi-a trecut şi el numele pe lista campionilor mondiali în iulie 2008, la semigrea - versiunea WBC, titlu pe care l-a pierdut în iunie 2009 în faţa canadianului Jean Pascal.

De-a lungul vremii, Federaţia Română de Box a fost condusă de mari personalităţi, între acestea numărându-se prof. univ. Constantin Stoicescu (în anii "40), Benone Petrescu, Egizzio Massini, Gheorghe Calcan (1958-1966), Ion Tudosiu (1967-1968), Gheorghe Guriev (1969-1986), Cornel Nicoda, Tudor Stănică, Ion Sfetcu, Dumitru Sechelariu (1992-1993), Ion Şerban (1993-2000), Mihai Leu, Iosif Armaş (2001-2005). În prezent, preşedinte al F.R. Box este fostul multiplu campion naţional, medaliat european şi mondial, Rudel Obreja.

Boxul amator trece în prezent printr-o criză de valoare şi rezultate, accentuată şi de suspendarea FR de Box din toate competiţiile internaţionale de către AIBA. Suspendarea are caracter provizoriu şi va fi ridicată după ce se vor organiza alegeri pentru preşedinţia FR de Box şi va fi validat un alt preşedinte decât Rudel Obreja, suspendat 5 ani de AIBA din cauză că a permis disputarea unor meciuri fără cască la Cupa României de la Iaşi, în 2009.

alte articole din secțiunea Sport