Povestiri deosebite din China: Paradisul de dincolo de Piersicii Infloriti
Piersici decoraţi cu hârtie roşie în Beijing. Chinezii îşi fac cadou piersici în semn de bunătate şi fericire (TEH ENG KOON / AFP / Getty Images)
Aceasta povestire a avut loc in timpul prioadei Taiyuan a Dinastiei Jin (376-396 d.Hr.) in Wuling, un loc langa lacul Dongting din sudul Chinei.
A existat pe atunci un om care traia din pescuit. Intr-o zi cand se plimba cu barca de-a lungul unui rau, uitase cat de departe a mers deja. Deodata a zarit paduri de piersici infloriti pe malul raului, extinzandu-se de la mal cateva sute de metri. Padurile erau doar din piersici iar petalele florilor dansau colorate in aer. Dedesuptul copacilor iarba era de un verde frumos si proaspat.
Pescarul era foarte uimit. A vaslit barca inainte, intrebandu-se cat de departe se intind padurile. Catre izvorul raului, acolo unde piersicii se rareau, a aparut un munte. La coasta muntelui a zarit o deschizatura prin care se vedea o lumina lucitoare. S-a dat jos din barca si a intrat prin deschizatura.
Deschizatura era destul de ingusta la inceput, doar cat sa-i permita sa treaca prin ea. Oricum, dupa cativa pasi, in fata sa se desfasura o intreaga lume noua. In fata sa a aparut pamant intins cu case ingrijite, pamanturi bogate, iazuri frumoase, duzi si bambusi plantati. Putea vedea drumuri care mergeau in toate directiile si auzea cocosi care cantau si caini latrand. Pe camp lucrau barbati si femei ce erau imbracati cu haine care cu siguranta apartineau unui pamant strain de cel din care provenea el. Batrani si tineri, oamenii aratau cu totii fericiti si lipsiti de griji.
Ei au ramas surprinsi de aparitia pescarului. L-au intrebat de unde vine iar el le-a raspuns, explicandu-le in detaliu. L-au invitat sa le viziteze casele, au pregatit vin, au taiat gaini si i-au gatit. Auzind de oaspete, toti satenii au venit sa-l vada.
Ei au explicat ca: “Strasmosii nostri au venit pe acest pamant izolat cu familiile si prietenii lor pentru a scapa de nelinistea din timpul dinastiei Qin (221-206 i.Hr.). De atunci nu am mai plecat, asa ca am pierdut legatura cu lumea de dinafara.” L-au intrebat pe pescar in ce perioada se aflau — nu stiau de dinastiile Han si Wei care au urmat si nici de dinastia Jin care domnea in prezent. Pescarul le-a povestit ceea ce stia, iar ei au ascultat cu mult interes.
Si alti localnici l-au invitat in casele lor si l-au cinstit cu vin si mancare.
Dupa cateva zile, pescarul era pregatit de plecare. Satenii i-au cerut: “Te rugam, nu spune lumii de dinafara de noi.”
Iesind prin deschizatura, pescarul si-a regasit barca. Pe drumul de intoarcere, a incercat sa memoreze cat de multe repere a putut. Dupa ce s-a intors acasa, a mers in vizita la oficialii locului si le-a povestit ce i se intamplase. Oficialii au trimis oameni sa il urmeze in reconstituirea drumului dupa reperele pe care le luase. Dar la putin timp, a pierdut reperele si nu a putut gasi drumul inapoi catre acel sat.
Un nobil pe nume Liu Ziji din tinutul nordic Nanyang a auzit aceasta poveste si a facut un plan de cautare a acelui loc. Dar nu a fost in stare sa-l duca la indeplinire, murind la putin timp de boala.
De atunci nimeni nu a mai intrebat de Paradisul de dincolo de Piersicii Infloriti.
Sursa: “Tao Hua Yuan Ji” (“In Paradisul de dincolo de Piersicii Infloriti”) de Tao Yuanming (aprox. 365-427), poet. Aceasta povestire a dat nastere expresiei chinezesti “Shiwai Taoyuan” (“paradisul piersicilor din alta lume”), simbolizand un loc ideal al pacii si armoniei vesnice.
