Saudiţii ar putea obţine arme şi tehnologie nucleară pe baza unui acord împins de gen. McMaster

H.R. McMaster, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui american Donald Trump.
H.R. McMaster, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui american Donald Trump. (Captură Foto)

Arabia Saudită ar putea obţine un arsenal masiv de arme şi un sistem de apărare antirachetă pe baza unui acord promovat de generalul H.R. McMaster, consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui american Donald Trump, Gary Cohn, consilier şef pe probleme economice la Casa Albă şi Dina Powell, adjuncta consilierului McMaster.

Conform acordului, care urmează să fie anunţat în luna mai, saudiţii vor obţine tehnologie pentru construirea de "reactoare nucleare civile".

Este neclar de ce una dintre cele mai bogate ţări petroliere ar avea nevoie de reactoare nucleare.

Preşedintele Donald Trump şi-a manifestat scepticismul pentru acest acord, în ciuda presiunii continue venite din partea lui McMaster, Cohn şi Powell. Prinţul saudit Alwaleed Bin Talal l-a numit la un moment dat pe Trump o “ruşine pentru întreaga Americă”.

Unele surse din interiorul administraţiei sugerează că McMaster, Cohn şi Powell urmăresc să ajungă în graţiile saudiţilor ca parte a unui plan mai amplu de a implica SUA într-un alt război terestru în Siria.

“Aceste persoane doresc un război terestru”, a precizat o sursă familiară cu problema, “fie că acesta are loc în Siria sau Irak, nu contează. Este cel de-al doilea război al lui Petraeus”, făcând referire la fostul general american şi director al CIA, a cărui autorizare pentru securitate a fost revocată după ce a furnizat amantei sale informaţii secrete.

Printre marii câştigători ai acestui acord saudit pentru arme se va afla şi Petraeus, care discută deseori cu McMaster. Apelurile dintre cei doi sunt facilitate de “camera de comandă” (situational room) de la Casa Albă.

Surse apropiate de personalul structurii respective au raportat că s-au săturat să fie folosiţi pe post de “secretari” pentru McMaster şi că “lui Petraeus i s-a retras autorizaţia. Acele apeluri telefonice sunt probabil ilegale”.

Steve Bannon, fost consilier de securitate naţională şi Jared Kushner, ginerele lui Trump, dar şi unii consilieri seniori ai preşedintelui Trump, se opun planului lui McMaster.

În ultimii ani Rusia a sprijinit industria nucleară iraniană, inclusiv producerea de uraniu puternic îmbogăţit, folosit pentru obţinerea de bombe nucleare. Evoluţia a stârnit îngrijorări profunde la Tel Aviv şi în Arabia Saudită, schimbând dramatic balanţa geopolitică a zonei.

Până în urmă cu câţiva ani singura ţară din Orientul Mijlociu care avea arme nucleare era Israelul, prin proiectul său secret de la Dimona, făcut public de către avertizorul Mordechai Vanunu. Tel Aviv-ul nici nu a negat şi nici nu a confirmat că ar deţine bombe nucleare.

Singura ţară musulmană care deţinea arme nucleare era până nu demult Pakistanul, care le-a obţinut cu ajutorul SUA.

Iranul şi Arabia Saudită duc de mai multă vreme un război prin terţi în Yemen, a căruit guvern este o marionetă a Riadului musulman sunit, care guvernează o ţară majoritar şiită.

Anunţul privind programul nuclear al Arabiei Saudite este o încercare evidentă de a contrabalansa evoluţia programului nuclear iranian. Administraţia Obama a permis Teheranului să şi continue programul, iar clauze secrete ale acordului nuclear cunoscut sub numele de JCPOA au deschis Iranului portiţe prin care să scape de control agenţiilor internaţionale.

Administraţia Trump este acum presată de aliaţii săi din Orientul Mijlociu să rezolve situaţia creată de predecesorul său.

Pe de o parte denunţarea acordului este extrem de dificilă, pe de cealaltă parte, înarmarea nucleară a Arabiei Saudite ar însemna repetarea politicii falimentare uzual folosită de Washington - anume de sprijinire a inamicilor unui regim inamic. Tehnica a fost folosită cu talibanii împotriva U.R.S.S. de Donald Rumsfeldş cu înarmarea Pakistanului împotriva Indiei aliate cu Rusia în timpul Războiului Rece; a rebelilor egipteni împotriva lui Hosni Mubarak în Egipt; a rebelilor libieni împotriva lui Moammer Gaddafi; şi mai nou a rebelilor sirieni împotriva lui Bashar al Assad.

În toate aceste cazuri, înarmarea grupurilor rebele pentru distrugerea unui regim inamic a avut consecinţe serioase atât pentru SUA cât şi pentru echilibrul zonei respecftive, unul dintre efectele secundare evidente fiind proliferarea conflictelor în sine.

Eventualitatea proliferării nucleare în volatila lume arabă din Orientul Mijlociu este un major scenariu de coşmar pentru ţările din Balcani, aflate în apropiere.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii