Şefă de promoţie, un altfel de discurs de absolvire: Ce m-a învăţat şcoala? Să mă conformez, să mint, să-mi şterg cu buretele personalitatea

Şefa de promoţie de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu, judeţul Arad, Iulia Cociuba, i-a uimit pe colegii, părinţii si invitaţii prezenţi în sala în care a avut loc festivitatea de absolvire a clasei a XII-a.

In discursul său, eleva a punctat tarele învăţământului românesc. Potrivit tinerei, în loc să fie un mediu propice pentru învăţare şi dezvoltare personală, şcoala a devenit adesea o sursă de frustrare şi dezamăgire pentru mulţi elevi.

Tânăra nu a uitat însă să le mulţumească acelor profesori care şi-au dedicat timpul şi energia pentru a-i ghida pe elevi şi pentru a-i inspira să îşi urmeze visele.

Redăm discursul integral:

„Mă numesc Cociuba Iulia şi, deşi unii nu m-aţi vrut aici, diferenţa fiind de doar 3 sutimi, iată-mă! Astăzi vreau să împărtăşesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu e discursul clasic de mulţumire şi celebrare, dar este unul sincer şi reflectă în mod real experienţele mele.

Am petrecut ani de zile învăţând pentru note şi validare academică şi am realizat abia acum cât timp am pierdut. Am dobândit doar cunoştinţe, nu şi valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, şcoala. În loc să fie un loc al învăţării şi dezvoltării, şcoala a devenit o sursă de frustrare şi dezamăgire pentru mulţi dintre noi. Ne-am simţit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici.

Ce m-a învăţat şcoala? Să mă conformez, să mint, să-mi şterg cu buretele personalitatea şi să mă ascund în spatele unor standarde absurde.

Şcoala a devenit un loc unde performanţele noastre sunt atribuite meritelor instituţiei şi profesorilor, iar eşecurile ne sunt puse în cârcă.

Am avut parte de un sistem care ne-a învăţat mai degrabă cum e să fim superficiali şi ipocriţi, decât să ne dezvoltăm etic şi moral. Astăzi, în faţa dumneavoastră, îmi reafirm dorinţa de a fi autentică şi de a lupta pentru valorile în care cred.

Ştiu că acest discurs deranjează, dar sper să fie şi un pas spre conştientizarea unor probleme care au fost băgate sub preş atâta timp.

În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: şcoala ar trebui să fie un sprijin, nu un obstacol. Nu voi mulţumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucăţică din ei de fiecare dată când s-au aşezat la catedră şi care au fost mereu acolo pentru noi.

Cu bune şi cu rele liceul ne-a unit pentru că aveam un scop comun: să absolvim. Şi uite că am făcut-o! Mult succes! Mulţumesc!