Pumele sunt terorizate de vocea umană (video)

Pentru prima dată un experiment demonstrează în mod clar cum prezenţa umană poate afecta aceste feline şi le alungă departe de zonele lor de vânătoare.
Puma
Puma (Sebastian Kennerknecht/pumapix.com)

Dacă vă întâlniţi vreodată cu o pumă (Puma concolor, syn. Panthera concolor, Felis concolor sau leul de munte), în mijlocul muntelui, este foarte posibil ca animalul să fie mult mai speriat decât dumneavoastră. Nu este singurul animal de pradă mare care fuge de prezenţa umană, dar echipa lui Justine Smith tocmai a demonstrat până la ce punct acestea pot fi afectate de apropierea noastră, chiar şi prin simplul fapt că ne aud vocile.

Într-o lucrare publicată în revista Proceedings of the Royal Society B, Smith descrie o serie de experimente realizate cu 17 pume din Munţii Santa Cruz din California (SUA), ale căror mişcări sunt urmărite prin GPS din anul 2008. Testele au constat în plasarea unor boxe într-o zonă în care pumele vânează şi activarea unor sunete diferite, în timp ce le erau filmate reacţiile. Ca un control, autorii au difuzat mai întâi sunete de broaşte, în timp ce acestea se hrăneau, şi apoi sunetul unei conversaţii umane. În videoclipul prezentat mai sus se poate vedea reacţia lor.

„Am constatat că pumele fug aproape întotdeauna de sunetul uman şi aproape niciodată de sunetul broaştelor”, explică Smith. În special, în 19 experimente cu până la 17 pume, animalele au fugit de frica vocii umane în 83 la sută din cazuri şi doar o singură dată de sunetul broaştelor. „Este clar că se tem de oameni”, insistă autorul principal al studiului, fapt care are implicaţii ecologice în ceea ce priveşte impactul uman asupra zonelor locuite de aceste animale, deoarece modificăm în mod clar obiceiurile lor de vânătoare.

„Am observat că pumele întârziau mai mult timp să revină la prăzile pe care le vânaseră după ce auzeau vocea umană şi, prin urmare, şi-au redus timpul de hrănire la jumătate”, spune Smith. „Aceste schimbări comportamentale sunt semnificative, şi, aşa cum am arătat într-un studiu anterior, sunt obligate să-şi crească cu 36 la sută activitatea lor precară în zonele în care există activităţi umane.”

Pumele au mai puţin timp să mănânce în linişte şi sunt obligate să vâneze mai multe prăzi

Ceea ce se întâmplă este că, practic, felinele au mai puţin timp să mănânce în linişte şi sunt obligate să vâneze mai multe căprioare şi alte animale, ceea ce are un impact clar asupra ecosistemului. „Frica este mecanismul din spatele acestei cascade ecologice: frica de oameni le conduce să vâneze mai multe căprioare”, a declarat Chris Wilmers, cel mai vechi autor al studiului. „Noi vedem că perturbările cauzate de oameni - dincolo de vânătoare - pot modifica rolul ecologic al carnivorelor mari. Pe măsură ce le invadăm habitatul, prezenţa noastră va afecta cu siguranţă şi relaţia dintre prădători şi prăzile lor.”

Referinţă: Proceedings of the Royal Society B: Fear of the human 'super predător' reduces feeding time in large carnivores, Youtube

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință