Replica Rusiei la 'Actul Magnitski': Minciună şi ipocrizie

'Răspunsul isteric' al parlamentarilor ruşi la 'Actul Magnitski' iniţiat de Congresul SUA loveşte dureros în autoritatea puterii ruse. Jocul antirusesc al SUA are aspecte mult mai serioase, cum ar fi expulzarea Rusiei din străinătatea apropiată sau desfăşurarea sistemului antirachetă în Europa, însă Moscova nu-şi poate permite o replică fermă şi univocă la aceste provocări. Astfel, 'Actul Magnitski' a oferit Moscovei o minunată posibilitate de a ameninţa cu pumnul.

De fapt, opinează Utro, este vorba despre soluţionarea unei probleme strict psihologice: crearea unui instrument pentru compensarea complexului de inferioritate politică. Tocmai în domeniul psihologiei trebuie căutat răspunsul la întrebarea de ce Moscova a propus asemenea contramăsuri precum interzicerea adopţiilor din Rusia, sancţiuni la adresa persoanelor implicate în persecutarea cetăţenilor civili şi represalii pentru organizaţiile non-guvernamentale din Rusia care beneficiază de granturi americane.

Se creează impresia că adoptarea 'Actului Magnitski' a determinat elita rusă să se trezească brusc dintr-un vis frumos, când aceasta, câştigând şi furând în propria ţară, obişnuia să investească şi să cheltuiască peste hotare. Nerevenindu-şi încă în fire, elita rusă a început să caute posibilităţi pentru a schimba într-un fel situaţia.

O primă reacţie deja obişnuită ar fi fost scoaterea în scenă a medicului sanitar-şef al Rusiei, Ghennadi Onişenko, întotdeauna gata să interzică orice fel de importuri. De data aceasta, asemenea măsuri ar fi putut fi chiar amplificate, atingând aspecte cu adevărat dureroase pentru SUA, cum este tranzitul afgan. Însă aşa ceva nu a fost făcut, pentru că 'Actul Magnitski' nu se ridică la statutul de motiv demn de o acutizare serioasă a relaţiilor.

În situaţia în care nu era posibilă nici o reacţie serioasă, dar nici lipsa unei reacţii, contramăsurile iniţiate de Moscova au luat forma unei demonstraţii iraţionale şi necruţătoare. Ca replică la pretenţiile părţii americane, Duma de Stat a elaborat o listă completă de reproşuri: de la moartea unor copii adoptaţi de americani în Rusia şi arestarea lui Viktor But şi Konstantin Iaroşenko, până la Guantanamo şi închisorile secrete ale CIA.

Şi de această dată, cu mare întârziere: scandalurile din jurul copiilor adoptaţi durează de peste zece ani, aminteşte Utro. Problema este una destul de complicată, pentru că în sentinţele sfidător de blânde emise de judecătoriile americane la adresa părinţilor responsabili pentru moartea unor copii înfiaţi din Rusia se întrezăresc într-adevăr elemente de discriminare. Pe de altă parte, există statistici conform cărora dintre cei 70.000 de copii ruşi înfiaţi de străini au murit 16, în condiţiile în care părinţii ruşi omoară în fiecare an câte 600-700 de copii, iar acest lucru nu pare să preocupe autorităţile ruse.

Potrivit Utro, copiii nu trebuie să fie victime ale marii politici. Nu de la o viaţă bună a demarat, la începutul anilor 1990, campania pentru adopţia de copii ruşi de către cetăţeni străini, nu de la o viaţă bună au apărut în Rusia mii de copii abandonaţi şi nu de la o viaţă bună au intrat în declin familiile ruseşti, în special în provincie. Aceste probleme trebuie soluţionate în timp util, nu speculate în scopuri politice suspecte, subliniază cotidianul rus.

Acelaşi lucru se poate afirma şi despre deţinuţii But şi Iaroşenko, aflaţi în puşcăriile americane. Indiferent de măsura în care a fost demonstrată vinovăţia lor, reţinerea, arestarea şi ducerea lor pe teritoriu american a fost ilegală, este de părere cotidianul. Rusia ar fi trebuit să obţină readucerea lor în patrie, însă acest lucru nu are nicio legătură cu jocurile din jurul 'listei Magnitski'.

Şi în mod absolut clar astfel de decizii care se referă la activitatea organizaţiilor ruseşti non-guvernamentale nu au nicio legătură cu viciile de procedură în cazul Magnitski. Sunt bune sau nu restricţiile pentru obţinerea de granturi şi dublei cetăţenii - aceasta este o problemă internă a Rusiei, care nu are nicio legătură cu legile pe care le adoptă Congresul american.

Astăzi s-a creat o situaţie paradoxală: în cazul în care americanii vor decide să anuleze în mod inopinat 'Actul Magnitski', copiii ruşi vor trebui daţi din nou spre adopţie în SUA, But şi Iaroşenko - lăsaţi în puşcăriile americane, închisorile secrete ale CIA şi Guantanamo - date uitării, iar legea care reglementează activitatea organizaţiilor non-guvernamentale - readusă la forma sa iniţială. Rezultă astfel că în căutarea unui răspuns demn la demersul american, Rusia transformă în carte de schimb chiar suveranitatea naţională, conchide Utro.