Rezervele de alimente ar putea fi din nou la moda

Femei în provincia Nampula, Mozambic isi vind recoltele lor de fasole şi de porumb. In Nhemba acestea sunt alimente de baza
Femei în provincia Nampula, Mozambic isi vind recoltele lor de fasole şi de porumb. In Nhemba acestea sunt alimente de baza (WFP / Ken Davies)

In timp ce pastrarea alimentelor si-a pierdut semnificatia in ultimile decenii din cauza accesului usor la pietele globale si a costurilor mari de intretinere, practica ar putea reveni la moda din cauza crizei globale de alimente.

Preturile in crestere rapida si lipsa de alimente din ultimul an au starnit revolte si nemultumiri populare si au pus presiuni asupra tarilor importatoare de alimente, iar conform estimarilor Bancii Mondiale, au dus la saracie 44 milioane de oameni.

Secetele severe de anul trecut din Rusia, inundatiile catastrofale din Pakistan, dezastrul din Japonia si inundatiile, incendiile si tornadele din Statele Unite au aprins din nou interesul pentru stocarea alimentelor drept mod de a reduce impactul dezastrelor naturale asupra productiei agricole.

Acum douazeci de ani, pastrarea rezervelor de mancare - un obicei practicat inca din vremurile biblice - a cazut in dizgratie datorita costurilor mari de intretinere si a unei aversiuni neo-liberale fata de interventiile nu neaparat necesare ale guvernului in piata alimentara.

Astazi, rezervele globale de frane sunt la minimum istoric. Departamentul de Agricultura SUA a anuntat in aprilie ca rezervele SUA au atins punctul cel mai scazut din ultimii 15 ani, datorita cererii in crestere pentru porumb folosit in productia de etanol. Aceste rezerve sunt estimate sa scada pana la 1300 de milioane de banite pana la sfarsitul lui august, suficient pentru a hrani doar 48 de milioane de oameni.

In ianuarie, sindicatul granelor din Rusia a raportat ca rezervele de grane a scazut cu 24% pana la 32,8 milioane de tone metrice, in principal datorita celei mai mari secete din tara din ultima jumatate de secol.

In timpul ultimei crize a preturilor la alimente din 2007 si 2008, preturile globale la orez si faina au crescut brusc cu 74% si 130% in doar cateva saptamani. Pana la finalul crizei, numarul oamenilor infometati din toata lumii au crescut pana la 1 miliard de oameni.

Programul Global Alimentar al ONU (WFP) avertizeaza ca doar din cauza schimbarilor climaterice, va exista riscul intr-un procent de 20% ca mai multi oameni vor suferi de foame pana in 2050.

Pana la acea data, ONU prezice ca populatia lumii va creste de la 6,7 miliarde - cat este astazi - pana la 9,1 miliarde. Cea mai mare parte din crestere va fi in Africa sub-sahariana, unde nesiguranta hranei este deja o problema majora.

Probleme de distributie

Motivul principal pentru cresterea preturilor la alimente nu este insa lipsa alimentelor. Este o problema de distributie, dar si o scadere a puterii de cumparare.

"Astazi nu avem o lipsa de alimente; ce avem este o crestere a preturilor datorita cresterii cererii si de asemenea datorita faptului ca productia mondiala este foarte concentrata in doar cateva tari", a declarat Maximo Torero, director al Diviziei pentru Piete, Comert si Institutii de la Institutul de Cercetare a Politicii Alimentare (IFPRI) intr-un interviu prin email.

Asadar orice soc de productie dintr-o tara principal exportatoare, cum ar fi Statele Unite sau Rusia, va cauza cresterea preturilor, avand impact in special in tarile sarace importatoare de alimente.

Avand de infruntat foamete, piete impredictibile si volatilitatea preturilor la alimente, liderii mondiali au aratat interes in reluarea practicilor de stocare a alimentelor.

La intalnirea G-20 de luna trecuta din Roma, liderii au discutat dezvoltarea unui sistem de rezerva de urgenta, cu scopul de a ajuta tarile cele mai vulnerabile.

Insa, puterile mondiale nu au putut ajunge la un consens asupra a ceea ce Ministrul francez al Agriculturii, Bruno Le Maire, a numit "ultima solutie posibila" la intalnirea cu Secretarul Agriculturii Tom Vilsack in Washington la inceputul acestei luni.

Unele puncte principale mentionate de Le Maire sunt dorintele Braziliei si Argentinei de a reduce volatilitatea preturilor, dar in acelasi timp doresc sa permita preturilor la marfuri sa continua sa creasca. Iar China a gasit greu de acceptat ideea de a creste transparenta pietelor, de care ar avea nevoie un sistem global de rezerve.

Discutii suplimentare vor fi tinute la urmatoarea intalnire G-20 din Paris, pe 22-23 iunie. Franta detine in prezent presedintia G-20 si a condus acest efort.

O alta optiune ar fi de a accepta "rezerve virtuale" care sunt bazate pe acorduri comune si coordonate pentru furnizarea de alimente intre tarile participante. In acest sistem, marfurile vor fi cumparate in piete la termen. Cu alte cuvinte, vor fi promisiuni, nu schimb real de marfuri.

Conceptul are si critici, care il vad ca o optiune inferioara.

"Rezervele virtuale sunt un concept defect de la inceput. Tarile au nevoie de rezerve fizice, din afara pietei", argumenteaza Harwood D. Schaffer, profesor asistent de cercetare de la Departamentul de Economii Agricole si de Resurse de la Universitatea Institutului de Agricultura din Tennessee.

Schaffer afirma ca problema rezervelor de alimente este doar o problema de politica.

"Putem rezolva cu usurinta problema productiei de alimente. Ceea ce ingreuneaza rezolvarea sunt de fapt politicile si ideologia", afirma el.

Alti experti afirma ca cea mai eficienta cale de asigurare a alimentelor este prin extinderea capacitatii globale de productie de alimente si prin implicarea mai multor jucatori in procesul agricol. Iar Africa are un mare potential.

"Jumatate din terenul arabil al lumii este in Africa. Daca acest pamant este exploatat, va slabi presiunea si va cobora preturile de baza si va adauga inca un furnizor in momentele cand sunt secete sau inundatii", afirma Joe Guinan, director al Initiativei TransFarm Africa, de la Institutul Aspen din Washington DC.

Solutii locale

In unele parti ale lumii, fermierii si taranii deja depoziteaza alimentele pentru viitor. In Camerun de exemplu, WFP lucreaza cu comunitatile locale pentru a dezvolta granarele comunale traditionale pentru a intari rezistenta fata de conditiile climatice dificile si preturile crescute la alimente.

"Rezervele vor permite satenilor sa isi retraga stocurile din granar in timpul sezonului slab si sa le plateasca mai tarziu din propriile culturi cand vine recolta", scrie Hane Howard, ofiter de informare publica de la WFP, printr-un email din Italia.

"Punctul meu de vedere este ca rezervele de alimente ar putea contribui din plin la asigurarea securitatii alimentare, recunoscand faptul ca acesta este un instrument, nu panacea universala pentru sfarsirea foametei", a scris in email Alexandra Spieldoch, coordonator al Retelei de Femei Ministri si Lideri din Agricultura, Femei Organizand Schimbarea in Agricultura si NRM (WOCAN).

In schimb, abordarile trebuie sa fie derivate din exemplele nationale si regionale.

Un bun exemplu de localizare a metodelor de stocare a alimentelor este din nou Africa, unde a fost inventata o punga speciala din plastic pentru stocarea cauperului, o cultura de baza si o sursa importanta de proteine pentru numeroase comunitati din Africa de Vest.

"Punga de stocare este similara cu punga Ziplock folosita de consumatorii din SUA si poate fi refolosita pentru aproape un an", a explicat Danielle Nierenberg, director al proiectului Ingrijirea Planetei de la Institutul Worldwatch.

Nierenberg, care a petrecut ultimele 16 luni calatorind prin 25 de tari africane, a afirmat ca, asa cum spun studiile, aceasta punga ar putea valora mai mult de 245 de milioane de dolari anual pentru fermierii africani pentru ca ii ajuta sa isi salveze cea mai mare parte a recoltei. Inainte de introducerea pungii, fermierii pierdeau aproape 40% din recolta de canuper.

"Acesti fermieri sunt foarte saraci, asa ca orice venit suplimentar este foarte important pentru ei", afirma Nierenberg.

Risipa de mancare

Nierenberg afirma ca in ciuda lipsei de acces la mancare in tarile in curs de dezvoltare, 20-50% din recolta globala de alimente este risipita inainte sa ajunga in stomacurile oamenilor. In timp ce tarile bogate arunca mancare, in Africa de exemplu, se pierde prin lantul alimentar: pe camp, in timpul transportului si in depozite datorita mucegaiului si rozatoarelor.

"Problema risipei de hrana trebuie cu adevarat sa fie adresata si rezolvata pe toate fronturile", afirma ea.

In fiecare an, aproape 100 000 de tone de mango sunt risipite in Africa, afirma Nierenberg. Mango sunt o sursa importanta nutritiva, in particular de vitamina A - care deseori lipseste in dietele din Africa sub-sahariana.

Un raport recent al Organizatiei pentru Alimente si Agricultura ONU (FAO) estimeaza ca valoarea pierderilor de grane post-recoltare doar din Africa sub-sahariana este de in jur de 4 miliarde de dolari pe an. Alimentele pierdute ar putea hrani 48 de milioane de oameni pe un an.