Diferitele moduri de scriere a caracterului “夫” (fu)
Pasii in scrierea unui caracter pot fi facuti in mod diferit, in functie de semnificatia pe care caracterul respectiv o are in interiorul cuvantului ce il include. (Logatfer/Flickr)
Limba chineză ne învaţă că paşii urmaţi în scrierea unui caracter chinezesc au o ordine inalterabilă. Şi totuşi, povestioara de mai jos ne arată o altă dimensiune a scrierii – aceea ca în scrierea unui caracter, paşii pot fi făcuţi în mod diferit, în funcţie de semnificaţia pe care caracterul respectiv o are în interiorul cuvântului ce îl include.
Odată când împăratul Qianlong al Dinastiei Qing a călătorit în sudul Chinei, el a văzut un ţăran care avea o sapă. Atunci Qianlong l-a întrebat pe primul ministru Zhang: “Cine este acea persoană?”. Zhang i-a răspuns: “Este un ţăran (農夫 nong fu)”.
Împăratul Qianlong l-a întrebat atunci: “Cum scrii “夫”?”
Primul ministru Zhang a răspuns: “Întâi scriu două linii orizontale, apoi unul care cade spre stânga şi un al doilea care cade spre dreapta, plecând din centru. Se procedează mereu aşa pentru a scrie cuvintele ţăran, Confucius, soţ şi soţie şi bărbat puternic – toate cuvintele care includ caracterul 夫 (fu)”.
Atunci împăratul Qianlong şi-a scuturat capul şi i-a spus: “ţăranii (農夫 nong fu) sunt oameni care sapă pământul; aici, caracterul 夫 este caligrafiat scriind pământ “土”, şi apoi adăugând om “人”.
Confucius (孔夫子 kong fūzǐ) cunoaşte adevărul Cerului şi Pământului. În acest caz, caracterul 夫 este scris mergând să vezi Cerul “天“, extinzandu-se spre înalt “夫”.
Soţ şi soţie (夫妻 fūqī) sunt două persoane, astfel se scrie mai întâi două “二”, şi apoi se adaugă persoană “人”.
În cazul unui om puternic (匹夫 pǐfū), se scrie mai întâi “大” (mare) şi apoi se adaugă un “ 一 “ (unu).
Împăratul Qianlong al Dinastiei Qing era cu adevărat dedicat studiului.
Această povestioară ne arată cât este de surprinzătoare limba chineză.
