Am început să mâncăm nanomateriale. O fi bine?

Un material elastic ce contine nanotuburi de carbon. Un cercetator japonez a descoperit ca nanotuburile de carbon au efecte negative asupra sanatatii asemanatoare cu cele produse de azbest
Un material elastic ce contine nanotuburi de carbon. Un cercetator japonez a descoperit ca nanotuburile de carbon au efecte negative asupra sanatatii asemanatoare cu cele produse de azbest (Yoshikazu Tsuno / AFP / Getty Images)

Numărul produselor alimentare americane ce conţin nanomateriale a crescut de peste zece ori începând cu anul 2008, conform unui raport publicat săptămâna trecută, aducând în prim plan îngrijorările consumatorilor cu privire la particulele minuscule care ajung în farfuriile lor.

Concluziile la care a ajuns grupul pentru protecţia mediului Friends of the Earth, care a efectuat studiul, afirmă că cercetătorii au găsit ”nanoingredienţi neidentificaţi”, în zeci de produse alimentare populare, precum Oreos şi Twinkie, Kraft American Singles şi Betty Crocker Mashed Potatoes.

Intitulat ”ingrediente mici, riscuri mari”, raportul sugerează că prezenţa nano-particulelor în produsele alimentare reprezintă un pericol serios pentru sănătatea umană. ”În testele de laborator şi studiile pe animale, s-a descoperit că unele nanomateriale sunt foarte toxice pentru celule”, iar un număr de nanoparticule au fost identificate ca fiind cancerigene. Dar există puţine studii privitor la impactul provocat de înghiţirea nanomaterialelor de către oameni.

Nanomaterialele, denumite şi nanoparticule, sunt definite în general ca materiale cu o dimensiune mai mică de 100 de nanometri. În mâncare, acestea sunt folosite, în mare parte, pentru scopuri estetice sub formă de pulbere albă şi glazuri strălucitoare. Sunt adăugate intenţionat în timpul procesului de producţie, dar şi din neatenţie, ca un produs secundar al procesului de transformare a ingredientelor.

Mulţi experţi şi activişti sunt îngrijoraţi de faptul că înghiţirea produselor conţinând particulele ar putea genera mai multe probleme de sănătate, spunând că vor fi necesare mai multe cercetări.

”Ne-am învăţat lecţiile din tehnologia folosită în trecut. Chimicalele periculoase, precum DDT, erau folosite în toate chimicalele din agricultură înainte să se ştie că acestea sunt dăunătoare. Acum apar multe tehnologii noi şi trebuie să fim precauţi şi grijulii înainte să le folosim”, a declarat Georgios Pyrgiotakis, cercetător al Centrului de Nanotehnologie şi Nanotoxicologie din cadrul Şcolii de Sănătate Publică a Universităţii Harvard.

În absenţa informaţiilor concrete asupra riscurilor de sănătate posibile, există două direcţii cheie ale îngrijorărilor privitoare la folosirea necontrolată a nano-particulelor în alimente.

Prima este faptul că nano-particulele sunt capabile să treacă prin pereţii celulelor mult mai uşor decât particulele mari. Asta implică o gamă largă de efecte potenţiale asupra corpului uman. A doua este că, în ciuda faptului că se ştiu multe despre modul în interacţionează cu corpul uman o serie de chimicale şi particule, nu se ştiu multe despre ce se întâmplă când nano-particulele – care au de obicei caracteristici diferite decât elementele mai mari – sunt consumate.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință