20 de lucruri uimitoare despre Capela Sixtină. Ce a ascuns Michelangelo în pictura sa?

1. Capela Sixtină este unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican din Roma, Italia, aflându-se în partea dreaptă a Catedralei Sfântul Petru. Aceasta este capela palatului papal, fiind zidită ca loc de taină şi de reculegere, între anii 1472-1483, în vremea pontificatului Papă Sixt al IV-lea, şi pictată de renumitul artist Michelangelo Buonarroti, în anul 1510.

2. Capela Sixtină - Cappella Sistina, în italiană - îşi ia numele de la cel care a comandat-o, Papa Sixtus al IV-lea: "Sixtus" în limba italiană este "Sisto".

3. Capela are circa 25.000 de vizitatori pe zi, sau cinci milioane pe an.

4. Intrarea la Muzeele Vaticanului şi Capela Sixtină costă € 16, venitul anual pentru Vatican ajungând la aproximativ 80 de milioane de euro.

5. Capela lui Sisto are aceleaşi dimensiuni, după cum sunt descrise în Vechiul Testament, ca Templul lui Solomon pe Muntele Templului din Ierusalim.

6. Pentru o clădire atât de importantă, Capela Sixtina este remarcabil de simplă la exterior - o clădire dreptunghiulară, înaltă, din cărămidă, fără podoabe. Nu are nici faţadă mare şi nici uşă de intrare pentru procesiuni: toate punctele de intrare sunt interne, din alte părţi ale Palatului papal.

7. Cappella Sistina a servit atunci (ca şi acum), ca şi capelă privată a papei.

8. Un ecran, sau transenna, împarte capela în aproximativ două treimi pentru a separa papa şi anturajul său de pelerini şi restul oricărei adunări.

9. Capela Sixtină este în special renumită pentru frescele lui Michelangelo. Dar, mult înainte de Michelangelo, Sisto a însărcinat şi alţi pictori, precum Botticelli pentru a realiza fresca celor doi pereţi lungi ai capelei: o parte spune povestea lui Moise, cealaltă povestea lui Hristos. Chiar şi fară geniul lui Michelangelo, aceste picturi timpurii fac parte dintre cele mai mari cicluri pictură de frescă ale Europei.

10. Papa care a comandat frescele lui Michelangelo în anul 1508 a fost Julius al II-lea, nepotul lui Sixtus al IV-lea. Cuvântul englezesc „nepotism” derivă din italianul „nipote”, însemnând "nepot", de la practica papală de favorizare a relaţiilor. De multe ori "nepoţii" Papilor erau de fapt fiii lor.

11. Julius al II-lea a avut propriile sale planuri pentru frescele Capelei Sixtine - imagini cu cei doisprezece apostoli. Michelangelo a respins ideea considerând-o un "lucru sărăcăcios".

12. Înainte ca Michelangelo să înceapă să lucreze, tavanul capelei înfăţişa un cer de noapte - o simplă boltă albastră, cu câteva stele aurii – pictate de un artist umbrian, Piero Matteo d'Amelia.

13. Michelangelo a început să lucreze la tavan în iulie 1508. Picturile frescei au fost terminate 4 ani mai târziu, în octombrie 1512.

14. Picturile Capelei acoperă 1.110 mp, aproximativ o şesime din mărimea unui teren de fotbal.

15. Contrar mitului, Michelangelo nu a pictat pe spate, ci pe o platformă inventată de el însuşi, care se extindea peste jumătate din suprafaţa capelei şi îi permitea să stea în picioare. Acesta a fost mutat la jumătatea proiectului. N-a existat nici un moment în care Michelangelo se putea uita la lucrarea în curs, de jos, dar el era totuşi în măsură să picteze imagini pe o scară largă de la o distanţă de câţiva centimetri.

16. În principalele nouă panouri din centrul tavanului, Michelangelo înfăţişează povestiri din Cartea Facerii de la Creaţie până la povestea lui Noe. Cu toate acestea, Michelangelo a pictat panourile în ordine cronologică inversă, terminând cu scenele în care Dumnezeu crează soarele, luna, Pământul, întunericul şi lumina. Michelangelo spunea că a lăsat în mod deliberat imaginile cu Dumnezeu pentru final, când tehnica frescei sale s-ar fi îmbunătăţit, ştiind că acestea ar fi cele mai provocatoare, el dorindu-şi să exceleze în realizarea portretului divin.

17. Felul în care Michelangelo l-a înfăţişat pe Dumnezeu - o statură musculoasă, cu părul alb, lung şi barba albă mare este un mod în care mulţi dintre noi şi-l imaginează, totuşi atunci a fost prima dată când Dumnezeu a fost reprezentat în acest mod dinamic. În cele mai multe picturi anterioare, Dumnezeu a fost înfăţişat pur si simplu ca o mână întinsă în jos, prin nori.

18. Dumnezeu este reprezentat de şase ori în frescele de pe tavan. Hristos nu apare ca un adult (apare Pruncul Hristos printre figurile de sub mantaua lui Dumnezeu în celebra imagine Dumnezeu creându-l pe Adam), pentru că, în afară de imagini ale Sibilelor, plafonul este scena Vechiului Testament. Hristos apare în fresca de mai târziu a lui Michelangelo, cea a Judecăţii de Apoi de pe peretele altarului capelei.

19. Biblia sugerează că fructul oprit al Evei este un măr. În porţiunea de pe tavan ilustrând Ispita, copacul lui Michelangelo este un smochin. Şarpele în această scenă, Satana, este pictat nu ca o figură masculină, ci având cap de femeie.

Căderea şi alungarea din Rai- Michelangelo, Capela Sixtină (gb23wordpress.com)

20. În ultima scenă pictată, cea care îl reprezintă pe Dumnezeu separând lumina de întuneric, cercetătorii au descoperit că Michelangelo a ascuns trunchiul cerebral, nervul optic şi ochii.

Criticii de artă şi istoricii au fost surprinşi de anumite „nereguli” anatomice în modul în care Michelangelo a înfăţişat gâtul lui Dumnezeu în ultima scenă, cea care îl reprezintă pe Dumnezeu separând lumina de întuneric şi de modul ciudat în care era luminată această regiune.

Concluzia a doi experţi în neuroanatomie de la Şcoala de Medicină a Universităţii Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, afirma că nu este vorba de erori, ci de un mesaj ascuns.

Aceştia au ajuns la concluzia că artistul a ascuns imaginea unui creier uman în chipul lui Dumnezeu.

Imagini comparative care arată concluzia la care au ajuns doi cercetători americani, şi anume că artistul ar fi ascuns imaginea unui creier uman în chipul lui Dumnezeu. (descoperă.ro)

Cei doi experţi afirmă că în nicio altă pictură nu se mai găseşte această „greşeală” anatomică a gâtului uman, iar dacă imaginea aceasta este suprapusă peste o fotografie a unui creier uman văzut de jos, liniile de pe gâtul lui Dumnezeu se potrivesc exact cu trăsăturile creierului nostru.

Cei doi experţi în neuroanatomie concluzionează că „Michelangelo a îmbogăţit această pictură ce-l înfăţişează pe Dumnezeu cu imagini ascunse ale creierului, celebrând în acest mod nu doar gloria lui Dumnezeu, ci şi gloria celei mai magnifice creaţii ale Sale”.