Paradoxurile TTIP. Cum ajung guvernele să lucreze pentru corporaţii (interviu)

Jurgen Maier, directorul Globale Gerechtigkeit okologisch gestalten
Jurgen Maier, directorul Globale Gerechtigkeit okologisch gestalten (Epoch Times România)

”Tratatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), negociat în secret şi netransparenţă totală de UE şi SUA, nu este un tratat de liber schimb, ci o încercare de armonizare în jos a reglementărilor şi a standardelor în beneficiul corporaţiilor internaţionale”, a declarat Jürgen Maier, directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, coordonator al campaniei europene STOP TTIP, în cadrul conferinţei ”TTIP- un cal troian?”, ţinute la Bucureşti. Activistul german a explicat într-un interviu acordat Epoch Times cum a ajuns această temă pe agenda publică din Germania şi cum au reacţionat politicienii.

Epoch Times: Adepţii TTIP aduc ca principal argument în favoarea acestuia bunăstarea, creşterea economică şi locurile de muncă pe care acest tratat le-ar aduce. Cât de valid este acest argument în opinia Dvs.?

Realitatea este că acest lucru nu poate fi prognozat. Există foarte multe speculaţii în acest sens. Comisia Europeană a comandat un studiu la IFO Institut Munchen. Experţii de acolo au calculat că TTIP va aduce o creştere economică de 0,5% în 10 ani, deci 0,05% pe an – un nivel atât de mic încât orice fluctuaţie a cursului de schimb poate neutraliza această creştere. Mai mult, există studii care nu sunt comandate de CE şi care arată că Tratatul va avea consecinţe negative pentru Europa în sensul că va duce la mai mult comerţ transatlantic, dar la mai puţin comerţ în interiorul UE. În concluzie, nu poţi dovedi că Tratatul va aduce noi locuri de muncă. Nu ştim, este prea complicat de estimat şi de aceea noi nici nu folosim acest argument. Comisia Europeană însă a insistat cel mai mult pe acest argument, chiar dacă este slab.

E.T: Comisia şi guvernele... Cum se explică paradoxul că guvernele susţin şi promovează TTIP chiar dacă ştiu că prin mecanismele ISDS vor putea fi obligate de Tribunalele Internaţionale de arbitraj să plătească sume mari ca despăgubiri companiilor?

La prima vedere este un paradox, dar de multe ori guvernul şi corporaţiile au agende comune. În Germania, administraţia oraşului Hamburg a impus cerinţe atât de stricte de mediu pentru un investitor suedez care deţinea o centrală de cărbune, încât acesta a dat în judecată Germania. În Consiliul local al oraşului Hamburg erau implicaţi şi verzii. Guvernul federal german n-a fost de acord cu condiţiile de mediu puse de autorităţile locale şi a ajuns la un compromis cu compania suedeză în faţa tribunalului de arbitraj să nu plătească despăgubiri, dar în schimb autorităţile din Hamburg să renunţe la condiţiile stricte de mediu. Ca urmare, pentru investitorul suedez acest tribunal internaţional de arbitraj a fost o cale perfectă de a abroga o legislaţie de mediu restrictivă, ceea ce n-ar fi putut obţine în instanţele germane de judecată.

E.T: Cancelarul Angela Merkel declara de curând că negocierile SUA-UE pe tema TTIP trebuie grăbite. Pe de altă parte, Germania este una dintre ţările care a impus un moratoriu pe extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică până ce se va găsi o tehnologie mai sigură. Nu ia ea în calcul posibilitatea ca investitorii străini, în speţă Exxon Mobil căruia Germania i-a concesionat o suprafaţă de 3.000 kmp în bazinul Saxoniei de Jos,să dea în judecată statul pentru astfel de motive, prin mecanismele ISDS? Cum poate fi pro-TTIP şi simultan anti-fracking?

Doamna Merkel nu este împotriva fracking-ului decât pentru că-şi dă seama că acesta este foarte nepopular. Industria germană este pro-fracking, iar Merkel este foarte atentă la dorinţele acesteia, dar ea vrea să fie şi aleasă. Acesta este paradoxul în cazul fiecărui om politic – că trebuie câteodată să iei măsuri care nu sunt populare. Este un paradox pentru că politica are de tras dacă face asemenea greşeli şi ajunge în faţa tribunalului de arbitraj cu companiile.

E.T: Unul dintre argumentele principale ale campaniei Stop TTIP este că acest tratat dă o putere disproporţionată companiilor, defavorizând cetăţenii. Este vorba doar despre armonizarea standardelor în jos sau şi de alte lucruri?

Şi prin armonizarea reglementărilor politicienii renunţă la o parte din putere în sensul că nu mai pot lua anumite măsuri. Armonizarea reglementărilor îngreunează îmbunătăţirea standardelor. Dacă de pildă politicienii vor să crească standardele de mediu sau protecţia consumatorilor iar mediul de afaceri este împotrivă, lucrurile devin foarte complicate. Multor oameni politici le convine însă armonizarea în jos pentru că nu doresc standarde mai înalte şi condiţii mai stricte privind protecţia mediului. Am vorbit chiar şi cu Verzii şi i-am întrebat dacă în eventualitatea în care ar ajunge la putere ar impune legi dure de protecţie a mediului, chiar şi prin aderarea la convenţii internaţionale, ca să nu mai poată fi abrogate când se schimbă puterea. Ei au recunoscut că tentaţia este mare de a face la fel ca şi conservatorii pe care-i critică.

E.T: Cum aţi reuşit să puneţi problema TTIP pe agenda publică din Germania astfel încât Iniţiativa Cetăţenească Europeană împotriva TTIP în ţara Dvs. a strâns peste 750.000 de semnături în trei luni de zile, iar pe 17 ianuarie, în jur de 50.000. de persoane au luat parte la un amplu protest la Berlin, contra controversatului tratat UE-SUA?

În primul rând am început să prezentăm temele care sunt mai uşor de înţeles – problemele legate de standardele din alimentaţie – carnea cu hormoni din SUA, organismele modificate genetic etc. - pe care le înţeleg şi cei care n-au habar de politică comercială. Nici noi nu ştiam la început ce ne aşteaptă cu acest tratat. Am devenit mai deştepţi pe parcursul campaniei şi acum avem argumente mult mai solide împotriva sa.

E.T: Şi cum aţi reuşit să câştigaţi media, şi mai ales posturile publice de televiziune, de partea Dvs.?

Noi am început campania cu vizita lui Obama la Berlin. Am instalat un cal troian de patru metri în faţa Reprezentanţei UE şi a ambasadei SUA din Berlin în iulie 2013, iar când acesta se deschidea ieşeau la iveală carne cu hormoni, organisme modificate genetic şi altele asemenea. Această imagine plastică a fost preluată de televiziunile de ştiri. A fost important ca o astfel de temă abstractă a fost reprezentată vizual.

TTIP va aduce o creştere economică de 0,5% în 10 ani, deci 0,05% pe an – un nivel atât de mic încât orice fluctuaţie a cursului de schimb poate neutraliza această creştere.

Printre cei 50.000 de protestatari anti-TTIP de la Berlin au fost mulţi ţărani cu tractoare care au spus că nu vor ca anumite concerne agrare americane să domine piaţa la noi, în Germania. Iar pentru noi este important că nu suntem susţinuţi doar de activiştii de mediu, ci şi de alte grupuri de oameni.

E.T: Care a fost reacţia politicienilor la acest protest de amploare?

Politicienii nu au reacţionat direct, dar cred că au fost impresionaţi de numărul mare de protestatari. 50.000 este un număr considerabil, care nu poate fi minimalizat.

E.T: Ce alte activităţi aţi făcut pentru a informa populaţia despre pericolele TTIP?

Am organizat foarte multe evenimente şi în localităţi mai mici, ceea ce a fost foarte important pentru că am avut ocazia de a discuta cu oamenii. Discuţiile se terminau adesea cu întrebarea: ”Ce putem face?” pentru că oamenii vor să participe. A contat şi strângerea de semnături, care dă şi ea un sentiment de participare. În plus, am avut discuţii şi cu sindicatele şi serviciile publice care spun din perspectiva lor de ce nu doresc TTIP. De exemplu, există o federaţie a spitalelor publice germane care a luat o poziţie fermă împotriva Tratatului şi s-a adresat Ministrului Economiei. Spitalele publice se tem de intrarea pe piaţă a unor competitori privaţi, în speţă firme americane, care pot pretinde că sunt discriminate nefiind subvenţionate de stat şi pot obliga statul prin procese la tribunalele internaţionale de arbitraj fie să le retragă subvenţiile, fie să le finanţeze şi pe ele deşi sunt entităţi private.

E.T: Cum de continuaţi să strângeţi semnături anti-TTIP chiar şi după ce Comisia Europeană a respins Iniţiativa Cetăţenească pe această temă?

Noi o să strângem mai departe şi vom ajunge la două milioane de semnatari. Sigur, Comisia şi Consiliul nu vor putea să ignore voinţa popoarelor decât cu costuri mari. Pe de altă parte, trebuie să aducem tema pe agenda publică în ţări ca România unde nu se discută şi să lărgim discuţiile în ţări precum Franţa unde se discută de TTIP doar în relaţie cu agricultura, şi nu şi cu alte domenii.

Cred că probabilitatea ca Tratatul să nu fie aprobat în forma sa actuală este mare. Este suficient ca un singur stat să se opună şi acesta pică. Sunt şi unii care spun că într-un astfel de caz ar fi invalidate doar prevederile care ţin de competenţa statelor membre, nu şi cele care ţin de cea a instituţiilor europene, dar nu cred că această interpretare este corectă din punct de vedere juridic.

Jurgen Maier este directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii