Zece fenomene pe care comunitatea ştiinţifică nu le poate explica

Mulţi oameni care au fost aproape de moarte au relatat despre experienţa de a trece printr-un tunel spre o lumină strălucitoare.
Mulţi oameni care au fost aproape de moarte au relatat despre experienţa de a trece printr-un tunel spre o lumină strălucitoare. (Photos.com)

Odată cu dezvoltarea şi realizările ştiinţei moderne, omenirea a ajuns să creadă că ştiinţa poate da o explicaţie pentru fiecare lucru care există pe planeta noastră şi în universul nostru.

Dar să ne amintim că, deşi multe fenomene din lume au explicaţii ştiinţifice, nu toate fenomenele pot fi explicate prin cunoştinţele ştiinţifice de azi.

De exemplu, ştiinţa nu a dat încă un răspuns clar cu privire la procesul prin care a fost format iniţial universul. Nici nu se poate explica ştiinţific formarea convingerilor religioase. Păşind în domeniul supranaturalului, există manifestări misterioase cărora nu li s-au dat explicaţii ştiinţifice plauzibile, deoarece metoda ştiinţifică nu poate fi aplicată pentru a măsura sau a studia astfel de fenomene.

Să aruncăm o privire la unele dintre aceste fenomene inexplicabile şi să ne reamintim că natura este o minune în sine, şi încă multe lucruri rămân mistere.

1. Efectul Placebo

Efectul placebo a fost o enigmă medicală care a evidenţiat influenţa minţii asupra sănătăţii fizice şi vindecării. S-a constatat că pacienţii care cred că au primit un medicament eficace se pot vindeca, chiar dacă au primit doar pastile de zahăr. Această constatare a dus la efectuarea unor studii în care s-a încercat evitarea ca aşteptările atât ale experimentatorilor cât şi ale participanţilor să afecteze rezultatele.

Din păcate, în decursul anilor, eficacitatea şi măsurabilitatea efectului placebo au fost considerate de ştiinţă ca nefiabile. Aceasta poate fi din cauza limitărilor metodei ştiinţifice. Cu toate acestea, există multe cazuri de oameni a căror auto-vindecare a depăşit uneori chiar şi mijloacele medicale disponibile pentru vindecarea fizică a corpului.

2. Al şaselea simţ

Cele cinci simţuri, văzul, auzul, gustul, pipăitul şi mirosul, ne ajută să explorăm lumea noastră fizică. Există, de asemenea, un al şaselea simţ, o putere interioară a percepţiei, cunoscut sub numele de intuiţie. Cuvântul intuiţie provine din latinescul "intueri", care înseamnă "a privi în interior." Intuiţia este abilitatea de a cunoaşte şi a înţelege fără a folosi raţionamentul logic sau analiza, şi este comună tuturor oamenilor, indiferent de gradul lor de acuitate.

Intuiţia este popular numită ca "bănuială" sau "instinct", o cunoaştere interioară despre ceva sau unele situaţii fără a avea cunoştinţe anterioare. Conform Studiului PRWeek / Burson-Marsteller CEO din 2006, 62 la sută dintre directorii executivi sunt mai predispuşi să ia decizii de afaceri bazate pe intuiţie decât pe analiza datelor.

Un studiu din 2007 publicat în Current Biology, a descoperit că participanţii, atunci când nu au suficient timp să privească şi când trebuie să se bazeze pe intuiţie, sunt mult mai precişi în alegerea unui simbol ciudat dintre peste 650 identice, decât atunci când au 1,5 secunde pentru a se uita la simboluri.

Filozoful chinez antic Lao Zi a spus odată că "puterea înţelegerii intuitive te va proteja de rău până la sfârşitul zilelor tale." Albert Einstein a spus, de asemenea, că "Singurul lucru cu adevărat valoros este intuiţia."

Dar, de unde provine intuiţia? Studiile asupra creierului uman indică spre glanda pineală, ca un posibil răspuns la acest mister. René Descartes (1596-1650), tatăl filozofiei moderne, a numit glanda pineală "sediul sufletului". Părerile Orientului antic consideră că intuiţia se află în regiunea glandei pineale şi cred că ea poate primi iluminarea de la suflet, sub forma unor cunoştinţe şi idei.

3. Experienţe din apropierea morţii

Au existat multe rapoarte privind diferite experienţe ciudate trăite de oameni în apropierea morţii, cum ar fi trecerea printr-un tunel spre o lumină strălucitoare, întâlnirea cu cei dragi şi un sentiment de calm şi seninătate.

Cea mai notabilă a fost experienţa Dr. George Rodonaia, a cărui "experienţă clinică în apropierea morţii" din 1976 a fost cazul cel mai extins înregistrat vreodată. Experienţa l-a transformat pe Rodonaia, care era ateu convins înainte să o trăiască; el a devenit ulterior preot hirotonit al Bisericii Ortodoxe Răsăritene. Experienţa sa indică faptul că există o altă lume dincolo de această lume fizică umană.

Deşi oamenii au trecut cu adevărat prin aceste experienţe, ştiinţa nu a fost în măsură să ofere o explicaţie pentru acest fenomen al experienţelor în pragul morţii. Unii oameni de ştiinţă încearcă să sugereze că aceste experienţe în pragul morţii pot fi explicate ca halucinaţii ale unui creier vătămat. Dar leziunile cerebrale nu sunt prezente întotdeauna, deci nici o teorie ştiinţifică nu a fost în măsură să ofere explicaţii sau motive pentru care oamenii au avut aceste experienţe şi de ce ele le-au schimbat viaţa, de cele mai multe ori.

4. Obiecte zburătoare neidentificate

Obiect zburător neidentificat (OZN) este un termen inventat de Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii în 1952, pentru a clasifica obiecte care nu au putut fi identificate de experţi după o anchetă. În cultura populară, conceptul de OZN este, de obicei folosit pentru a numi o navă spaţială condusă de extratereştri.

OZN-uri au fost reperate şi înregistrate încă din dinastia Song din China. În secolulul al XI-lea, savantul şi generalul militar Shen Kuo (1031-1095) a scris în cartea sa "Eseurile dintr-un ochi de vise" (1088) despre un obiect zburător în formă de perlă, cu un interior luminos orbitor, care se putea deplasa cu o viteză incredibilă.

Mărturiile despre OZN-uri sunt foarte multe, iar clasificarea lor depăşeşte scopul acestui articol. Vom menţiona însă câteva.

Kenneth Arnold, un om de afaceri american, a raportat că a văzut nouă obiecte cu o lumină strălucitoare zburând din apropierea oraşului Mount Rainier, Washington, în 1947. Arnold a descris obiectele ca fiind "plate ca o tigaie pentru clătite", cu discuri în formă de farfurie. Relatarea sa a primit o atenţie semnificativă din partea mass-media şi a atras un mare interes public.

De atunci, numărul relatărilor despre OZN-uri a crescut exponenţial. Fenomenul OZN a fost studiat la nivel mondial atât de anchetatori guvernamentali cât şi de anchetatori independenţi. Dr. Josef Allen Hynek (1910-1986) a lucrat pentru Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii pentru a investiga OZN-uri. La început, Hynek a fost extrem de critic, dar după examinarea a sute de rapoarte de OZN, timp de peste trei decenii, opinia lui s-a schimbat.

În ultimii ani ai carierei sale, Hynek şi-a exprimat dezamăgirea faţă de modul simplist în care majoritatea oamenilor de ştiinţă analizează OZN-urile - nedorind să admită cu fermitate natura lor inexplicabilă.

5. Déjà Vu

Déjà vu, termenul în franceză pentru ceva "deja văzut", este senzaţia stranie de a mai fi fost într-un anumit loc sau la un eveniment înainte, deşi este întâlnit pentru prima dată. Oamenii pot avea sentimente foarte ciudate de familiaritate cu privire la o imagine din faţa lor, ca şi cum s-ar mai fi întâmplat înainte, deşi conştient ei înţeleg că aceasta este prima dată când s-au confruntat cu astfel de lucruri. Cercetările neuropsihologice au încercat să explice aceste experienţe, ca anomalii de memorie, sau patologie cerebrală, sau ca efectele secundare ale medicamentelor.

Un studiu din 2008, efectuat de psihologul Anne Cleary (disponibil la http://cdp.sagepub.com/content/17/5/353.full) a ajuns la concluzia că senzaţia de déjà vu ar putea avea de a face cu memoria de recunoaştere. Explicaţii alternative asociază déjà vu cu profeţia, amintiri dintr-o viaţă anterioară, clarviziune sau un semn mistic ce indică îndeplinirea unei condiţii prestabilite pe drumul vieţii. Oricare ar fi explicaţia, déjà vu este cu siguranţă un fenomen universal al condiţiei umane, iar cauza sa fundamentală este încă un mister.

6. Fantome

Referirile la fantome în literatura clasică ale unor autori, cum ar fi Homer şi Dante, indică că experienţa umană cu astfel de fenomene paranormale este îndelungată şi obişnuită. Astăzi, locuri bântuite, cum ar fi Casa Whaley din San Diego, sunt enumerate ca atracţii turistice, iar afirmaţii conform cărora unele persoane au văzut fantome, nu sunt ceva neobişnuit.

Cultura populară este plină de incidente cu fantome, dar ştiinţa convenţională evită explicarea unor astfel de fenomene. Doar cercetătorii de la marginea comunităţii ştiinţifice fac eforturi pentru a măsura validitatea unor astfel de evenimente.

Existenţa fantomelor are implicaţii profunde asupra dimensiunilor vieţii de dincolo de lumea noastră fizică şi continuarea sufletului uman după moarte. Cercetătorii care au lucrat cu acest subiect, speră ca într-o zi acest mister va fi rezolvat.

7. Dispariţiile inexplicabile

Există numeroase cazuri ciudate în care oamenii au dispărut fără urmă.

De exemplu în 1937, pilotul Amelia Earhart şi navigatorul Frederick Noonan au dispărut împreună cu avionul Lockheed pe care îl pilotau. Ei erau aproape de Insula Howland în Oceanul Pacific, când sistemul Itasca al Pazei de Coastă americane a primit un mesaj conform căruia avionul lor rămânea fără combustibil. Dar orice altă comunicare a fost dificilă, Itasca neputând localiza Lockheed.

Curând după aceea, Earhart şi Noonan au trimis un mesaj conform căruia mai au combustibil pentru doar o jumătate de oră şi că nu văd pământ în faţă, după care orice comunicare s-a pierdut. Ei ar fi putut ateriza doar pe apă, dar după ani de căutări, nici piloţii, nici avionul Lockheed, nu au fost găsiţi în ocean.

În cazuri ca acesta, în ciuda eforturilor diferitelor organisme de anchetă, care au folosit cele mai bune tehnici moderne ştiinţifice ale lor, nu s-a reuşit găsirea unor răspunsuri concrete la ceea ce s-a întâmplat cu oamenii care au dispărut în mod misterios.

8. Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor - zonă a Oceanului Atlantic între Bermude, Miami şi San Juan, Puerto Rico, unde navele şi avioanele continuă să dispară, este unul dintre cele mai mari mistere ale planetei noastre moderne.

Supravieţuitorii povestesc despre o deplasare a timpului, instrumente de navigaţie care nu mai funcţionează, bile de lumină ce vin din cer, schimbări bruşte şi violente ale vremii şi pereţii inexplicabili de ceaţă, cum a fost descrise de Frank Flynn în 1956. El a descris ca o "masă necunoscută" de ceaţă, care a scurs puterea motorului după ce nava a pătruns în ea.

Bruce Gernon Jr. a întâlnit un astfel de tip de ceaţă în 1970, care i-a învăluit avionul şi l-a transportat în ceva nelumesc. De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au încercat să demitizeze misterul Triunghiului Bermudelor prin a spune că nu există nici un mister. Dar cei care au experimentat direct aceste evenimente ciudate şi au supravieţuit pentru a le povesti, afirmă cu tărie că s-au întâmplat anumite lucruri ciudate pe mări şi pe cer în cadrul Triunghiului Bermudelor, lucruri care depăşesc înţelegerea logică.

9. Yeti

Yeti este una dintre creaturile cele mai legendare din studiul de criptozoologie. Bigfoot, sau Sasquatch, cum este numit în America de Nord, este, de asemenea, cunoscut sub numele de Yeti sau Omul Zăpezii în regiunea Himalaya din Nepal şi Tibet, şi ca Yowie în Australia.

În 1951, alpinistul Eric Shipton a fotografiat o amprentă gigant în Himalaya. Fotografia a speriat lumea şi a făcut populară povestea lui Yeti. În 1967, Roger Patterson şi Robert Gimlin au prezentat materiale filmate cu ceva despre care au susţinut că este Yeti. Imaginile lor celebre au fost supuse la multe încercări de autentificare şi de demitizare.

Antropologul Grover Krantz a examinat filmul Patterson-Gimlin şi a concluzionat că acesta este un film autentic al unei creaturi bipede necunoscute, foarte mare. Din cauza lipsei de dovezi fizice care să ateste existenţa lui Yeti, ştiinţa convenţională nu acceptă afirmaţiile privind existenţa sa. Cu toate acestea, mitul persistă pe măsură ce poveşti despre vederea sa sunt raportate la nivel mondial.

10. Zumzetul

Un zgomot persistent de joasă frecvenţă a fost raportat în numeroase locuri din toată lumea, în special în Statele Unite ale Americii, Regatul Unit şi Europa de Nord. Sunetul, care nu este auzit de toţi oamenii, este cunoscut simplu drept "Zumzetul" ("Hum"), sau cu numele localităţii unde se aude, cum ar fi Taos Hum (New Mexico), Hum Kokomo (Indiana), Hum Bristol (Anglia), şi Hum Largs (Canada).

Pentru cei care îl pot percepe, sunetul este adesea descris ca huruitul unui motor diesel de la distanţă. Acesta a determinat stres extrem la unii oameni, cu efecte secundare negative, care perturbează un trai normal.

Organisme guvernamentale din întreaga lume au investigat sursa Zumzetului. În Statele Unite, investigaţiile au început în anii 1960. În 2003, Departamentul pentru Mediu, Alimentaţie şi Afaceri Rurale din Marea Britanie a publicat un raport care analiza acest Hum de joasă frecvenţă şi impactul său asupra celor care îl pot auzi. Cu toate acestea, rezultatele privind identificarea sursei Zumzetului au fost evazive şi fenomenul încă rămâne un mister.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință