Problema siriană: Ce plănuieşte Rusia? (politolog francez)

Trupele regimului Bashar al-Assad au folosit arme chimice, este convins filosoful şi politologul francez Bernard-Henri Levy, care pledează, într-un comentariu publicat pe site-ul 'La Regle du Jeu', pentru o intervenţie armată a ţărilor occidentale în Siria. Singura problemă care îl preocupă este, însă, poziţia Rusiei. De ce, în pofida oricărei logici, în ciuda întregii lumi şi a unei părţi a opiniei publice din Rusia, autorităţile acestei ţări se agaţă de sângerosul regim sirian?, se întreabă Levy, potrivit Inopressa.ru.

Mulţi sunt de părere că de vină este Cecenia. 'Ucigaşii de ceceni' se tem că, dacă ei vor ridica vocea împotriva lui Assad, comunitatea internaţională îi va trage la răspundere pentru propriile crime. În afară de aceasta, ei se pronunţă din principiu împotriva oricăror atentate la maxima hitleristă sau stalinistă, care spune că 'Fiecare este stăpân la el acasă'.

Toate acestea sunt adevărate, însă, după o discuţie pe care a avut-o cu un înalt oficial rus şi al cărui nume nu-l dezvăluie, Bernard-Henri Levy a ajuns la o altă concluzie. Rusia a fost, cândva, un colos. Chiar dacă un 'colos cu picioare de lut', Rusia trona totuşi peste Cuba, Vietnam, Asia Centrală, o parte din Balcani, India, Irak, Egipt, fără a mai vorbi despre Europa Centrală şi de Est, regiunea Baltică şi Finlanda. Însă, din această domnie, această nemaivăzută şi incomparabilă zonă de influenţă, alături de care pseudoimperiul american părea o copie palidă şi nereuşită, nu a rămas astăzi nimic: nici dominion, nici protectorat. Ruşii au pierdut până şi Ucraina rebelă.

Excepţie face doar nefericita Sirie, care constituie, se pare, pentru fostul KGB-ist Vladimir Putin o ultimă amintire despre vechea măreţie a Rusiei. Moscova se agaţă de Siria cu aceeaşi energie furioasă precum se agăţa Franţa în anii 1950 de Algeria, refuzând să înţeleagă că a pierdut-o ireversibil, subliniază Levy.

Istoria oscilează, constată Bernard-Henri Levy. Pentru asemenea momente de incertitudine nu există răspunsuri de-a gata şi nici decizii sigure. 'De acum încolo fiecare îşi are propria miză şi propriul joc. Mizez că vom putea să apărăm populaţia paşnică a Siriei, să salvăm ceea ce a rămas din solidaritatea şi cinstea comunităţii internaţionale şi că acest lucru nu va duce la apocalipsa cu care suntem speriaţi', conchide politologul francez.