Asociaţie a Procurorilor o contrazice pe Dăncilă. Critici dure la adresa Danei Gîrbovan
La câteva ore după ce premierul Dăncilă anunţă că o propune pe Dana Gîrbovan ministru al Justiţiei pentru că aceasta are o activitate apreciată de toţi magistraţii, Asociaţia Mişcarea pentru Statutul procurorilor vine să arate ca ministra dorită de PSD a avut o mulţime de poziţionări problematice.
Dana Gîrbovan, şefa Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România. (Eugen Horoiu/Epoch Times)
Asociaţia "Mişcarea pentru apărarea statutului procurorilor" critică planul premierului Viorica Dăncilă de a o nominaliza pe judecătoarea Dana Gîrbovan pentru funcţia de Ministru al Justiţiei şi reaminteşte opiniei publice că aceasta a criticat experţii GRECO, a persiflat îngrijorările exprimate de ambasadele ţărilor partenere în legătură cu acţiunile puterii în materie de Justiţie, referendumul organizat de preşedintele Iohannis, DNA-ul etc.
În consecinţă, procurorii atrag atenţia că unii chiar s-ar putea întreba dacă "propunerea pentru funcţia de ministru al justiţiei chiar consideră că organizaţiile internaţionale sunt superficiale şi ar trebui ignorate, dacă te poţi adresa preşedintelui republicii cu termeni precum ”demagog” şi ”populist”, dacă cetăţenii pot fi împărţiţi în buni şi răi creştini în funcţie de cum au votat la referendum cu privire la amnistierea/graţierea faptelor de corupţie, dacă poţi să ieşi cu informaţii nedocumentate despre numărul de dosare vizându-i pe magistraţi şi modul de constituire a acestora fără să îţi ceri scuze după ce afirmaţiile tale au fost infirmate sau dacă poţi utiliza cu titlu de adevăr diferite teorii ale conspiraţiei".
Ce a transmis asociaţia de magistraţi:
După Gheorghe Stan şi Cristian Deliorga, Dana Gârbovan ne arată cum se construieşte o carieră de succes din funcţia de magistrat.
Numirea doamnei judecător Dana Gîrbovan în funcţia politică de ministru al justiţiei e meritată şi lămuritoare asupra zbaterilor acesteia de ceva vreme încoace. Pierderea mare este pentru UNJR care va rămâne astfel fără membri.
Redăm mai jos câteva din puzderia de cugetări ”obiective”, ”dezinteresate”, ”fără iz politic” ale acesteia:
1. GRECO „ignoră cu bună ştiinţă lucruri evidente, nu face altceva decât să dovedească, o dată în plus, subiectivismul şi/sau superficialitatea experţilor (…) în redactarea acestor rapoarte”.
2. „Propunerea Preşedintelui Klaus Iohannis de a include problema justiţiei într-un "acord/pact naţional" pe care să-l semneze toate partidele, este pur şi simplu demagogie şi folosirea – pentru a câta oară? – a subiectului justiţiei în scop electoral şi populist.”
3. Ambasadele şi reprezentanţii Uniunii Europene, „cu toţii au aplaudat "progresele" făcute cu preţul prejudicierii independenţei justiţiei, prin intruziunea SRI-ului în actul de justiţie…” asta deşi nu e lămurit încă de comisiile de specialitate din parlament „în ce a constat, în concret, implicarea lucrătorilor SRI în dosarele penale…” .
4. „Aceste cuvinte ale Papei Francisc sunt mai actuale ca oricând în România de azi, în care românii au votat la referendum ca o categorie de oameni să fie excluşi de la iertare în mod absolut, anulând astfel învăţătura de bază a creştinismului.” , „Când presa vremii şi intelectualii de mucava aduceau osanale ideologiei socialiste, lăudând marile realizări ale comunismului, o mână de episcopi şi preoţi au avut curajul să critice, fie prin predici, fie prin scrisori pastorale, comunismul ca ideologie anti-umană. (…) Greco-catolic sau nu, exemplul episcopilor martiri greco-catolici este un model de curaj şi eroism de a sta drept şi, indiferent de opinia majorităţii, a rosti adevărul cu orice preţ.”
5. „Numărul mare de dosare ce vizau magistraţi, instrumentate de DNA, coroborat cu faptul că o parte însemnată din aceste dosare au fost deschise din oficiu, precum şi cu durata îndelungată a urmăririi penale, prezintă suficiente elemente pentru a conclude că aceste dosare au reprezentat, într-adevăr, o presiune pusă pe magistraţi.”
Unii probabil s-ar putea întreba dacă propunerea pentru funcţia de ministru al justiţiei chiar consideră că organizaţiile internaţionale sunt superficiale şi ar trebui ignorate, dacă te poţi adresa preşedintelui republicii cu termeni precum ”demagog” şi ”populist”, dacă cetăţenii pot fi împărţiţi în buni şi răi creştini în funcţie de cum au votat la referendum cu privire la amnistierea/graţierea faptelor de corupţie, dacă poţi să ieşi cu informaţii nedocumentate despre numărul de dosare vizându-i pe magistraţi şi modul de constituire a acestora fără să îţi ceri scuze după ce afirmaţiile tale au fost infirmate sau dacă poţi utiliza cu titlu de adevăr diferite teorii ale conspiraţiei?
Ar putea să apară şi întrebarea legitimă cu privire la cine sunt martirii zilelor noastre din magistratură şi din Parlamentul României, din sfera politică, deţinătorii adevărului, care stau drepţi cu orice preţ, în ciuda opiniei majorităţii populaţiei, în ciuda presei vremii şi a intelectualilor de mucava?
