Războiul din Nagorno-Karabah: Apar mercenarii din Orientul Mijlociu, Turcia intră în joc

Un soldat armean în oraşul Martakert din regiunea Nagorno-Karabah.
Un soldat armean în oraşul Martakert din regiunea Nagorno-Karabah. (Captură Foto)

Începând cu 29 septembrie, atacurile azere asupra regiunii Nagorno-Karabah s-au lovit de apărarea armeană, iar forţele Azerbaidjanului au eşuat să înregistreze progrese militare. Trupele armene s-au retras din mai multe poziţii în zona Talish şi la est de Fuzuli.

Armata azeră a angajat cu succes drone şi artilerie pentru a distruge poziţiile şi echipamentul militar al Armeniei, dar infanteria mecanizată azeră nu a reuşit să lanseze o iniţiativă.

În timp ce ambele părţi susţin că au ucis mai mulţi luptători inamici şi au obţinut câştiguri notabile, situaţia reală din teren rămâne mai mult sau mai puţin stabilă, cu câştiguri minore realizate de trupele azere. Surse armene spun că 370 de soldaţi azeri au fost ucişi şi peste 1.000 sunt răniţi. Numărul luptătorilor armeni ucişi, potrivit unor surse azere, este de peste 1.000. Surse armene notează, de asemenea, rolul notabil al Turciei în conflictul în curs de desfăşurare.

Preşedintele armean Armen Sarkissian a declarat că Turcia a asistat Azerbaidjanul în războiul său împotriva Republicii secesioniste Nagorno-Karabah cu consilieri, mercenari şi chiar avioane de luptă F-16. El a adăugat că soluţionarea conflictului din Nagorno-Karabah este încă posibilă prin dialog. Cu toate acestea, preşedintele a subliniat că naţiunea armeană nu poate permite o întoarcere în trecut.

„În urmă cu 105 ani, Imperiul Otoman a efectuat genocidul armenilor. În niciun caz nu putem permite ca acest genocid să se repete”, a spus Sarkissian.

Pe de altă parte, Armenia ameninţă să folosească sistemele de rachete balistice Iskander, cu rază scurtă de acţiune, obţinute din Rusia, împotriva ţintelor azere, dacă pe câmpul de luptă sunt utilizate avioane de război F-16 turceşti.

Între timp, ambasadorul Armeniei în Rusia, Vardan Toganyan, a declarat că membrii grupurilor militante siriene susţinute de Turcia participă deja în conflict. El a spus că, recent, în jur de 4.000 de militanţi susţinuţi de turci au fost desfăşuraţi în Azerbaidjan. Pe de altă parte Ministerul Apărării din Azerbaidjan a afirmat că „oamenii care au sosit din Siria şi din alte ţări din Orientul Mijlociu” luptă de partea Armeniei.

Anterior, surse pro-turce susţineau că Armenia transporta luptători ai Unităţilor de Protecţie a Poporului (YPG, miliţii kurde anti siriene şi care luptă împotriva Turciei) şi de la Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) în regiunea disputată Nagorno-Karabah.

În seara zilei de 28 septembrie, Ministerul Apărării al autoproclamatei Republici Nagorno-Karabah a confirmat că 84 dintre militarii săi au fost ucişi în recenta escaladare. Partea armeană a mai susţinut că forţele sale au doborât un avion azer. Cu toate acestea, afirmaţia a fost respinsă de armata azeră. Baku continuă să insiste că toate afirmaţiile armenilor despre victimele azere în război sunt ştiri false.

La 29 septembrie, partea armeană a continuat să raporteze doborârea unor elicopterele azere şi a declarat că a respins atacurile armatei azere. Însă amploarea şi intensitatea loviturilor date de partea azeră nu au sugerat acest lucru.

În plus, Ministerul Apărării din Armenia a declarat că un avion de vânătoare F-16 al Forţelor Aeriene Turceşti a doborât un avion de război armean Su-25. Avionul de vânătoare F-16 ar fi decolat de la baza aeriană Ganja din Azerbaidjan şi furniza acoperire aeriană pentru combaterea folosirii dronelor militare, în Vardenis, Mec Marik şi Sotk din Armenia. Azerbaidjanul şi Turcia au negat afirmaţiile armenilor că un F-16 turc a doborât un Su-25.

Până în prezent, nicio parte nu a obţinut un avantaj strategic în conflict. Cu toate acestea, se preconizează ca armata azeră, care primeşte sprijin amplu din partea Turciei, să aibă şanse mai mari în conflictul prelungit cu Armenia, dacă Erevan nu primeşte sprijin militar direct din partea Rusiei.