Pod proiectat acum 500 de ani de Leonardo da Vinci, recreat de inginerii de la MIT

La 500 de ani de la moartea lui Leonardo da Vinci, talentul său continuă să fascineze.
O replică la scara 1:500 a podului proiectat de Leonardo Da Vinci realizat cu o imprimantă 3D
O replică la scara 1:500 a podului proiectat de Leonardo Da Vinci realizat cu o imprimantă 3D (Gretchen Ertl MIT)

Studenţi în inginerie şi arhitecţi de la Instituul de Technologie din Massachusetts (MIT) au făcut o replică în 3 D a unui pod ingenios proiectat de Leonardo da Vinci, care nu a fost construit niciodată la vremea sa.

Podul nu numai că s-a dovedit viabil, dar construcţia sa ar fi revoluţionat ingineria în urmă cu cinci secole.

Leonardo da Vinci a proiectat podul în 1502, la cererea sultanuui Baiazid al II-lea, care dorea să conecteze oraşul Istanbul cu oraşul vecin, Galata.

Da Vinci era deja un artist şi inventator cunoscut la acea vreme şi a trimis sultanului o propunere scrisă însoţită de o schiţă.

Desen Leonardo Da Vinci
Desen Leonardo Da Vinci (captură web)

Dar designul său nu a fost selectat şi nu se ştie care a fost motivul. Poate deoare sultanul nu a dorit să îşi asume riscul cu o propunere atât de diferită de cele clasice din acea vreme.

Cercetătorii de la MIT au vrut să vadă dacă podul lui Leonardo da Vinci ar fi funcţionat.

Karly Bast, absolventă în inginerie, a lucrat împreună cu profesorul de arhitectură şi inginerie civilă şi de mediu John Ochsendorf şi cu studenta Michelle Xie.

Cercetătorii MIT au construit o replică la scara 1:500 a podului cu o imprimantă 3D, cu o lungime de aproximativ 81 cm.

În general podurile se construiau folosind o serie de arcade semicirculare. Şi, pentru a acoperi distanţa dintre cele două oraşe, ar fi fost necesari cel puţin 10 stâlpi distanţaţi uniform pentru a susţine întreaga structură.

Dar Leonardo da Vinci a proiectat un pod cu o formă total diferită, cu un arc unic aplatizat. Proiectarea includea contraforturi pe ambele părţi ale structurii care se extind către exterior pentru a adăuga stabilitate şi a minimiza mişcările laterale ale podului.

Blocuri de piatră

Notele originale şi ilustraţiile care descriu podul nu specifică materialele ce ar fi trebuit utilizate pentru construirea acestuia. Cercetătorii de la MIT au concluzionat că singurul material care ar fi avut o rezistenţă adecvată ar fi fost piatra.

Podul ar fi fost construit cu blocuri de piatră care se potriveau perfect şi erau ţinute împreună de gravitaţie, fără niciun element de fixare sau mortar care să le îmbine.

Podul real ar fi avut o lungime de aproximativ 280 de metri, deşi Leonardo da Vinci însuşi folosea alţi parametri de măsurare, deoarece sistemul metric nu era încă inventat.

"Proiectul era incredibil de ambiţios", a afirmat Bast. "Podul ar fi fost de 10 ori mai lung decât podurile tipice din acea vreme".

Rezultatele studiului au fost prezentate săptămâna aceasta la Barcelona în cadrul conferinţei International Association for Shell and Spatial Structures (IASS) .

„Puterea geometriei este cea care ar fi făcut ca puntea să funcţioneze”, a spus Bast.

Designul lui Leonardo da Vinci demonstrează, de asemenea, potrivit inginerului, că „nu ai nevoie de o tehnologie sofisticată pentru a genera cele mai bune idei”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință