Realitatea: O simplă Iluzie (Partea a Doua)
"Noi nu trăim doar într-un singur univers, ci într-un vast şi bogat univers plural." (pixabay.com)
"Le spun lor, adevărul nu va fi nimic mai mult decât umbre ale imaginaţiei." - Platon.
Umbre şi culori de lumină sunt proiecţii crude ale unei realităţi "mult mai reale". Universul în care trăim se prezintă ca fiind ceva mult mai iluzoriu, unde trupurile, minţile şi planetele sunt părţi ale unui truc de magie superb, fără magician sau public.
Oamenii de ştiinţă din Hanovra, Germania, lucrând la GEO 600, un instrument de detectare a valurilor gravitaţionale, consideră că au descoperit o "granulaţie" în timpul spaţial care indică că universul nostru nu este decât o hologramă imensă.
Cei responsabili pentru GEO 600 consideră că, în acelaşi mod în care o imagine digitală îşi pierde din rezoluţie când îşi măreşte imaginea, interferenţa captată în detector ar putea fi interpretată ca fiind rezoluţia limitată a universului, a ceea ce este el capabil să ofere ochiului uman.
Oamenii de ştiinţă suspectează că precizia lui GEO 600, capabil să detecteze variaţii în valuri longitudinale la o scară subatomică, a servit la descoperirea celor mai mici particule care compun universul holografic tridimensional, proiectat din limitele bidimensionale ale interiorului său.
Tu, Eu, doar Holograme
Ideea unui univers holografic nu este nouă. În anii 1990, oamenii de ştiinţă Leonard Susskind şi Gerard Hooft au sugerat că acelaşi principiu, care face ca o imagine bidimensională proiectată pe o suprafaţă plată să pară tridimensională, ar putea fi aplicat întregului univers.
Atunci, de ce simţurile noastre percep realitatea într-o manieră atât de distinctă şi "voluminoasă" dacă nu suntem altceva decât umbre pe un ecran plat? Problema ar putea fi că ochii noştri umani şi puternicele noastre lentile telescopice se conformează cu realitatea unei asemenea holograme a restului universului.
Cel de-al doilea punct de luat în seamă este că, creierul nostru organic se poate regăsi de asemenea în iluzie, nefiind niciodată capabil să interpreteze un univers cu un număr de dimensiuni mai mic sau mai mare decât putem percepe.
Neurofiziologul Karl Pribram, fondator al Centrului de Cercetări Cerebrale din cadrul Universităţii Radford, Virginia, cred că creierele noastre sunt holograme care interpretează universul hologramă, construind matematic o realitate, prin interpretarea frecvenţelor care vin dintr-o altă dimensiune - un domeniu de o realitate semnificativă care transcende timpul şi spaţiul.
Totuşi, teoria unui univers holografic cu doar două dimensiuni speciale se contrazice cu teoriile multidimensionale care reies din teoria super-corzii. Înainte de însemnarea unei teorii disparate, mulţi oameni de ştiinţă suspectaseră deja universul că ar fi o hologramă sau iluzie creată de particulele din neant. Totuşi, toate eforturile ştiinţifice de a înţelege adevărul din mijlocul mirajului s-au prins în capcana unei serii frustrante de teorii de nedemonstrat.
Mulţi teoreticieni avangardişti consideră că breşa din câmpul fizicii cuantice şi al relativităţii ar putea explica fenomenul disputat istoric din câmpul ştiinţific, ca la cei la care mintea nu pare să fie asociată cu creierul - precum experienţele de moarte clinică, viziunile la distanţă sau previziunile.
În orice caz, alegoria lui Platon despre peşteră ar părea să fie cea mai raţională opţiune acum pentru explicarea acestor experienţe zilnice pe care creierele noastre le interpretează ca fiind apariţii reale ale lumii.
