Abdullah Saleh şi arta de a manipula duşmanii
Problemele cu care se confruntă azi Yemenul sunt rezultatul politicii lui Ali Abdullah Saleh, ocupat cu jocul său 'de-a divide et impera'. După 33 de ani în fruntea puterii şi după ce s-a arătat de trei ori dispus să o abandoneze, pentru ca apoi să se răzgândească, mulţi se temeau că doar un război civil mai putea să-l alunge din palatul prezidenţial, notează joi ziarul El Pais.
A avut un parcurs lung de când, în 1978, fiind încă un tânăr ofiţer, a ajuns la preşedinţia Yemenului de Nord, punând capăt la două decenii de război civil. Spre surprinderea camarazilor de arme care au acceptat numirea sa considerându-l o persoană maleabilă, Saleh s-a dovedit un adversar implacabil şi mai viclean decât predecesorii lui, care au murit asasinaţi. 'Să guvernezi Yemenul este ca şi cum ai dansa cu şerpii', obişnuia el să spună, prezentându-se ca singurul capabil să menţină ţara unită în faţa rebeliunii triburilor şi secesionismului sudului.
În 1990 şi-a atârnat la gât medalia de reunificare a ţării, profitând de dispariţia URSS şi de faptul că Sudul a rămas fără principalul său sponsor. A convenit atunci să împartă puterea cu liderii din Aden, să stabilească un sistem multipartit şi să convoace alegeri legislative în decurs de trei ani. Nemulţumirea faţă de rezultate i-a determinat pe cei din Sud să se ridice cu armele în 1994. Saleh a înăbuşit insurecţia fără menajamente. A fost însă recuperarea pe cale diplomatică a unei insule yemenite aflate în puterea Eritreei cea care a determinat Parlamentul să-l ridice la rang de mareşal.
La 69 de ani, Saleh a devenit cel mai longeviv preşedinte în fruntea ţării şi unul din cei mai veterani din lume. Doi factori au contribuit la aceasta: abilitatea sa de a manipula grupurile unele împotriva celorlalte şi sistemul clientelar cu ajutorul căruia a guvernat. El a menţinut ţara într-o stare de haos care îl făcea să pară de neînlocuit şi a cumpărat loialităţi împărţind funcţiile între rude şi apropiaţi fideli. Fapt ce a încurajat corupţia denunţată acum de stradă.
Marea parte a problemelor cu care se confruntă azi Yemenul sunt rezultatul politicilor sale. Perioada sa de cochetare cu extremiştii islamici în căutare de sprijin politic este considerată de mulţi responsabilă a rebeliunilor Huthi din Nord, ca şi de prezenţa Al-Qaeda pe teritoriul yemenit. În anii 90, Saleh a încurajat minoritatea şiită zaidi (din care face şi el parte) să facă faţă avansului salafismului. Ulterior miliţia condusă de clanul Huthi i-a scăpat din mâini.
În acelaşi fel i-a atras pe mujahedinii arabi, care luptaseră împotriva URSS în Afganistan, pentru a-i folosi în luptele împotriva rebelilor din Sud în războiul civil din 1994. Totuşi, în urma atentatului împotriva distrugătorului american Cole din 2000, aceştia au devenit o bătaie de cap. După atentatele din 11 septembrie, Saleh a făcut inclusiv o vizită la Washington temător ca Washingtonul să nu-i bombardeze ţara. Dar angajamentul său faţă de lupta antiteroristă a fost mai mult decât ambiguă, după cum au dezvăluit cablogramele Wikileaks.
Ocupat cu jocul de-a 'divide et impera', Saleh a avut puţin timp şi chef pentru a-şi îndrepta privirile spre cei nevoiaşi şi majoritari din Peninsula Arabică. Pe măsură ce populaţia se înmulţea iar veniturile din petrol scădeau, el a rămas fără resurse pentru a putea coopta triburile. Chiar şi aşa, el a reuşit să iasă întotdeauna teafăr din periculosul dans cu şerpii.
