Înalta Curte a respins plângerea Asociaţiei 21 decembrie 1989 faţă de închiderea dosarului Revolutie. Procurorul a refuzat depunerea la dosar a jurisprudenţei CEDO (Video)

UPDATE: Magistraţii Înaltei Curţi au respins, vineri, ca inadmisibilă, plângerea formulată de Asociaţia 21 Decembrie 1989 Bucureşti, împotriva ordonanţei de clasare a Dosarului Revolutiei din data în data de 14 octombrie 2015 de procurorii militari. Mai mult, Asociaţia, entitate care luptă de ani de zile pentru aflarea Adevărului despre crimele din Decembrie 1989 a fost la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Alte zeci de plângeri similare faţă de clasarea dosarului, formulate de membri ai Asociaţiei precum şi de alte victime ale Revoluţiei au fost întoarse la completurile iniţial învestite, primind noi temene de judecată, dupa ce s-a respins cererea de conexare a acestora la plângerea depusă de Asociaţia 21 decembrie.

***

UPDATE. Revoluţionarii şi urmaşii eroilor martiri mai au de aşteptat până să li se facă dreptate. Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei 21 Decembrie 1989, judecătorii au rămas în pronunţare pe plângerile faţă de închiderea dosarului Revoluţiei şi, în premieră pentru România, un procuror a refuzat depunerea la dosar a jurisprudenţei CEDO.

"Înalta Curte a rămas în pronunţare pentru lucruri pe care trebuiau să se pronunţe demult, lucruri simple, la nivelul de alfabetism judiciar, pe care le complică din motive neclare!", a declarat pentru Epoch Times, Antonie Popescu, avocatul Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

Potrivit acestuia, magistraţii au rămas să se gândească dacă Asociaţia 21 Decembrie are calitatea să depună plângere faţă de închiderea dosarului Revoluţiei, ceea ce este ridicol.

"Confundă noţiunea de victimă cu cea de persoană interesată în sensul Codului de Procedură penală a României", a declarat Antonie Popescu, reamintind că Asociaţia a făcut plângere penală şi în 2004, a fost la CEDO obţinând o decizie pe dosarul Revoluţiei şi, mai mult, a fost prima entitate căreia Parchetul i-a trimis ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei.

Mai mult, procurorul militar prezent la şedinţă, Tudor Marian - unul dintre cei care a semnat ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei -, a refuzat depunerea la dosar a jurisprudenţei CEDO.

"Asta arată cât de neconsolidat este statul nostru de drept şi cât de puternică este crima organizată", a adăugat Antonie Popescu.

* * *

Magistraţii Înaltei Curţi judecă, vineri, nu mai puţin de 70 de contestaţii faţă de închiderea dosarului Revoluţiei din cele peste 300 de plângeri depuse de revoluţionarii şi urmaşii victimelor Revoluţiei, în marea lor majoritate membri ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

"Acest dosar trebuie tratat ca unul de interes naţional iar judecătorii trebuie să ia măsuri, nu speciale, dar să abiă o aplecare pentru finalizarea acestui dosar, deoarece primul dosar al Asociaţiei înregistrat la Curtea Supremă deja are peste 40 de zile, ceea ce înseamnă că s-ar putea să sărim de termenul de 60 de zile în care trebuie soluţionată, conform legii, orice plângere de acest tip la camera preliminară. Ar trebui să se gândească judecătorii Înaltei Curţi şi să dea soluţia, pentru că trece timpul, trece termenul şi ieşim din cadrul legal.", a declarat Teodor Mărieş, înainte de a intra în sala de judecată.

Printre zecile de persoane venite să caute dreptatea la ÎCCJ s-a aflat şi dna Elena Vlase, cea care, în 2011, alături de Asociaţia 21 Decembrie 1989 a obţinut istorica decizie prin care CEDO a obligat România să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei. În mai 2011, CEDO a constatat încălcarea art. 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - dreptul la viaţă - în ceea ce-i priveşte pe Nicolae şi Elena Vlase şi încălcarea art. 8 al Convenţiei în ceea ce-l priveşte pe reclamantul Teodor Mărieş - dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Elena şi Nicolae Vlase şi-au căutat dreptatea peste hotare după ce în România epuizaseră toate căile judiciare, fără ca autorităţile noastre să facă lumină în ceea ce priveşte moartea fiului lor, Nicuşor. La cinci ani şi jumătate după memorabila decizie CEDO, dna Vlase a trăit durerea să vadă dosarul Revoluţiei clasat.

Decizia de clasare a Revoluţiei mi-a ucis încă o dată fiul. Nu mă pot linişti şi cred că nici el nu-şi găseşte liniştea, până când nu se află adevărul. Vă daţi seama că l-am găsit cu semne de tortură pe tâmple şi pe mâini şi nimeni nu face nimic? Nu se poate descrie în cuvinte ce simte un părinte, mai ales o mamă care îşi pierde copilul.

Elena Vlase (Eugen Horoiu/Epoch Times)

"Eu mi-am pierdut fiul de numai 19 ani, a murit în Braşov, s-a alăturat grupului de manifestanţi de la ICA Ghimbav. Asta în 21, în 22 a stat toată noaptea, după care nu am mai ştiut nimic de el şi l-am găsit după 5 zile de căutări la morgă, la morga unui spital din Braşov. Deşi avea actul de identitatea asupra lui, totuşi medicii, după cum spun procurorii, l-au pus la spitalul militar, dar nu este adevărat, pentru că fiul meu a fost prins, torturat în sediul miliţiei Braşov şi apoi aruncat peste cadavre la Spitalul Militar. Eu cred că ar trebui să explice medicii care l-au ascuns, dar nici măcar o dată nu au fost audiaţi în aceşti ani.", a declarat dna Vlase, venită la Înalta Curte cu speranţa că magistraţii îi vor aproba plângerea şi vor redeschide dosarul, pentru ca decizia CEDO care a obţinut-o în 2011 să nu fi fost în zadar.

"Ce să vă spun? Această decizie (de clasare a dosarului Revoluţiei n.r.), simt că mi-a ucis încă o dată fiul. Nu mă pot linişti şi cred că nici el nu-şi găseşte liniştea, până când nu se află adevărul. Vă daţi seama că l-am găsit cu semne de tortură pe tâmple şi pe mâini şi nimeni nu face nimic? Oare îşi poate imagina cineva? Nu se poate descrie în cuvinte ce simte un părinte, mai ales o mamă care îşi pierde copilul. Până la ultima suflare voi lupta pentru adevăr! Şi adevăraţii criminali să fie deferiţi justiţiei, asta îmi doresc!", a mai declarat Elena Vlase.

Întrebată cum îşi explică faptul că timp de mai bine de două decenii şi jumătate nu s-a făcut lumină în dosarul Revoluţiei, dna Vlase a arătat cu degetul spre procurori:

"Nu s-a făcut dreptate pentru că au fost procurori care au favorizat infractorul. Nu se poate, dacă sunt dovezi să nu faci nimic şi să laşi copiii să se chinuie atâţia ani! Nu am avut de ales, a trebuit să mergem la CEDO şi dacă nu se face nici de data asta dreptate, vom face acelaşi lucru! Ne-am adresat comitetului de miniştri, căci există un serviciu de punere în aplicare a deciziilor CEDO şi am explicat situaţia din 2011 până acum, să vedem ce decizie vor lua pentru că ceva trebuie să se facă!", a declarat Elena Vlase.

Reamintim că, în octombrie 2015, la două zile de la istorica punere sub acuzare a lui Ion Iliescu în dosarul Mineriadei, procurorii militari au decis să claseze Dosarul Revoluţiei. În motivarea deciziei, procurorii au afirmat că „persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate, în perioada 16-22.12.1989, în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv, existând în cauză autoritate de lucru judecat”, iar în ceea ce priveşte evenimentele de după 22, perioada a fost „caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”.

Procurorii au mai susţinut că militarii ar fi tras de multe ori din greşeală, pe fond de oboseală şi stres, alţi oameni ar fi murit în accidente rutiere, de aviaţie etc., iar infracţiunile de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii „nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale încriminatoare” etc. Interesant este faptul că în dosarul Mineriadei, Iliescu a fost pus sub acuzare pentru infracţiuni împotriva umanităţii, aşa "netipice" cum sunt.

Recomandăm şi Apelul unei mame: "Nu-i lăsaţi să îmi ucidă fiul încă o dată!" (Video)

Revoltaţi de clasarea dosarului Revoluţiei, toţi membrii Asociaţiei 21 Decembrie 1989 au depus contestaţie la Parchetul Militar pentru redeschiderea dosarului Revoluţiei, contestaţiile fiind respinse. În consecinţă, Asociaţia 21 Decembrie s-a adresat Înaltei Curţi cerând redeschiderea dosarului. Potrivit preşedintelui Asociaţiei, Teodor Mărieş, la ÎCCJ au fost depuse circa 200 de plângeri.

După depunerea plângerilor la a Înalta Curte şi repartizarea lor la diverse complete de judecată, au apărut însă numeroase probleme, mai noi sau mai vechi, de pe vremea când se încerca îngroparea dosarului.

Astfel, pe 13 ianuarie, magistraţii au rămas în pronunţare pe una din plângeri, urmând să-şi verifice competenţa pe respectivă iar o zi mai târziu alte plângeri au fost trimise la alt complet. Alte două zile mai încolo, la examinarea plângerii unui petent, Ştefan Bosnigeanu, completul de judecată a luat act de faptul că petentul a fost pur si simplu pierdut de procurori din ordonanţa de clasare, ceea ce, potrivit preşedintelui Asociaţiei 12 Decembrie 1989 este un fals prin omisiune.

Mai multe informaţii despre problemele întâmpinate de revoluţionari în Justiţie, puteţi accesa aici