Premiul Nobel în Ştiinţe Economice 2018 revine oamenilor de ştiinţă americani Nordhaus şi Romer

William D. Nordhaus (stânga) şi Paul M. Romer (dreapta)
William D. Nordhaus (stânga) şi Paul M. Romer (dreapta) (ilustrare de Niklas Elmehed, difuzată de Academia Suedeză)

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice a fost acordat în acest an oamenilor de ştiinţă William Nordhaus şi Paul Romer, care s-au ocupat de schimbările climatice şi inovare, rescriind însuşi conceptul de creştere economică.

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice din acest an marchează 50 de ani. Cunoscut sub numele de Premiului Nobel pentru Economie, este un premiu care a fost acordat pentru prima dată în 1969, şi în realitate nu este unul dintre Nobelurile originale - ci diferit de celelalte - fiind acordat în onoarea lui Alfred Nobel, desemnat de Banca Suediei şi nu de Fundaţia Nobel.

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice acordat lui William Nordhaus „pentru integrarea schimbării climatice în analiza macroeconomică pe termen lung”

William D. Nordhaus (Albuquerque, 31 mai 1941) este profesor la Universitatea Yale (SUA). Academia Regală de Ştiinţe evidenţiază că rezultatul studiilor lui Nordhaus se referă la interacţiunile dintre societate şi natură: "A decis să înceapă să lucreze la această problemă în anii 1970, deoarece oamenii de ştiinţă erau din ce în ce mai îngrijoraţi de arderea combustibililor fosili care avea ca rezultat o climă mai caldă. La mijlocul anilor 1990 a devenit prima persoană care a creat un model de evaluare integrată, adică un model cantitativ care descrie interacţiunea globală între economie şi climat. Modelul său integrează teoriile şi descoperirile empirice din fizică, chimie şi economie”, afirmă Academia. „Modelul Nordhaus este difuzat acum pe scară largă şi este utilizat pentru a simula modul în care economia şi climatul evoluează împreună. Este folosit pentru a examina consecinţele intervenţiilor de politici climatice, spre exemplu, taxele de carbon“, se adaugă în declaraţie.

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice acordat lui Paul M. Romer „pentru integrarea inovaţiilor tehnologice în analiza macroeconomică pe termen lung”.

Paul M. Romer (Denver , 7 decembrie 1955) este profesor la şcoala de afaceri NYU Stern (SUA). Potrivit Băncii Suediei, Romer demonstrează modul în care cunoaşterea poate funcţiona ca motor al creşterii economice pe termen lung. „Cercetările macroeconomice anterioare au pus accentul pe inovaţia tehnologică ca principal motor al creşterii economice, dar nu au inclus modul în care condiţiile economice şi de piaţă determină crearea de tehnologii noi. Paul Romer a rezolvat această problemă demonstrând modul în care forţele economice guvernează disponibilitatea companiilor de a produce noi idei şi inovaţii", spune Academia Regală de Ştiinţe.

Soluţia lui Romer, publicată în 1990, a pus bazele a ceea ce se numeşte acum teoria dezvoltării endogene. „Teoria este conceptuală şi practică, deoarece explică modul în care ideile sunt diferite de alte bunuri şi necesită condiţii specifice pentru a prospera pe o piaţă. Teoria lui Romer a generat multe cercetări noi în ceea ce priveşte reglementările şi politicile care încurajează idei noi şi prosperitate pe termen lung".

Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice 2017 a fost câştigat de Richard H. Thaler pentru elaborările sale în ceea ce priveşte integrarea economiei şi a psihologiei. Economistul american este un pionier în economie comportamentală, un domeniu de cercetare unde studiile de psihologie sunt aplicate în luarea deciziilor ce ţin de economie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință