Unul dintre ziariştii cu interdicţie în Ucraina a scris în 2009 despre românii din sudul Basarabiei

Simona Lazăr, unul dintre ziariştii al căror acces a fost interzis sâmbătă în Ucraina, a aflat că are o interdicţie pe cinci ani, emisă în 2009, când a realizat câteva reportaje despre comunitatea română din sudul Basarabiei,amintindu-şi că a fost fotografiată atunci, într-o piaţă, de un necunoscut.

"N-am crezut că ciclul nostru de reportaje din comunităţile româneşti sud-basarabene, documentate şi scrise în urmă cu doi ani, vor provoca atât de tare autorităţile statului vecin (şi prieten) încât să ne pună interdicţie pe teritoriul lor", scrie sâmbătă jurnalista în ediţia online a cotidianului Jurnalul Naţional.

Simona Lazăr şi soţul ei, Valentin Ţigău, fost corespondent la Chişinău al Radio România, se numărau printre cele câteva sute de persoane care doreau să participe sâmbătă la Hagi-Curda (Kamîşovka), în raionul ucrainean Ismail, la sfinţirea unei biserici româneşti reconstruite după ce a fost demolată de sovietici.

La graniţă, cei doi jurnalişti au aflat că sunt declarate persoane indezirabile pe teritoriul ucrainean. Potrivit Jurnalul Naţional, ei au fost informaţi că au interdicţie timp de cinci ani în Ucraina, în urma unei hotărări date de miliţie, grăniceri sau SBU (securitatea ucraineană) – autorităţile ucrainene nu au dorit să specifice, ci doar au invocat articolul 8 din regulamentul de trecere a frontierei în statul ucrainean, care spune că unul dintre "organele de forţă" statale a luat această decizie. Interdicţia a fost dată în 2009, an în care cei doi jurnalişti au realizat reportaje în Basarabia de Sud, iar România a câştigat la Haga procesul cu Ucraina, privind platoul continental din Marea Neagră, reaminteşte Jurnalul Naţional.

Simona Lazăr rezumă ea însăşi, în Jurnalul Naţional, conţinutul articolelor care par să fie deranjat autorităţile vecine: "Am scris atunci foarte mult despre viaţa simplă a românului sud-basarabean, despre faptul că limba română, limba în care gândesc, este considerată 'subversivă', despre bisericile româneşti care au fost distruse în anii comunismului şi despre cât de greu se revine astăzi la ele. Am scris despre bătrânii din Oziornoe care trăiau aşteptând să audă un glas 'de acasă' şi despre copiii din Erdec-Burnu, adunaţi pe furiş (de teama autorităţilor) într-o seară ca să ne demonstreze că şi ei ştiu să danseze Căluşarul. Am scris despre statuia decapitată a lui Eminescu, de la Odessa şi despre Cetatea Albă, cu simbolurile voievodului Ştefan cel Mare răzuite de pe faţadă. Am scris despre şcolile în care învaţă copiii etnici români (aşa ar fi corect să-i numim, câtă vreme trăiesc în altă ţară), despre cărţile tipărite în România a căror trecere peste graniţă e considerată infracţiune, despre recensămintele făcute cu creionul, pentru ca cuvântul 'român' să fie înlocuit cu 'moldovean'. Am scris despre toate aceste realităţi, cu sentimentul că ele într-o zi vor putea fi îndreptate. Am sperat chiar să constat acest lucru, îndreptându-mă către Ucraina, pentru a participa la prima sfinţire - după 60 de ani! - a unei biserici româneşti, la Hagi-Curda, în sudul Basarabiei. Credeam chiar că voi vedea schimbarea, căci evenimentul o promitea. Dar pentru mine bariera nu s-a mai ridicat şi, cel puţin până în 2014, nu voi mai putea călca pe teritoriul ucrainean", scrie Simona Lazăr.

Jurnalista spune că a aflat "cu stupoare", sâmbătă, de interdicţia din Ucraina. "Am tot fost întrebată în ultimele ore dacă nu am presimţit ceva. Dacă stau bine şi mă gândesc, ar fi trebuit să presimt. Încă din 14 februarie 2009, orele 7.45, când, în piaţa de peşte din Odessa, un necunoscut mi-a zâmbit fotografiindu-mă. Nu ştiam atunci că zâmbetul era fals şi nici că fotografia avea să ajungă piesă de dosar la securitatea ucraineană", notează jurnalista.

Ministerul Afacerilor Externe al României a anunţat că face demersuri pentru clarificarea situaţiei create, după ce autorităţile ucrainene nu au permis sâmbătă accesul pe teritoriul ucrainean a doi ziarişti români, invocând o interdicţie de acces în Ucraina emisă anterior.

Consulatului General al României de la Odessa i s-a solicitat sâmbătă sprijinul pentru facilitarea intrării în Ucraina a unor cetăţeni români care doreau să participe sâmbătă la sfinţirea bisericii ortodoxe din localitatea ucraineană Kamîşovka, a anunţat MAE. Reprezentantul Consulatului s-a deplasat de la primele ore ale dimineţii la punctul de trecere a frontierei Reni, acordând asistenţă consulară de specialitate cetăţenilor români în efectuarea formalităţilor. Aceştia acuzaseră că vameşii ucraineni că le amână intenţionat trecerea frontierei, invocând diverse pretexte, precum o pană de curent, sau punându-i să semneze documente în ucraineană, fără a li se furniza o traducere. În cele din urmă, au fost lăsaţi să treacă 130 de cetăţeni români, iar ceremonia de sfinţire a bisericii s-a desfăşurat fără incidente, potrivit MAE.

Am scris atunci foarte mult despre viaţa simplă a românului sud-basarabean, despre faptul că limba română, limba în care gândesc, este considerată 'subversivă', despre bisericile româneşti care au fost distruse în anii comunismului şi despre cât de greu se revine astăzi la ele.

Ceremonia de sfinţire a Bisericii "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Kamîşovka urma să aibă loc începând cu ora 10.00, iar unii dintre pasageri - care au fost ţinuţi în vamă mai mult de cinci ore - nu au mai putut ajunge la timp din cauza problemelor de la graniţă.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către Înaltpreasfinţia Sa Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, reunind români din cele trei state vecine, a relatat postul de televiziune din R. Moldova Jurnal TV. În prezent, a precizat Jurnal TV, parohia "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" este singura structură din Ucraina care activează în cadrul Mitropoliei Basarabiei, care ţine de Biserica Ortodoxă Română.

Biserica ortodoxă de la Kamîşovka a fost sfinţită în anul 1875 şi şi-a îndeplinit misiunea până în anul 1979, când autorităţile sovietice au hotărât demolarea acesteia.

Prin determinarea şi dorinţa comunităţii româneşti din Kamîşovka, în anul 1995 a fost reînfiinţată parohia românească, iar în anul 2006 au fost demarate lucrările de construcţie pentru noul lăcaş de cult. Biserica a fost ridicată şi cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care a alocat fonduri pentru finalizarea proiectului începând cu anul 2006, precizează comunicatul DRP.

Relaţiile dintre Ucraina şi România au fost tensionate în ultimii ani din mai multe motive, una dintre teme de divergenţă fiind şi situaţia drepturilor minorităţilor. O vizită a ministrului ucrainean de externe în România, care a avut loc în primăvară, a părut să aducă un început de dezgheţ al relaţiilor. Mai mult, ministrul român de externe Teodor Baconschi a anunţat joi că va face în toamnă o vizită de răspuns în Ucraina.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Externe