Un ciocan ciudat - pare că datează de aproximativ 100 de milioane de ani

O replică a pietrei şi a ciocanului prezentată în Studioul Trinity.
O replică a pietrei şi a ciocanului prezentată în Studioul Trinity. (youtube)

Ooparts este un termen ce reprezintă relicve care nu pot fi identificate: zeci de obiecte preistorice descoperite peste tot prin lume, ce dau dovadă de un nivel avansat al tehnologiei, nepotrivit cu timpul în care se credea că au fost realizate.

În anul 1934, în Londra, a fost găsit un ciocan prins într-o rocă care se formase în jurul său. Se crede că roca din jurul ciocanului are peste 100 de milioane de ani vechime, ceea ce sugerează că ciocanul a fost făcut înainte de perioada în care se crede că trăiau oamenii capabili să facă un astfel de obiect.

Astfel că misteriosul ”ciocan londonez”, cum a fost el denumit, a devenit obiectul diverselor studii şi dezbateri.

Posesorul ciocanului, Carl Baugh, l-a supus unor teste în Laboratorul Battelle din Ohio, un laborator în care se mai examinează şi pietrele aduse de pe Lună de NASA. În urma testelor s-a descoperit că ciocanul avea o compoziţie neobişnuită – 96.6 % fier, 2.6% clorură şi 0,74% sulfuri, fără niciun pic de carbon.

Carbonul este ceea ce întăreşte fierul, aşa că absenţa carbonului este cel puţin ciudată. Prezenţa clorurii în fier este ceva obişnuit. Dar nu numai compoziţia este neobisnuită, ci şi textura materialului. Mai mult, ciocanul este învelit într-un oxid de fier ce nu se formează prea uşor în condiţii naturale, care previne ruginirea.

Glen Kuban, unul din oamenii de ştiinţă ceva mai sceptici, este de părere că testele s-au efectuat în privat şi nu în laboratoare publice. Kuban este de părere că piatra din jurul ciocanului conţine materiale de peste 100 de milioane de ani, însă asta nu înseamnă că piatra s-a format în jurul ciocanului la acea perioadă. Calcarul se formează chiar şi în jurul artefactelor din secolul XX, aşa că unele pietre se pot forma foarte rapid.

Pe website-ul lui Baugh se precizează că fosilele prezente în piatra care înconjura ciocanul ”conţin detalii fine, indicând că nu au fost atinse, ci sunt parte a alcătuirii originale”. Asta sugerează că fosilele şi ciocanul sunt din aceeaşi perioadă de timp şi că fosilele nu s-au amestecat pe parcurs în materialele care formau piatra din jurul ciocanului.

Datarea carbonică efectuată la sfârşitul anilor '90 a arătat uneori date imprecise ce variau de la o vechime de 700 de ani până în timpurile actuale, susţine David Lines, unul din susţinătorii lui Baugh. Totuşi, datarea cu carbon nu poate fi de încredere deoarece testele pot fi contaminate cu substanţe organice formate recent.

Obiectul a fost găsit de un căţărător şi nu se afla în formaţiunea sa originală din versant, ceea ce ar fi putut dovedi mai bine provenienţa sa antică. Acesta se afla într-o bucată de piatră desprinsă de versant.

Ca o dovadă care să susţină vârsta ciocanului, Baugh spunea că o parte din mânerul ciocanului s-a transformat în cărbune. În fotografiile ciocanului se poate vedea o parte care arată ca un cărbune.

Controversele ce s-au iscat cu privire la originea ciocanului s-au transformat într-o dezbatere a creaţionismului împotriva evoluţionismului.

Baugh este creaţionist. Kuban este un creaţionist care a devenit sceptic sau un creaţionist modern. Mai multe organizaţii creaţioniste au luat o poziţie diferită cu privire la acest artefact, iar mulţi evoluţionişti îl consideră o farsă creaţionistă. Cu toate acestea, artefactul rămâne în continuare fascinant.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință