Supravieţuitorii dezastrului de la Cernobîl îşi amintesc încă de cele petrecute acum 26 de ani

Supravieţuitorii dezastrului de la Cernobîl, din 1986, îşi amintesc încă de frica paralizantă, apoi de furia care i-a cuprins când s-a dezvăluit că miezul nuclear al reactorului se topise.

Aproape 50.000 de persoane locuiau la Pripiat, un oraş-model, construit în apropierea complexului nuclear de la Cernobîl pentru a-i găzdui pe angajaţii centralei şi familiile lor. Populaţia de la Pripiat a fost evacuată abia la 72 de ore de la explozie, în numai două ore. Pripiat este acum un oraş-fantomă. A-l vizita înseamnă o călătorie în timp, într-o ţară care nu mai există - Uniunea Sovietică.

Marele parc de distracţii din oraş, pregătit pentru a fi inaugurat de 1 Mai, a rămas neatins de 26 de ani şi a devenit un simbol al oraşului părăsit. Apare în aproape toate fotografiile şi articolele pe acest subiect.

În oraş erau patru creşe, una dintre ele la numai 5 kilometri de reactor. Era un oraş cu o populaţie în plină creştere, care avea una dintre cele mai mari rate ale natalităţii din fosta URSS.

În exeriorul zonei de excludere stabilită pe o rază de 30 de kilometri, sătenii nu au fost evacuaţi. Au rămas pe loc şi viaţa lor a curs înainte, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Într-un sol contaminat, au continuat să-şi cultive legumele şi să-şi crească animalele. Chiar dacă radioactivitatea a revenit în prezent la normal, rata mortalităţii în regiune este de trei până la şase ori mai mare decât în capitala Kiev, iar frecvenţa cancerelor de tiroidă a crescut de 40 de ori.

În zilele noastre, sunt autorizate vizitele în jurul reactorului de la Cernobîl. Vizitele sunt organizate sub auspiciile Ministerului ucrainean pentru Situaţii de Urgenţă. După vizită, autocarele şi ocupanţii lor sunt supuşi, totuşi, unui control de radioactivitate.

Supravieţuitorii îşi amintesc încă de teama şi furia pe care le-au simţit în urmă cu 26 de ani.

Anna Kicil locuia la 500 de kilometri sud-vest de Cernobîl, în Lvov. Era însărcinată cu fiica ei, Irina, şi locuia împreună cu soţul şi cu fiul Andrei, de 5 ani. Îşi aminteşte de un un pasaj aruncat undeva într-o pagină a ziarului sovietic care vorbea despre o defecţiune minoră la Cernobîl. După câteva zile, guvernul a recunoscut că s-a petrecut un accident catastrofal. "Am fiert apa, am făcut duşuri, ne spălam mâinile frecvent şi nu am băut lapte", povesteşte ea. Apoi a plouat, iar străzile s-au acoperit cu pete galbene. "Ne era frică să ieşim din case", mărturiseşte Anna, amintindu-şi că ştergea de câteva ori pe zi mobila, podeaua, geamurile, pentru a îndepărta praful radioactiv. "Nu era nicio protecţie. Nu aveam unde să ne ascundem", spune ea. Familia a părăsit oraşul şi s-a mutat pentru câteva luni în casa mamei, undeva în Carpaţi. Acum, Anna trăieşte în Canada.

Raisa Galeciko locuia la 110 kilometri sud de Cernobîl. Organizase un picnic în pădure pentru fiica ei, care împlinea 12 ani. Nu a dat atenţie coloanei de vehicule militare care se îndrepta către nord. Abia când s-a auzit că şefii din guvern îşi mută în secret copiii din capitală a înţeles că era ceva foarte grav.

După accident, multe femei aflate într-un stadiu incipient de sarcină au fost obligate să facă avort. Femeile fugeau la sate, ca să nu trebuiască să facă avortul. Celor care se apropiau de termen li s-a spus că trebuie să nască mai devreme.

Europa de Est încă mai crede în energia nucleară

La 25 ani de la dezastrul de la Cernobîl, Europa de Est încă se mai agaţă de puterea nucleară. Mişcarea antinucleară este aproape inexistentă, dar experţii spun că energia "verde" rămâne o alternativă.

În contrast, peste 140.000 de persoane au manifestat luni în Germania şi Franţa pentru a cere guvernelor să renunţe la energie nucleară.

Dacă austriecii se opun masiv energiei nucleare, vecinii lor ungari, slovaci sau cehi sunt în majoritate deschişi acesteia, arată Eurobarometrele.

În opinia preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, de pildă, energia nucleară este "absolut sigură". De fapt, Kremlinul plănuieşte să dubleze numărul centralelor nucleare în Rusia, ajungând la 20 până în 2020. A existat chiar ideea de a construi o centrală nucleară la Pacific, dar, după cutremurul puternic urmat de tsunami din martie, din Japonia, ideea este reanalizată şi planurile s-ar putea să fie anulate.

Şi Belarusul şi Ucraina văd în energia nucleară o soluţie. Ucraina are patru centrale nucleare şi vrea să mai construiască două reactoare, cu o firmă rusească, la una dintre ele.

În ceea ce priveşte Belarusul, compania rusă Rosatom va începe construcţia primei centrale nucleare în toamnă. Contractul a fost semnat la 15 martie, la patru zile de la dezastrul din Japonia.

Rusia mai are însă 11 reactoare vechi, de tipul celui de la Cernobîl (RBMK), care trebuie oprite progresiv, a arătat luni un expert de la Rosatom. El a denunţat un comportament "criminal" prin faptul că aceste reactoare sunt supraexploatate şi nu sunt construite în locul lor altele noi. Reactoarele au fost construite în anii '70 şi nu are trebui exploatate decât 30 de ani, a subliniat expertul. Săptămâna trecută, vicepremierul Igor Secin spunea că toate centralele ruse sunt sigure şi capabile să reziste la cele mai mari seisme, în urma verificărilor făcute după cutremurul din Japonia, care a provocat accidentul nuclear de la Fukushima.

Cu toate că nu există o opoziţie puternică faţă de planurile Moscovei, Kievului şi Minskului de a spori folosirea energiei nucleare, sondajele arată că aprobarea în rândul populaţiei a scăzut de la 74% la 54%, în Rusia, în ultimul an. Rămâne, totuşi, o majoritate puternică ce este de acord. Nu este vorba despre nepăsare, ci de griji de natură economică, au explicat experţii.

România a dat în funcţiune în noiembrie 2007 al doilea reactor al centralei de la Cernavodă, de tehnologie canadiană, şi plănuieşte să construiască încă două la aceeaşi centrală până în 2020. România intenţiona, de asemenea, să construiască încă o centrală nucleară în jurul anului 2020.

Totuşi, în România, dacă înainte de cutremurul din Japonia opinia majoritară era în favoarea energiei nucleare, aceasta s-a transformat ulterior în minoritate, după eveniment, astfel că 59% din cetăţeni se opun acum folosirii energiei nucleare, potrivit unui sondaj al Gallup International Association şi CSOP. Totodată, aproximativ jumătate dintre români se declară îngrijoraţi sau foarte îngrijoraţi cu privire la posibilitatea unui incident nuclear în România. În acelaşi timp, 33% dintre români consideră că centrala atomică de la Cernavodă nu este protejată în mod corespunzător împotriva accidentelor.

Lituania a reuşit să îşi convingă vecinele baltice, Letonia şi Estonia, dar şi pe Polonia, să finanţeze construcţia pe teritoriul lituanian a cel puţin două reactoare cu o capacitate totală de 3200 MW. Lituania speră intrarea lor în funcţiune în 2015, dar proiectul este în întârziere din cauza dezacordurilor dintre cele patru ţări cu privire la modul de împărţire a electricităţii produse.

În Slovacia, grupul italian de electricitate ENEL, care controlează fostul producător public Slovenske Elektrarne, şi-a luat angajamentul de a încheia până în 2013 construcţia a două noi reactoare la Mochovce, în vestul ţării.

Bulgaria a semnat la sfârşitul anului 2006 un acord cu societatea rusă Atomstroiexport pentru a construi până în 2013 la Belene, pe Dunăre, o centrală nouă cu două reactoare de nouă generaţie, cu capacitate de 1000 MW. Şi în acest caz, lansarea proiectului este în întârziere din cauza dificultăţilor de finanţare.

Dacă toate aceste proiecte vor fi finalizate, în opt ani, toate ţările fost comuniste care au aderat la UE vor avea energie nucleară graţie centralelor de pe teritoriul lor sau parteneriatului cu alte ţări. Prin comparaţie, şapte din cele 15 membre vechi ale UE preferă să nu folosească deloc acest gen de energie controversată, din cauza potenţialelor pericolele foarte mari şi a deşeurilor care rămân radioactive timp de sute de ani.

Însă, în estul Uniunii, experţii în energia nucleară, mare parte dintre ei formaţi la şcoala sovietică, îşi savurează revanşa. Scumpirea petrolului, temerile privind încălzirea climatică şi aroganţa Rusiei au permis energiei nucleare să câştige puncte în Uniune.

În noile ţări membre, prioritatea este de a scăpa de dependenţa faţă de Rusia, pentru că mai toate au suspiciuni faţă de intenţiile viitoare ale Moscovei.