Laozi – Marele sfant si fondator al caii Tao

Laozi (anii 571-470 i.Hr.), este considerat un sfant in China si este cunoscut ca un mare filosof si fondator al Scolii Taosiste - calea Tao (de asemenea, numita Dao).

Numele sau real este Li Er. Se spune ca avea parul alb si sprancene albe, atunci cind s-a nascut. De atunci a fost numit Laozi, ce inseamna "batran intelept" in chineza. Era extrem de sarguincios si inteligent in insusirea lucrurilor din tinerete.

Laozi a fost custode al Muzeului de Istorie in timpul Perioadei de primavara si toamna (770-481 i.Hr.) a Dinastiei Zhou. Era familiarizat cu istoricul traditiilor si ritualurilor, de asemenea avea cunostinte profunde despre natura. Atunci cand in 520 i.Hr. a izbucnit Razboiul Civil pentru tronul regal, Laozi a fost eliberat din functie din cauza implicarii sale in razboi. Mai tarziu, el a ales sa-si ascunda identitatea si sa devina anonim. A inceput sa rataceasca in diverse locuri.

Laozi considera ca "Dao" este radacina tuturor lucrurilor. El le-a spus oamenilor ca legea cerului si a pamantului nu va fi schimbata de gandurile si dorintele oamenilor. Viata si moartea tuturor lucrurilor, precum si viata cotidiana a oamenilor trebuie sa urmeze cursul natural.

Se spune ca un ofiter militar fiind de garda la punctul de trecere al frontierei a observat o aura purpurie aparuta la est, sugerand sosirea sfantului. Privind spre est, oamenii l-au vazut pe Laozi care a aparut pe un bivol de apa.

Realizand ca Laozi este pe cale sa plece, ofiterul l-a rugat sa-i lase intelepciunea sa. Laozi a lasat cinci mii de cuvinte. Acesta este bine-cunoscuta lucrare clasica "Dao De Jing" (de asemenea, numita "Tao Te Ching") – calea si puterea sa.

El a subliniat ca o intamplare nefericita este o premisa norocoasa si norocul contine elemente ale nenorocului. Cu alte cuvinte, lucrurile bune si rele sunt interschimbabile. In anumite conditii, un noroc se poate transforma in nenoroc si vice-versa. Ideile sale de baza politice au fost sa conduci prin inactiune, de exemplu, in guvernarea unui stat, totul trebuie sa fie in acord cu natura si realizarile pot fi atinse prin inactiune.

Laozi a mentionat ca dezvoltarea civilizatiei sociale a condus la aparitia la om a dorintei de faima si profit, prin urmare, oamenii au pierdut caracterul lor inocent. Gradul de bunatate, dreptate, pietate filiala si loialitate indica nivelul de deteriorare a moralitatii sociale. Daca toti ar putea fi respectuosi unul cu celalalt si oficialii guvernamentali ar fi onesti si integri, moralitatea ar fi parte din viata zilnica si nu ar avea nevoie sa fie promovata.

Pentru a permite oamenilor sa se intoarca la natura lor innascuta in astfel de momente haotice, Laozi a raspandit Tao. In doar 5000 de cuvinte, Laozi a spus oamenilor sensul lui Tao, relatia dintre Tao si formarea universului si originea tuturor lucrurilor. El a mentionat, de asemenea, diferite aspecte despre ce inseamna sa fii un om si cum sa te intorci in cele din urma la sinele original adevarat. Lucrarile sale in alte domenii au fost pentru a cimenta calea pentru acest scop final.