Scrisoarea lui Aleksandr Soljenitin adresata liderilor Uniunii Sovietice. Rusia de Nord-Est(V)

4. Rusia de Nord-Est

Si aici exista o speranta in plus pentru noi - o trasatura, o exceptie in reflectiile savantilor mentionati. Exceptia este: AVUTIA SUPERIOARA a natiunilor reprezinta acum PAMANTUL. Pamantul ca spatiu pentru populare. Pamantul ca dimensiune a biosferei. Pamantul ca invelis pentru resursele din adancime. Pamantul ca un sol pentru recoltare. Si, desi prognozele despre fertilitate de asemenea sunt pesimiste: terenurile libere in mediu pe planeta si fertilitatea vor fi epuizate in 2000, si daca se va reusi dublarea productiei agricola (nu colhozurile, desigur, nu, noi) - atunci in 2030 oricum fertilitatea va fi epuizata — asta la nivel de planeta. Cu toate acestea, exista patru tari norocoase, bogate in terene nedefrisate, chiar si astazi. Acestea sunt Rusia (nu eu nu gresesc chiar RSSFR), Australia, Canada si Brazilia.

Si asta este speranta ruseasca in castigul de timp si salvare: pe intinderile noastre nord-estice largi, prin neindemanarea noastra de patru secole inca nedesfigurate de propriile greseli, putem construi de la inceput nu o civilizatia dementa, devoratoare de "progres", nu — fara mari prejudicii sa construim imediat o economie stabila si, in conformitate cu aceste principii sa populam aceste teritorii. Aceste spatii ne dau speranta ca Rusia nu se va ruina in criza civilizatiei occidentale.

Fara partinire dogmatica, sa ne amintim de Stolipin si sa-i recunoastem meritul. In 1908, in Duma de Stat, el a spus profetic:

"Pamantul — este o garantie a puterii noastre pe viitor, PAMANTUL - este RUSIA". Si cu referire la calea ferata Amur: "Daca vom continua sa dormim letargic, atunci aceste pamanturi vor fi fi imbibate cu arome straine, si atunci cand ne vom trezim, poate ca el va fi rus doar cu numele".

Astazi, in rezistenta fata de China, aceasta amenintare se raspandeste aproape asupra intregii noastre Siberii. Doua pericole se intersecteaza, dar din ambele prin coincidenta norocoasa se contureaza o singura solutie: sa ne lasam de ideologia moarta, care ne ameninta cu moartea si pe calea razboiului si pe cea economica, sa renuntam la toate sarcinile sale fantastice, ridicole si sa ne concentram asupra dezvoltarii (pe principiu de stabilitate, fara progres economic) Nord-Estului rus - Nord-Estului de partea europeana, Asiei de nord, si masivului principal Siberian.

Nu vom alimenta sperante si nu vom accelera acea tensiune, care poate este in proces de izbucnire in tarile occidentale. Aceste sperante pot fi inselatoare, precum si sperantele fata de China in anii 40: in cazul in care in Occident se vor crea noi sisteme sociale, ele se pot dovedi si mai dure si mai ostile decat cele curente. Si sa lasam arabii in soarta lor, ei au Islamul, si se vor descurca si singuri. Si vom lasa sie insasi America de Sud, ea nu se confrunta cu riscul cuceririlor externe. Si sa lasam Africa sa afle singura cum se paseste pe propriul drum al statalitatii si civilizatiei, doar i-am dori sa nu repete greselile "progresului continuu". O jumatate de secol ne-am ocupat de: revolutia mondiala; extinderea influentei noastre in Europa de Est; pe alte continente; transformarea agriculturii dupa principii ideologice; distrugerea paturilor marcate; eradicarea religiei crestine si moralei; cursa cosmica spectaculoasa dar inutila; evident - inarmare, pe sine insasi si pe altii, care cer arme; cu orice in afara de dezvoltarea si bunastarea celei mai mari bogatii a tarii noastre - Nord-Estul. Doar nu va trai poporul nostru in Cosmos, sau in Asia de Sud, in America Latina, dar in Siberia si in Nord - speranta noastra si comoara noastra.

Vor spune ca noi si acolo am facut multe, am construit, dar nu atat am construit, cat am distrus multi oameni, ca pe "drumul mort" Salekhard-Igarka, dar nu voi depana toate istoriile lagarelor aici. Asa sa construim, incat sa inundam linia ferata Centura Baikal, iar cea de ocolire sa o strapungem fara sens prin munti, cu foc pe frane; sa construiesti asa ca fabricile de celuloza pe Lacul Baikal si Selenga, sa mearga mai rapid spre venituri si otrava — decat in asa mod, mai bine de asteptat. Dupa ritmurile secolului, am facut putine in Nord-Est. Dar azi putem spune - din fericire ca asa de putin: acum inca putem relua totul de la inceput, conform principiilor economiei stabile.

Si ce ironie: in 1920, o jumatate de secol, noi cu mandrie (si pe buna dreptate) refuzam sa incredintam strainilor sa exploreze resursele noastre naturale - si aceasta putea parea o aspiratie nationala promitatoare. Dar noi am amanat, amanat, si brusc chiar acum, cand s-a facut cunoscuta epuizarea resurselor energetice pe plan mondial, noi, mareata superputere industriala, parca am fi cea mai inapoiata tara, invitam strainii sa exploreze resursele noastre minerale si le oferim ca compensare comoara noastra nepretuita - gazul natural siberian, pentru care, peste o jumatate de generatie, copiii nostri ne vor blestema ca risipitori iresponsabili. (Am fi avut multe alte produse pentru rasplata, in cazul in care industria noastra, de asemenea, nu ar fi fost construita in principal, pe ideologie .... Si aici, in calea poporului nostru sta — ideologia!).

M-am gandit ca nu ar fi moral sa recomand politicului salvare in conditiile dificultatilor globale, daca poporul noastru in secolul XX nu ar fi suferit, cred, mai mult decat toate popoarele din lume: pe langa cele doua razboaie mondiale am pierdut in conflicte si turbulente civile, intr-o distrugere politica si economica de "clasa " - 66 milioane de oameni! Un asemenea calcul, facut de fostul profesor de statistica I.A. Kurganov din Leningrad, va poate fi furnizat in orice minut. Eu nu sunt un savant in statistica, nu ma angajez sa verific, si toate statisticile astea sunt ascunse de noi, aici calculul este indirect, dar adevarat: nu sunt o suta de milioane (anume o suta, asa cum a prezis Dostoievski), in razboi si fara razboi, am pierdut o treime din populatia pe care puteam sa o avem acum, si jumatate din care o a avem acum! Care alte popoare au platit asa pret? Dupa aceste pierderi, ne putem permite si noi un mic beneficiu, cum dau pacientului timp de recuperare dupa o boala grava. Avem nevoie sa ne vindecam ranile, sa ne salvam corpul national si spiritul national. De ne-ar ajunge puterea, mintea si inima noastra pentru amenajarea propriei case, cand sa ne ocupam de toata planeta!

Si, din nou, prin coincidenta fericita, intreaga lume — are de castigat aici.

O alta obiectie morala poate fi inaintata - ca Nord-Estul nostru nu este deloc rus, ca prin stapanirea lui a fost facut un pacat istoric: au fost distrusi o multime de localnici (bine, incomparabil cu recentele autodistrugeri) si inghesuiti ceilalti. Da, a fost, a fost in secolul al XVI-lea, dar sa remediem aceasta nu putem acum. De atunci, aceste spatii extinse sunt izolate si nepopulate. Conform recensamantului tuturor popoarelor Nordice - sunt 128.000 mii, imprastiate pe intreg spatiu vast; prin popularea Nordului noi nu-i vom inghesui. Dimpotriva, astazi le sustinem existenta, ei nu cauta un destin deosebit, si nu ar putea sa-l gaseasca. Dintre toate problemele nationale cu care se confrunta tara noastra, aceasta este cea mai domola, aproape ca nu exista.

Deci, singura noastra iesire: cu cat mai repede, cu atat mai multe sanse de salvare - pentru a comuta centrul atentiei statului si centrului national de activitate din continentele indepartate, si chiar din Europa, si chiar din partea de sud a tarii — spre Nord-Estul sau.

* Desigur, un astfel de transfer, mai devreme sau mai tarziu va duce la dezicerea noastre de la tutela fata de Europa de Est. De asemenea nu poate fi vorba de retinere cu forta in limitele tarii noastre a oricarei natiuni limitrofe.