Tao Yuanming, primul mare poet chinez al "Câmpurilor şi Grădinilor"

Tao Yuanming, distins poet şi pustnic eminent, era cunoscut ca "Tao, singuraticul" sau "Maestrul celor cinci sălcii", cum îi plăcea să se autodenumească, pentru a-şi exprima dorinţa de a trăi o viaţă liniştită.

Tatăl lui Tao a murit înainte de vreme şi de atunci familia a trăit în sărăcie. La o vârstă fragedă, Tao s-a simţit atras de taoism şi prefera stilul de viaţă retras. La douăzeci de ani muncea ca fermier şi practica meditaţia în cadrul taoismului.

Datorită talentului său literar şi poetic, i se ofereau frecvent posturi în guvern. Iniţial le-a refuzat, politica repugnându-i, dar pentru a-şi sprijini familia a acceptat la vârsta de 29 de ani să fie ofiţer guvernamental junior. După câţiva ani a demisionat din funcţie şi s-a întors în satul său natal pentru a cultiva crizanteme.

Greutăţile vieţii l-au determinat să accepte un alt loc de muncă în guvern, ca magistrat regional la vârsta de 35 de ani, dar a demisionat din nou la vârsta de 41.

Apoi a decis să se retragă la mica sa fermă unde a muncit din greu pentru a-şi întreţine familia. Uneori îşi permitea să se bucure de vin, poezie şi prietenia pustnicilor, dar în cea mai mare parte a timpului a suferit de foame şi sărăcie, atunci când dezastrele naturale afectau agricultura. Cu toate acestea, în multe poezii şi în proză descrie frumuseţea vieţii libere de la ţară. El a dat viaţă legendei "În Paradisul de dincolo de Piersicii Înfloriţi", versiunea chineză a utopiei, în proza sa.

Tao dispreţuia cu adevărat corupţia larg răspândită şi extravaganţa curtenilor, afirmând că ar trăi mai degrabă în sărăcie, preferând să cerşească cu demnitate decât să fie un slujitor al curţii cu salariu decent. Din păcate, în ultima perioadă a vieţii sale, acest lucru chiar a devenit realitate.

La vârsta de 44 de ani, cabana de stuf în care trăia familia sa a ars din temelii, fiind nevoiţi să locuiască temporar pe o barcă, primind sprijin financiar de la rude şi prieteni. Când avea 58 de ani, familia era într-o asemenea stare de sărăcie, încât, ocazional, trebuia să împrumute alimente. Într-un poem, el ofta: "foamea familiei m-a gonit prin lume pentru hrană, dar n-am unde mă duce. Rătăcind îndelung am bătut în cele din urmă la o uşă, dar nu am putut să spun un cuvânt. Gazda a ghicit şi miloasă fiind, călătoria mea n-a fost zadarnică". El a finalizat multe lucrări de proză ​​şi poezii frumoase, dezvăluind înţelegerea sa despre viaţă şi despre moarte, bogaţi şi săraci, fără a se limita la viziunea taoistă.

Tao Yuanming a trăit în sărăcie ultima parte a vieţii, dar şi-a menţinut ferm integritatea de-a lungul timpului, până când a murit, la vârsta de 63 de ani.