Radu Vancu, analiză critică dar echilibrată a măsurilor adoptate de Guvernul Bolojan: E mult peste ce speram înainte de 18 mai

Profesorul universitar Radu Vancu a făcut o analiză critică, dar echilibrată, a măsurilor adoptate recent de guvernul condus de Ilie Bolojan. Într-o postare detaliată, marţi, pe Facebook, acesta punctează atât deciziile problematice – în special din domeniul educaţiei – cât şi unele evoluţii pozitive din zona justiţiei şi culturii. Vancu îşi exprimă dezamăgirea faţă de anumite abordări, dar menţine încrederea că actualul guvern are voinţa de a reforma statul.

Educaţia – un domeniu sacrificat fără empatie

Cea mai fermă critică a profesorului universitar vizează pachetul de măsuri care afectează şcoala. Acesta atrage atenţia că deciziile privind creşterea simultană a normelor profesorilor şi a directorilor, precum şi mărirea efectivelor de elevi per clasă, riscă să destabilizeze complet sistemul.

„Un sistem subfinanţat care-şi încropise cum putuse o relativă stabilitate va deveni un haos cu profesori prea puţini pentru clase prea aglomerate, într-o educaţie prea prost finanţată. Şi în care nici foarte puţinii tineri care ar mai vrea să intre nu vor mai avea unde”, scrie Vancu.

Mai grav decât măsurile în sine, spune acesta, este tonul adoptat de ministrul Educaţiei - acuzat că tratează sistemul ca pe un adversar:

„Se comportă în raport cu domeniul pe care ar trebui să-l administreze şi protejeze nu ca un ministru, ci ca un acuzator public. Acuză educaţia că e o cauză importantă a deficitului bugetar. Acuză profesorii pentru că nu stau 8 ore la şcoală. Acuză aceiaşi profesori că se plâng pentru un fleac precum una-două bănci în plus în clasă.”

Profesorul susţine că o comunicare empatică ar fi putut genera un grad mai mare de acceptare din partea cadrelor didactice:

„Dacă acest ministru ar fi avut un ton mai empatic cu profesorii, acest set de măsuri ar fi fost mai uşor de acceptat. (...) Dacă profesorii ar fi simţit că ministrul lor e empatic cu ei, sunt sigur că ar fi consimţit să arate solidaritate. Aşa însă, când orice declaraţie a ministrului adds insult to injury, profesorii nu au cum să fie solidari cu cineva care, în loc să-i reprezinte, îi insultă.”

Semnale pozitive în justiţie şi cultură

Pe de altă parte, Vancu remarcă pozitiv unele decizii ale guvernului. Printre acestea, renunţarea la măsura privind retragerea sprijinului pentru mamele minore, numirea „bună” făcută la Curtea Constituţională, întârzierea pensionării anticipate a magistraţilor şi desfiinţarea unor structuri administrative ineficiente.

„Remarc şi aprob revenirea asupra măsurii crude faţă de mamele minore. Remarc şi aprob numirea bună de la CCR; însoţită de întârzierea în semnarea pensionării magistraţilor, poate da semnalul unei intenţii reale de a reconstrui justiţia”, a subliniat Radu Vancu.

Deşi priveşte cu rezervă majorarea TVA-ului la carte de la 5% la 11%, profesorul notează că „n-a fost mărit decât la 11%, nu la 21%”, dar avertizează că şi acest nivel poate pune în pericol o industrie deja fragilă.

Memoria colectivă – în pericol

Un semnal de alarmă vine şi în legătură cu instituţiile care gestionează memoria regimurilor totalitare: IICCMER şi Institutul „Elie Wiesel”. Reducerea posturilor în aceste instituţii este, în opinia sa, un act grav de ignorare a lecţiilor trecutului.

„După episodul Georgescu, aş fi zis că statul român a înţeles că gestionarea memoriei totalitarismelor noastre e vitală. Şi iată statul român anunţând intenţii de a-şi amputa memoria. (...) Statul român e, în această speţă, la fel de self-defeating ca românii exasperaţi de sistem care au votat extremiştii drept soluţie.”

De asemenea, profesorul se opune ideii de a trece Institutul Cultural Român în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, considerând că ar fi „un şoc fatal pentru ICR – unde sunt multe de reparat, dar trecerea lui la MAE ar fi distrugere, nu reparare.”

Un guvern care încă poate recâştiga încrederea

În ciuda dezamăgirilor exprimate, Vancu afirmă că are în continuare încredere în voinţa de reformă a guvernului:

„Cred în continuare că guvernul Bolojan chiar vrea reformarea statului. Şi cred c-o va şi face. (...) O calitate importantă a acestui guvern e chiar asta: are forţa de a reveni în timp util asupra unor măsuri excesive sau de-a dreptul crude.”

Cu toate acestea, avertizează că e nevoie de o mai bună comunicare şi de empatie reală faţă de cetăţeni:

„Guvernul trebuie să ne explice ce face – şi de ce o face – şi să arate empatie pentru cetăţean. A cărui solidaritate ar trebui să fie cel mai preţios capital. (...) Numai solidaritatea dintre cetăţeni şi guvern poate scoate cu adevărat România din criză. Care e mult mai amplă decât criza financiară.”

Profesorul încheie analiza într-o notă de realism lucid, fără a cădea în pesimism, dar avertizând că aşteptările vor trebui temperate:

„Suntem, cu toate greşelile acestui guvern, într-o situaţie mult peste ce speram înainte de 18 mai. (...) Apocalipsa nu va veni. Dezamăgirile, însă, sunt abia la început. Aşa că să ne ţinem curajul.”