Proiectul HAARP: Mai sunt naturale catastrofele?
Super Taifunul Haiyan care a lovit zona dinspre Filipine în 2013.
(youtube.)
Încă de la începutul anilor 1950, multe din tehnologiile considerate science fiction au devenit un fapt ştiinţific. Visul imposibil de a controla vremea prin intermediul tehnologiei ar putea fi, pe lângă realizabil, şi o unealtă în mâna guvernelor de pe glob.
Folosind tehnologia pentru a modifica vremea nu este deloc o idee nouă. În 2007, guvernul chinez a creat zăpadă artificială în regiunea Nagqu, din Tibet. Procesul implica răspândirea iodurii de argint în atmosferă. Zăpada din 2007 nu a fost singura furtună de acest gen – guvernul chinez s-a folosit de metode similare într-o încercare de a rezolva seceta care a cuprins ţara.
De fapt, această metodă de control a vremii a fost folosită încă din anii 1940. Proiectul Cirrus din anii 1940 şi 1950 şi Proiectul Furia Furtunii din timpul anilor 1960 şi 1970 încerca să se folosească de metoda ”însămânţării” uraganelor pentru a le slăbi sau distruge. Proiectul a fost realizat de Marina Statelor Unite şi de Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică (NOAA). Experimentele nu au avut succes din cauza ”restricţiilor geografice”, conform USA Today. Era dificil de determinat dacă uraganele s-au diminuat în mod natural sau din cauza modificării chimice.
Guvernul Statelor Unite ar fi putut face un pas suplimentar pentru a influenţa vremea, nu numai cu rachete şi chimicale, ci şi prin energie electromagnetică.
Programul de Cercetare a Frecvenţei Înalte Active din Gakona, The High-Frequency Active Auroral Research Program (HAARP), a trecut sub administrarea Forţelor Aeriene, apoi a Marinei, şi a altora, de la conceperea sa din 1993.
HAARP este format dintr-o matrice de 180 de antene, înalte de aproximativ , care folosesc radiaţia undelor radio electromagnetice cu o gamă de 3,6 milioane de waţi pentru a energiza ionosfera.
Conform Alaska Dispatch, proiectul era închis în 2013 din cauza lipsei de fonduri. Totuşi, închiderea ar fi numai temporară. Informaţiile despre proiect nu mai sunt publicate, site-ul oficial fiind închis.
HAARP a atras foarte multe controverse pe plan internaţional. Mulţi neîncrezători au asemănat influenţa proiectul HAARP asupra ionosferei cu cercetările efectuate de Nikola Tesla în secolul XX.
Cea mai importantă menţiune face referire la faptul că HAARP poate fi folosit pentru a influenţa vremea. Fenomenul poate fi adevărat, pentru că experimentele din laborator au arătat că direcţionând un fascicul de radiaţii în ionosferă, umiditatea particulelor va fi afectată. În teorie, asta afectează mişcarea jet streamului planetar, schimbând major tiparele vremii.
Alarmiştii au acuzat HAARP pentru mai multe dezastre naturale precum seismul japonez din 2011, conform Alaska Dispatch. Conspiraţioniştii au sugerat că HAARP a fost folosit pentru a provoca cutremure, secete, furtuni, inundaţii, cât şi mai multe boli.
Statele Unite deţine şi utilizează trei facilităţi cu 180 de antene HAARP: una în Gakona, Alaska, o alta în Fairbanks, Alaska; şi a treia în Arecibo, Puerto Rico. Rusia utilizează una în Vasilsursk iar Uniunea Europeană are una în Tromso, Norvegia.
În teorie, dacă aceste maşini funcţionează la unison, ele ar putea schimba vremea oriunde pe glob, conform documentarului History Channel ”Imposibil: Războiul Meteorologic”, însă impactul care ar putea rezulta în urma unei astfel de interferenţe cu lumea naturală rămâne încă un mister.
