Forţa omnipotentă a respiraţiei — Partea 1

În această serie de patru articole, voi discuta despre forţa omnipotentă a respiraţiei: ceea ce ne învaţă înţelepciunea antică şi ceea ce a confirmat ştiinţă modernă.

Respiraţia este cea mai ignorată, uşoară şi accesibilă unealtă pe care o avem pentru a ne îmbogăţi starea sănătăţii trupului şi minţii. Există o legătură directă între respiraţie şi sănătate. Respiraţia incorectă poate cauza sau agrava toate bolile şi problemele de sănătate. A învăţa să respiri corect poate avea efecte imediate şi profunde asupra bolilor sau stărilor de dezechilibru mental, emoţional şi fizic şi permit trupului şi minţii noastre să fie într-o stare optimă pentru vindecare.

Conceptul respiraţiei ca un echivalent al vieţii este o învăţătură esenţială a tradiţiilor globale de vindecare. “Qi”-ul şi “prana” sunt considerate forţa vieţii în medicina tradiţională chineză şi respectiv în Ayurveda.

În partea 1, voi descrie respiraţia corectă, diferenţa dintre respiraţia abdominală şi toracică şi ştiinţa respiraţiei.

Primele noastre experienţe cu respiratul au fost cele mai naturale: respiraţia corectă este respiraţia înnăscută. Ca şi copii, respiraţia noastră este naturală, spontană şi neintenţionată. Copiii respiră natura abdominal. Dacă observati un copil respirând veţi vedea că stomacul lui se măreşte la inspiraţie.

Ca şi copii, pe măsură ce păşim în viaţă s-ar putea să pierdem acest mod natural şi spontan de respiraţie. Mulţi dintre noi, uitând cum respiram abdominal când eram copii, ne obişnuim să respirăm toracic, folosindu-ne pieptul.

Societatea şi cultura influenţează de asemenea modul în care respirăm. Bărbaţii şi femeile primesc aluzii subtile în legătură cu necesitatea unui stomac plat, să stăm vertical cu pieptul în faţa, astfel inhibând forma noastră naturală şi înnăscută de respiraţie abdominală.

Stările emoţionale afectează de asemenea respiraţia noastră. Teama, anxietatea, furia şi alte sentimente stresante pot activa în mod inconştient respiraţia toracică, pot inhiba respiraţia abdominală şi pot chiar să ne facă să ne ţinem respiraţia sau să nu mai respirăm pe moment.

Respiraţia abdominală este pur si simplu a lăsa abdomenul să se extindă când inspirăm, spre deosebire ca atunci când inspirăm în piept. Pieptul s-ar putea umfla puţin, dar majoritatea respiraţiei provine din a lăsa stomacul să se relaxeze. Lăsând stomacul să se extindă când inspirăm, facem loc ca plămânii să se extindă şi mai deplin. Intestinele se dau la o parte, făcând loc plămânilor.

Respiraţia abdominală este numită uneori respiraţie diafragmatică. De fapt noi nu respirăm cu diafragma. Diafragma se aseamana cu o uşă ce se balansează, ce se mişcă în jos pentru a permite o extindere mai mare a plămânului atunci când lăsăm stomacul să se extindă când inspirăm.

În părţile 2-4 voi explica legătura dintre respiraţie şi emoţii, ştiinţa respiraţiei, despre cum respiraţia toracică poate cauza sau agrava bolile, despre beneficiile respiraţiei abdominale şi voi oferi sugestii pentru practicarea respiraţiei abdominale.

Referinţe:

The Science of Breath. Swami Rama; Rudolph Ballentine, M. D.; Alan Hymes, M. D. The Himalayan Institute Press, Honesdale, Pa. 1998.

Dr. Muehsam este o doctoriţă, muziciană şi scriitoare ce lucrează în New York City. Email-ul ei este: transformationalmedicine@gmail.com