Astronomii pot vedea în curând cum o gaură neagră intră pentru prima dată în acţiune

30 Doradus, regiunea cea mai strălucitoare în care se formează stele în vecinătatea Galaxiei noastre
30 Doradus, regiunea cea mai strălucitoare în care se formează stele în vecinătatea Galaxiei noastre (NASA, ESA, ESO, D. Lennon and E. Sabbi (ESA/STScI), J. Anderson, S. E. de Mink, R. van der Marel, T. Sohn, and N. Walborn (STScI), N. Bastian (Excellence Cluster, Munich), L. Bedin (INAF, Padua), E. B)

Gaura neagră ultra-masivă aflată în centrul Căii noastre Lactee n-a avut o activitate prea intensă până acum. Găuri negre similare, situate în regiuni extrem de îndepărtate, par să se ocupe cu consumarea maselor înconjurătoare şi cu revărsări de energie, în timp ce a noastră produce ocazional o flacără slabă de raze X.

Cu toate acestea, gaura noastră neagră ultra-masivă ar putea în curând să intre în acţiune. Un nor gazos se apropie de ea şi, de parcă ar fi un documentar despre natură în care vânătorul urmăreşte vânatul, astronomii îşi alungesc telescoapele pentru a urmări cu atenţie atacul curent al găurii negre.

Aceasta ar putea absorbi norul, iar reacţiile care pot surveni după aceea sunt greu de prevăzut. Fenomenul este încă puţin cercetat, din moment ce nu a mai fost niciodată observat la o asemenea distanţă mică.

Desigur, „mică” este un cuvânt aproximativ. Toate acestea au loc la circa 26.000 de ani lumină distanţă. ceea ce înseamnă că noi acum observăm ceea ce s-a întâmplat acum 26.000 de ani. Dată fiind tehnologia noastră actuală, poate fi încă dificil să discernem cu claritate ceea ce se petrece de fapt, însă, aceasta reprezintă cea mai bună oportunitate de observare de până acum.

Alternativa este ca norul să se îndepărteze şi să rămână relativ intact. Dacă se depărtează, el se poate lovi de una dintre celelalte găuri negre mici din această regiune cosmică. Oricare ar fi situaţia, se va produce o cantitate de radiaţii. Demn de urmărit este faptul că astronomii nu sunt siguri de urmări. După aceea, orice rezultă ne poate oferi noi înţelegeri despre modul în care găurile negre şi alte entităţi cosmice legate de acestea funcţionează.

Norul a început deja să simtă atracţia găurii negre, fiind deformat şi întins ca într-o „structură de tip spaghetti”, spune astrofizicianul Reinhard Genzel din cadrul Institutului Max Planck din Germania, într-o înregistrare video postată pe Space.com.

Norul gazos, numit G2, posedă o masă cel puţin triplă faţă de cea a Pământului. Norul poate, de asemenea, ascunde alte entităţi cereşti – o stea stinsă, de pildă – în profunzimile sale. Gaura neagră ultra-masivă numită Sagittarius A* (sau Sag A*) posedă o masă echivalentă cu 4 milioane de sori. Masa soarelui o depăşeşte pe cea a Pământului de 330.000 ori.

Timpul precis al interacţiunii în curs nu poate fi precizat, ceea ce în cazul altor fenomene celeste este posibil. Astronomii urmăresc cu atenţie episodul, aşteptând apariţia următorului indiciu care să îi ajute la înţelegerea modului în care funcţionează găurile negre.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință