COVID-19, asociat cu "creşterea alarmantă" a unei infecţii fungice rare şi extrem de letale
Pandemia de COVID-19 a provocat o creştere alarmantă a unei infecţii fungice secundare agresive şi extrem de fatale în rândul celor cu COVID-19 activ sau în recuperare.
Cercetările sugerează că virusul SARS-CoV-2, utilizarea excesivă a tratamentelor imunosupresoare pentru COVID-19, cum ar fi corticosteroizii şi antibioticele, şi răspunsul global la pandemie au făcut ca oamenii să fie mai susceptibili la coinfecţii precum mucormicoza asociată cu COVID-19 (CAM).
Mucormicoza, cunoscută şi sub numele de ciuperca neagră, este o infecţie fungică oportunistă care afectează de obicei sinusurile, plămânii şi creierul. Este cauzată de un grup de mucegaiuri care se găsesc în mod obişnuit în mediul înconjurător. Înainte de COVID-19, aceste ciuperci provocau rareori infecţii din cauza virulenţei scăzute, dar al doilea val de COVID-19 a adus zeci de mii de cazuri raportate. Chiar şi varianta Omicron, care a fost atribuită în general unei forme uşoare de COVID-19, a fost legată de infecţii letale cu mucormicoză în Statele Unite şi Asia.
Citiți și Agenţia americană de sănătate (CDC) a găsit dovezi că vaccinurile COVID-19 au provocat decese
Potrivit Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din SUA, există mai multe tipuri de mucormicoză:
- Mucormicoza rinocerebrală este o infecţie a sinusurilor care se poate răspândi la creier şi este cel mai frecvent diagnosticată la persoanele cu diabet sau la cele care au suferit un transplant de rinichi.
- Mucormicoza pulmonară este cel mai frecvent tip de mucormicoză, afectând în principal persoanele cu cancer sau pe cele care au suferit transplanturi de organe sau de celule stem.
- Mucormicoza gastrointestinală afectează tractul digestiv şi este mai frecventă în rândul copiilor şi adulţilor tineri.
- Mucormicoza cutanată este cea mai frecventă formă de infecţie în rândul celor care nu au un sistem imunitar slăbit. Aceasta apare atunci când ciupercile pătrund printr-o tăietură, o zgârietură sau o incizie chirurgicală în piele.
- Mucormicoza diseminată este cea în care infecţia ajunge în sânge şi se răspândeşte la creier şi la alte organe. Rata mortalităţii cu acest tip de mucormicoză este de 96%.
Potrivit unei lucrări din 2022 publicate în Vaccines, sporii de mucegai care provoacă mucormicoza se găsesc în sol, frunze sau materii în descompunere. Aceşti spori pot fi dispersaţi în particule de praf şi pot pătrunde în corpul uman prin intermediul tractului respirator, al pielii sau printr-o slăbire a barierei mucoasei. Odată intraţi în organism, sporii fungici pot germina şi se pot multiplica, ducând la infecţii precum fasciita necrozantă cutanată şi mucormicoza diseminată.
Simptomele mucormicozei variază în funcţie de pacient, condiţiile lor medicale subiacente şi organele afectate de infecţie. Simptomele precoce pot include durere nazală, pierderea vederii, dureri de cap, febră, secreţie nazală închisă la culoare, durere facială pe o parte şi umflare a gurii. Infecţia afectează în primul rând nasul, sinusurile, plămânii, ochii şi creierul, dar poate să se disemineze prin sânge către alte zone ale corpului.
Potrivit unui articol publicat în 2023 în Travel Medicine and Infectious Disease, mucormicoza afectează pacienţii între 12 şi 18 zile după recuperarea COVID-19, iar aproape 80% dintre ei necesită intervenţie chirurgicală. Un diagnostic întârziat sau netratat poate duce la o rată de mortalitate de până la 94%.
Citiți și Istoricul infecţiilor sinusale poate indica o evoluţie viitoare a bolilor reumatice
Mucormicoza asociată cu COVID-19 este un "fenomen la nivel mondial"
Într-o analiză din 2022 publicată în The Lancet, cercetătorii au analizat 80 de cazuri de mucormicoză asociată cu COVID-19 din 18 ţări, inclusiv opt cazuri din Statele Unite, şi au constatat că infecţia cu mucormicoză poate fi o complicaţie gravă a COVID-19 formă severă, în special pentru cei cu diabet şi hiperglicemie.
În plus, autorii au remarcat că tratamentul sistemic cu corticosteroizi poate reduce mortalitatea la persoanele cu COVID-19 sever, dar tratamentul, combinat cu factori imunologici şi alţi factori clinici, poate, de asemenea, să predispună pacienţii la boli fungice secundare, cum ar fi mucormicoza. Această infecţie particulară este asociată cu o morbiditate şi o mortalitate ridicate, chiar şi la cei cu cazuri uşoare de COVID-19. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul pacienţilor cu COVID-19 care au primit tratament intensiv cu antibiotice.
Din cele 80 de cazuri analizate de cercetători, 74 de pacienţi au fost spitalizaţi pentru COVID-19 după ce au primit un diagnostic de mucormicoză. În şase cazuri, pacienţii au avut COVID-19 înainte de a fi spitalizaţi pentru simptome asociate mucormicozei - patru dintre aceştia au fost spitalizaţi pentru COVID-19 în intervalul de una până la trei luni înainte de a fi diagnosticaţi cu mucormicoză.
Citiți și Infecţia cu COVID-19 creşte riscul de boli autoimune cu până la 30 de procente: Studiu
Cercetătorii au identificat 59 de pacienţi cu boală cerebrală rino-orbitală, 20 cu boală pulmonară şi unul a avut mucormicoză gastrointestinală. În cazul mucormicozei cerebrale, ciuperca invadează iniţial cavitatea nazală şi sinusurile paranazale, fiind similară cu sinuzita acută. Aceasta poate duce apoi la angioinvazie, în care celulele tumorale trec prin pereţii vaselor de sânge şi provoacă cheaguri de sânge. Infecţia se răspândeşte rapid la nivelul orbitelor şi al creierului şi este asociată cu o morbiditate şi o mortalitate ridicate.
Aproape 50% (39 de pacienţi) au murit. Timpul mediu de supravieţuire din ziua diagnosticului de mucormicoză a fost de 106 zile pentru boală cerebrală rino-orbitală şi de numai nouă zile pentru pacienţii cu mucormicoză pulmonară. Dintre supravieţuitori, 46% (19 pacienţi) şi-au pierdut vederea.
Cercetătorii au observat mai multe afecţiuni medicale subiacente în rândul pacienţilor cu mucormicoză, pe lângă COVID-19, inclusiv diabet necontrolat sau slab controlat, hipertensiune arterială, boală renală cronică şi cancer. Cei cu diabet au fost mai predispuşi să aibă mucormicoză rino-orbitală şi forme uşoare sau moderate de COVID-19. Cei fără diabet au fost mai predispuşi să aibă alte manifestări ale infecţiei şi forme severe de COVID-19. Cercetătorii au constatat că mucormicoza pulmonară a apărut aproape exclusiv în mediul de terapie intensivă.
Autorul corespondent al lucrării din Lancet, Dr. Martin Hoenigl, este profesor asociat de micologie translaţională la Departamentul de Boli Infecţioase al Universităţii de Medicină din Graz, Austria, şi actual preşedinte al Confederaţiei Europene de Micologie Medicală.
"Studiul nostru subliniază faptul că mucormicoza asociată cu COVID-19, deşi este mai răspândită în părţi ale lumii care au în mod tradiţional rate mai mari de mucormicoză din cauza nivelurilor mai ridicate de expunere la mediu (de exemplu, India, Pakistan, Iran, Egipt, China), este un fenomen mondial", a declarat Dr. Hoenigl pentru The Epoch Times într-un e-mail.
"Studiul nostru a fost realizat la începutul pandemiei COVID, înainte ca amploarea crizei de mucormicoză asociată cu COVID-19 din India să fie recunoscută/ajunsă în atenţia publicului, şi atrage atenţia asupra acestei complicaţii grave, adesea mortale, care poate fi foarte greu de diagnosticat şi necesită un tratament agresiv pentru a avea şanse de reuşită", a specificat el.
Numeroase ţări au observat o creştere bruscă a cazurilor de CAM în 2021, în timpul celui de-al doilea val al pandemiei. India, un "punct fierbinte" pentru această infecţie mortală, diagnostica în mod obişnuit 50 de cazuri de mucormicoză în fiecare an, dar observase deja 28.252 de cazuri în iunie 2021. Numărul cazurilor de mucormicoză a crescut de atunci.
Infecţia fungică mortală, mai frecventă cu COVID-19
Dr. Hoenigl a declarat pentru The Epoch Times că mucormicoza este mai frecventă cu COVID-19 decât alte boli infecţioase din cauza unor factori de risc specifici care au apărut odată cu pandemia şi gestionarea acesteia, precum şi a unor mecanisme imunologice specifice care predispun pacienţii cu COVID-19 sever la dezvoltarea afecţiunii.
"În ceea ce priveşte factorii de risc clinici, creşterea populaţiei cu diabet nedetectat sau necontrolat (determinată de reducerea serviciilor de sănătate de rutină la începutul pandemiei de COVID) a fost un factor important în apariţia mucormicozei asociate cu COVID-19, la fel cum a fost şi utilizarea excesivă a corticosteroizilor sistemici în tratamentul COVID-19, care s-a întâmplat în unele ţări în care corticoizii erau disponibili pentru achiziţionare fără prescripţie medicală, iar în acelaşi timp, lipsea disponibilitatea oxigenului suplimentar", a declarat Dr. Hoenigl.
Citiți și COVID-19 poate duce la deteriorare cognitivă persistentă, ceaţă cerebrală şi scoruri IQ mai mici
"În ceea ce priveşte mecanismele imunologice, condiţii precum hiperglicemia, utilizarea excesivă a steroizilor şi niveluri ridicate de fier şi corpuri cetonice, dar şi COVID-19, prin cascada de stres al reticulului endoplasmatic indus de virusuri, cresc expresia proteinei 78 reglată de glucoză (GRP78), care, pe lângă faptul că acţionează ca un cofactor în intrarea virală, se leagă de invazina CotH3 de acoperire a sporilor de pe suprafaţa fungică şi favorizează invazia celulelor epiteliale nazale de către mucorale, ceea ce duce la mucormicoza cerebrală rino-orbitală", a explicat acesta.
Reticulul endoplasmatic (RE) este o structură mare în cadrul unei celule care îndeplineşte numeroase funcţii, inclusiv stocarea calciului, sinteza proteinelor şi metabolismul lipidic. GRP78 joacă un rol important în reglarea RE. Acesta este adesea suprareglementat la pacienţii cu COVID-19, ceea ce predispune oamenii la dezvoltarea mucormicozei.
GRP78 ajută la reglarea răspunsului la stres al RE, poate forma un complex cu proteina spike şi cu enzima de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) pentru a încuraja intrarea şi infectarea cu SARS-CoV-2 şi acţionează ca un receptor gazdă care permite mucegaiului ce provoacă mucormicoza să intre în celule şi să provoace boli.
"Există şi alte mecanisme imunologice importante care explică modul în care COVID-19 sever poate predispune pacienţii să dezvolte mucormicoză", a adăugat Dr. Hoenigl.
Alte studii identifică factori de risc pentru mucormicoză
Într-o analiză din 2021 publicată în Journal of Infection and Public Health, cercetătorii au descoperit că hiperglicemia, imunitatea afectată, acidoza, feritina crescută - care indică adesea niveluri mai ridicate de fier, inflamaţie sau infecţie -, terapia cu glucocorticoizi şi factorii specifici COVID-19 au fost implicaţi în patogeneza CAM.
Într-un studiu din 2022 publicat în Cureus, cercetătorii au urmărit 62 de pacienţi cu mucormicoză cerebrală timp de până la 12 săptămâni pentru a evalua factorii de risc, simptomele şi impactul diferitelor intervenţii asupra rezultatului bolii. Toţi participanţii au raportat că au prezentat simtome asemănătoare gripei în cele două luni care au precedat diagnosticul, 58 dintre cei 62 de subiecţi fiind testaţi pozitiv pentru COVID-19 şi 54 dintre cei 58 de pacienţi primind tratament.
"Pacienţii cu COVID-19 sunt mai susceptibili la infecţii fungice oportuniste din cauza dereglementării imunitare cauzate de imunosupresia iatrogenă (prin corticosteroizi sau tratament antibiotic nedefinit), diabet zaharat necontrolat, utilizarea ventilaţiei invazive sau neinvazive şi alte afecţiuni preexistente", au scris autorii lucrării.
Citiți și Alterarea microbiotei intestinale influenţează severitatea şi complicaţiile bolii COVID-19
Cercetătorii au constatat că COVID-19 şi diabetul zaharat au fost factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea mucormicozei. Semnele şi simptomele comune ale mucormicozei au apărut adesea la câteva săptămâni de la COVID-19, deşi simptomele neurologice fie au fost absente, fie au apărut mai târziu. Cele mai frecvente simptome iniţiale au inclus ptoza palpebrală - o pleoapă căzută - sau dureri de cap severe.
Timpul mediu dintre infecţia cu COVID-19 şi primul simptom vizibil al mucormicozei a fost de 16 zile. Timpul mediu între primul simptom de mucormicoză şi primul simptom neurologic a fost de 19 zile. Cel mai frecvent simptom neurologic iniţial a fost hemipareza - slăbiciune sau paralizie pe o jumatate a corpului.
Studiul a constatat că 18 (29%) pacienţi au fost simptomatici pentru mucormicoză chiar înainte de rezolvarea COVID-19. La sfârşitul celor 12 săptămâni, doar 18 pacienţi se recuperaseră complet, fără simptome reziduale, în timp ce 19 aveau simptome persistente.
Dintre cei 62 de subiecţi, 53 au necesitat o intervenţie chirurgicală, pentru opt pacienţi a fost nevoie de extirparea ochilor infectaţi, 21 de pacienţi au murit, 37 au supravieţuit, iar patru nu au mai putut fi urmăriţi. Rata de supravieţuire mai mare decât se aştepta a fost atribuită faptului că studiul a avut loc într-o unitate spitalicească cu acces la tratamente antifungice prompte.
Într-o revizuire din ianuarie a 20 de lucrări despre mucormicoză şi COVID-19, cercetătorii au descoperit numeroase coinfecţii fungice la pacienţii cu COVID-19, dintre care 0,3 la sută au fost legate de mucormicoză.
Citiți și Inflamaţia nervului vag cauzată de COVID-19 poate genera disautonomie [studiu]
Cercetătorii au atribuit CAM hiperglicemiei din cauza diabetului existent anterior sau a utilizării excesive de steroizi, nivelurilor crescute de feritină din cauza "cascadei inflamatorii" iniţiate de COVID-19, fenomenelor imunologice şi inflamatorii care apar în cazul infecţiei cu SARS-CoV-2, imunosupresiei din cauza utilizării de steroizi sau a altor terapii, germinării sporilor fungici din cauza numărului redus de celule albe la cei cu COVID-19 şi hipoxiei - sau a nivelului insuficient de oxigen care favorizează dezvoltarea ciupercii.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că infecţiile fungice au fost mai mari la pacienţii cu COVID-19 aflaţi în stare critică, la cei care necesită ventilaţie mecanică şi la cei spitalizaţi mai mult de 50 de zile.
Potrivit documentului, managementul medical al bolii include tratamente antifungice şi debridarea chirurgicală a leziunilor asociate. Acest lucru reprezintă o provocare pentru pacienţii cu COVID-19, deoarece mulţi dintre ei primesc terapii imunosupresoare, cum ar fi steroizi, iar retragerea medicamentelor imunosupresoare utilizate pentru tratarea COVID-19 face parte din tratamentul pentru mucormicoză. Ei sugerează, de asemenea, utilizarea terapiei cu oxigen hiperbaric pentru hipoxie şi acidoză.
Pentru a preveni mucormicoza la cei cu COVID-19, cercetătorii sugerează întocmirea unui istoric medical detaliat pentru a evalua factorii de risc, utilizarea unui regim controlat de steroizi, sterilizarea apei din umidificatoare, oprirea antibioticelor în exces şi controlul glicemiei.
