Zhang Sanfeng, nemuritorul fără pereche de pe muntele Wudang

Zhang Sanfeng
Zhang Sanfeng (Catherine Chang / Epoch Times)

Zhang Sanfeng, sau Chang San-Feng (cunoscut, de asemenea, sub numele de Zhang Junbao sau Chang Chun Pao), a fost un taoist legendar din istoria Chinei - şi cel care a fondat artele marţiale Taichi. Despre Sanfeng mulţi cred că a obţinut Tao (Calea - n.r), devenind nemuritor.

Diverse surse au plasat durata vieţii sale de-a lungul dinastiei Song de Sud, dinastia Yuan şi dinastia Ming, o perioadă de peste 200 de ani. Deoarece Zhang a trăit o viaţă de pustnic, retras în ultimii săi ani, apărând în mai multe poveşti ca având puteri supranaturale, este greu de stabilit perioada exactă a vieţii sale.

Zhang a fost, probabil, născut în 1247 potrivit unei relatări, şi se spune că la vârsta de cinci ani a început să-şi piardă vederea, datorită unei boli ciudate de ochi. Un preot taoist a spus părinţilor lui îngrijoraţi că Zhang a fost înzestrat cu o natură extraordinară pentru cultivarea taoistă, dar a fost obstrucţionat de un duh malefic. Taoistul a promis să-l ia pe Zhang ca discipol şi să-l antreneze cu tehnici taoiste pentru a-i vindeca vederea înainte de a-l înapoia părinţilor săi.

Zhang a plecat de acasă şi a devenit un discipol într-un templu taoist. A fost foarte talentat în procesul de învăţare, deprinzând învăţăturile clasice ale taoismului foarte repede. Şi-a recâştigat complet vederea după câteva luni, dar a petrecut şapte ani cultivând taoismul înainte de a se întoarce acasă la părinţii săi.

Devenit adult, Zhang a trecut examenul serviciului public şi a ocupat un post guvernamental. După moartea părinţilor săi, a demisionat din postul pe care-l deţinea, potrivit ritualului tradiţional pentru doliu. Se spune că în această perioadă a întâlnit un vizitator taoist şi conversaţia dintre ei a condus la o altă schimbare majoră în viaţa sa. Zhang a renunţat la urmărirea faimei şi bogăţiei lumeşti şi a devenit pe deplin hotărât să călătorească în jurul Chinei, în speranţa de a găsi un mare maestru taoist, pentru a atinge iluminarea.

Potrivit unei relatări, Zhang a întâlnit în cele din urmă un maestru taoist şi a primit învăţăturile esenţiale ale alchimiei interioare, după zeci de ani de călătorii şi căutare. În primii ani ale dinastiei Ming, Zhang a ajuns la celebrul Munte Wudang (Wutang) şi a construit nişte colibe de paie simple, pentru meditaţia cu discipolii săi. Se crede că aici, pe muntele Wudang, el a obţinut Calea şi a devenit nemuritor.

Potrivit înregistrărilor istoriei imperiale ale dinastiei Ming, Zhang era îmbrăcat simplu, cu o haină uşoară taoistă, indiferent dacă era vară sau iarnă friguroasă, şi a fost observat că trăia fără hrană, uneori pentru luni de zile. Zhang Sanfeng putea recita canoane clasice sau pergamente, după ce le citea doar o singură dată, fiind descris ca un pustnic taoist lipsit de griji şi plin de umor, care putea călători distanţe lungi (echivalentul de acum a peste 500 km) într-o singură zi, pe jos.

Zhang Sanfeng a plecat de pe Muntele Wudang şi a vizitat multe temple din China. A fost considerat mort, dar se spune că a revenit la viaţă în timpul înmormântării sale, într-un templu. S-a întors pe Muntele Wudang, lăsând în urmă numeroase poveşti despre puterile sale magice de-a lungul călătoriei sale.

Datorită reputaţiei în creştere şi poveştilor magice ale vieţii sale, Împăraţii Chengzu ai dinastiei Ming au trimis soli să încerce să-l contacteze sau să-l invite în capitală, dar toate aceste încercări au fost în zadar.

Totuşi, pentru a-l onora pe Zhang Sanfeng, o serie de temple mari au fost reconstruite pentru el la comanda împăratului Chengzu (1403-1424 AD). A fost nevoie de munca a peste 300.000 de soldaţi pentru terminarea acestui mare proiect. El a fost canonizat de către împăratul Yingzong în 1459, şi Muntele Wudang a devenit unul dintre cele mai influente centre pentru studiul taoismului. Astăzi aceste clădiri magnifice cu frumoase scene din natura şi cultura de pe Muntele Wudang au fost incluse în "Lista Patrimoniului Mondial" al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Zhang Sanfeng a fost creditat ca fiind fondatorul practicii Taichi, care a adus faima artelor marţiale în China de Sud. Şcoala de arte marţiale taoiste wudang se bucură de acelaşi prestigiu precum şcoala de arte marţiale budiste shaolin - cea mai prestigioasă practică de box chinez, despre care se presupune că a fost fondată de Bodhidharma în China de Nord.

Şcoala wudang pune accentul pe puterea interioară şi promovează filosofia "nemişcării care depăşeşte mişcarea'' şi '' blândeţii care depăşeşte duritatea'' - învăţături taoiste de calm şi armonizare cu natura.

Învăţătura lui Zhang Sanfeng a arătat că acesta considera că este mai important să se facă distincţia între bine şi rău, mai degrabă, decât să se concentreze pe învăţăturile chineze precum confucianismul, budismul şi taoismul. El a remarcat că toate aceste învăţături ajută oamenii să trăiască o viaţă morală şi să cultive, şi că oamenii nu ar fi departe de calea spre nemurire, dacă şi-ar apăra compasiunea, loialitatea, pietatea filială, onestitatea şi toleranţa cu atenţie, indiferent de starea lor socială sau vârstă.

Învăţătura lui Zhang nu a fost documentată în scris în timpul vieţii sale, doar a fost lăsată verbal discipolilor săi. Unele dintre învăţăturile sale au fost recompilate într-o carte despre Taoism, în 1723, dar multe s-au pierdut.

Arta marţială / de qigong Tai Chi, în ciuda faptului că încă poartă acelaşi nume, s-a transformat în stiluri diferite care au pierdut mult din învăţăturile originale. Astăzi este larg răspândită şi bine-cunoscută în lume, dar serveşte mai ales ca tactică defensivă sau şcoală de exerciţii pentru îmbunătăţirea sănătăţii, mai degrabă decât ca metodă de cultivare taoistă pentru a obţine Calea (Tao), aşa cum fusese iniţial.