Orice pentru putere: povestea adevarata a dictatorului chinez Jiang Zemin Cap 11 (III)
5. Plansul cu lacrimi de crocodil şi industria spectacolului
De asemenea, Jiang a deturnat dezastruoasa inundaţie într-o sansa de a-şi amplifica legitimitatea şi a-şi propova cultul personallitatii. În mâinile sale, un lucru rău a fost transformat intr-unul bun. Catastrofa născută din propria sa incapacitate a fost transformată într-un vehicul de ridicare de osanale. Acest lucru, dacă poate fi numit cumva, a fost talentul lui Jiang.
Pe 13 august, când ruptura a fost reparată dupa ce s-a retras viitura, Jiang a vizitat Provincia Hubei. Flancat strâns de poliţia paramilitară şi de oficiali, cu o figură sumbră, Jiang a luat un microfon în mână şi a ţinut un discurs pe digul Fluviului Yangtze: „Rezistenţa împotriva viiturii şi ameliorarea efectelor dezastrului sunt priorităţi pentru zonele de-a lungul Fluviului Yangtze. Trebuie să persistăm, făcând îngrădiri cu costul vieţii, pentru a asigura siguranţa digului Yangtze.” A strigat slogane catre camera de luat vederi: „Credeţi ferm şi persistaţi în această bătălie decisivă.”
Agenţia de ştiri Xinhua, controlata de Partid, a publicat un buletin de ştiri din Jinzhou în aceeaşi zi, afirmând:
Secretarul General al PCC, preşedinte al naţiunii şi preşedinte al Comisiei Militare Centrale, Jiang Zemin, împreună cu membrii Biroului Politic al PCC, vicepremierul Consiliului de Stat şi Directorul Oficiului de Stat pentru Controlul Inundaţiilor şi al Cartierului General de Ameliorare a Efectelor Secetei, Wen Jiabao, au îndurat căldura verii pentru a inspecta liniile de front ale rezistenţei împotriva viiturii şi pe cele de ameliorare a dezastrului de-a lungul Fluviului Yangtze în Provincia Hubei. Ei au vizitat şi au consolat trupele şi cetăţenii din prima linie şi au dat instrucţiuni în cadrul eforturilor de rezistenţă împotriva viiturii şi de ameliorare a dezastrului. [14]
Chiar şi în astfel de vremuri, media purtătoare de cuvânt a lui Jiang a evitat discuţiile despre rezidenţii zonelor sinistrate, care aveau nevoie cel mai mult de ajutor. A evitat transmiterea de „ştiri negative”, aşa cum le-a categorisit şi a concentrat în schimb lumina reflectoarelor pe gloriosul „nucleu al Partidului”, care îi conducea pe oameni din „victorie în victorie”.
Când viitura s-a retras, Ministrul Propagandei a primit o comandă de la eşaloanele superioare să folosească momentul „obţinerii marii victorii în lupta împotriva inundaţiei” de către Preşedintele Jiang, pentru a crea o nouă propagandă în favoarea „nucleului” condus de Jiang. Un nou cult al personalităţii era în plină desfasurare. Tonul propagandei PCC şi al discursului lui Jiang ajunsesera la o nouă dimensiune.
Ziarele şi revistele controlate de PCC pretindeau că citează mass-media internaţională, cand de fapt ii ridicau osanale lui Jiang Zemin. Ele l-au glorificat pe Jiang prin titluri deşănţate şi mai degrabă absurde, plasându-l printre „oamenii de măreţie” si comparandu-l cu Mao şi Deng Xiaoping.
6. O inundaţie neobişnuită
Inundaţia din 1998 a fost una mai degrabă neobişnuită.
Atunci când a început inundaţia, in Beijing deseori se putea auzi o melodie: “Jiang Zemin, Jiang Zemin, apa fluviului înghite oamenii.” [15]. Numele lui Jiang Zemin implica faptul că venirea sa la putere ar aduce un dezastru născut din ape.
Ideea nu era în totalitate lipsită de substanţă. În 1996, în drumul său spre sudul Chinei, Jiang Zemin a vizitat un templu renumit. După ce a oferit tămâie în sala principală, Jiang s-a dus la turnul cu clopote. Stareţul a încercat cu staruinta să-l sfătuiască pe Jiang să nu tragă clopotele : „Binefăcătorule prietenos, nu trebuie să tragi clopotele aici”. Jiang s-a enervat şi l-a ignorat pe stareţ, trăgând clopotul antic principal. Stareţul tăcea şi plângea. Ulterior a circulat vorba prin popor ca stareţul ştia că Jiang Zemin este reîncarnarea regelui broaştelor râioase. Clopotul pe care l-a tras avea să declanşeze duhurile apelor pentru a aduce necazuri în China. După acest incident, inundaţiile aveau să lovească China în fiecare an, fiind dificil de stăpânit.
Începând cu acel moment, părea că dezastrele induse de ape deveneau din ce în ce mai severe în China. În 1998 - an al tigrului dupa zodiacul chinez, în care era încadrat Jiang conform anului nasterii sale, dezastrele provocate de inundaţii au fost fără precedent. În anii ce au urmat, inundaţiile au fost frecvente.
În timp ce verificarea remarcii referitoare la regele broaştelor râioase este greu de verificat, înclinaţia lui Jiang pentru apă este una binecunoscută. A avut pe parcursul întregii vieţi o afinitate pentru apă şi chiar şi în vizitele în străinătate îi era greu să reziste tentaţiei de a se scufunda în apă. Imagini cu Jiang Zemin înnotând în Hawaii şi în Marea Moartă au fost prezentate pe larg în mass media. Majoritatea hotelurilor pe care le-a ales aveau etalate la vedere creaturi acvatice. Ochii bulbucaţi ai lui Jiang, gura şi buzele lui reamintesc multora imaginea unei broaşte râioase. Când aplaudă, cele zece degete sunt mai degrabă desfacute decât împreună – ceva cu totul unic.
În afara Chinei, un numar mare de persoane care au studiat Cartea Revelaţiei din Biblie, cartea lui Nostradamus, Secolul, şi cartea chineza de profeţii Imagini împinse înapoi au ajuns în anii recenţi sa studieze unele profeţii, care arătau în mod clar rolul pe care Jiang l-a jucat în zilele noastre, precum şi dezastrele pe care avea să le aducă asupra Chinei şi asupra lumii pe scară largă.
Faptul că originea lui Jiang are o legătură profundă cu apa, a fost consemnat de către renumitul profet Nostradamus, care scria:
Din cele trei semne de apă se va naşte un om
Care-şi va celebra Joia ca zi de sărbătoare.
Renumele său, slava sa, guvernarea şi puterea lui vor creşte
Pe uscat şi pe apă, aducând necazuri în Orient. [16]
Jiang Zemin s-a născut în Provincia Jiangsu în 1926, an al tigrului. Caracterul chinezesc pentru „Jiang” din numele cu 2 caractere “Jiang su” are încorporat în el clasificatorul semantic care desemnează "apa". Jiang a fost promovat prima dată într-o poziţie importantă în Shanghai, în care caracterul chinezesc “Hai” îşi are clasificatorul în caracterul "apă". Când Jiang s-a mutat în Beijing, devenind cel mai înalt lider al Chinei, el a trăit la Zhongnanhai – acest “hai” care are din nou caracterul "apă". Multe dintre persoanele care l-au promovat pe Jiang au avut nume compuse din caractere cu componente de apă. Să-l luăm de exemplu pe Zhang Aiping, prieten al unchiului lui Jiang - Jiang Shangqing - care l-a favorizat pe Jiang deoarece acesta pretindea ca este fiul adoptiv al lui Shangqing. Caracterul chinez „Ping”, aşa cum este folosit în numele Zhang Aiping inglobeaza de asemenea caracterul pentru "apă". Când se afla la Shanghai, Jiang a fost promovat de Wang Daohan. Caracterul “Wang”, care apare în numele său are din nou componenta "apă". Sau să-l luăm în considerare pe binefăcătorul politic al lui Jaing pe nume Bo Yibo, care l-a ajutat pe Jiang să-şi elimine adversarii politici puternici din Beijing pe când lupta pentru putere. Caracterul “Bo” îşi are ca şi clasificator de asemenea radicalul "apă". Broaştele râioase preferă apa solului şi detestă focul, ceea ce ar explica de ce lui Jiang i-au displăcut atât de mult Zhao Ziyang (caracterul “Yang” semnificând soarele) şi Qiao Shi (“shi” însemnând stâncă).
Un episod este elocvent. Muzeul Relicvelor Hemudu este localizat în ceea ce era odinioară judetul Yuyuan (acum oraş), provincia Zhejiang. În 1982 muzeul a fost desemnat loc istoric naţional. Qiao Shi a scris cu mana lui un semn caligrafic care urma să fie atârnat deasupra porţii muzeului, care suna asa: „Muzeul Relicvelor Hemudu”. După venirea la putere, Jiang a vizitat muzeul în Septembrie 1992. Faţa i s-a înnegrit în momentul în care a văzut că semnul purta caligrafia lui Qiao. Numele lui Qiao, care conţine componentele semantice ce desemnează „stânca” şi „solul” ar fi avut - în viziunea fizicii clasice chineze – efectul de a inhiba componenta apei din numele lui Jiang. Jiang nu-l putea tolera pe Qiao şi l-a apucat iritarea uitându-se la scrisul lui Qiao. În mai 1993 muzeul, acţionând la presiunile lui Jiang, a folosit scuza „reorganizării” şi a redeschiderii, pentru a înlocui caligrafia lui Qiao cu o inscripţie scrisă de nimeni altul decât Jiang.
Uneori aproape incredibil este faptul că o carte numită Imagini împinse înapoi, care datează din timpul dinastiei chineze Tang a prezis – în a cincisprezecea sa imagine – o inundaţie care ar fi legată de Jiang. Cea de-a cincisprezecea imagine arată un tigru fioros căutând hrană prin tufişuri. Tigrul pare a ataca ceva. Versurile profetice spun: „Bestiile sunt respectate, oamenii sunt dispreţuiţi”. Poemul care însoţeşte imaginea sună: „Un om din tigru, în anul tigrului; orezul alb umple hambarele dar nu are valoare; şacalii şi lupii umblă pe străzi; când norii se scutură cerul începe să apară.”
„Un om din tigru, în anul tigrului; orezul alb umple hambarele dar nu are valoare” s-ar referi la regimul lui Jiang Zemin din 1998 – un om tigru după zodiac, în anul tigrului – care nu reuşeşte să trateze problema viiturii bine din cauza interesului propriu, rezultat ce duce la un grav dezastru. Pentru a bloca breşele din dig, soldaţii şi civilii au aruncat cantităţi mari de cereale în fluviu. Viitura violentă într-adevăr a distrus multe hambare umplute cu orez; bunurile valoroase au fost pierdute în doar câteva momente. Ultimele două versuri „Şacalii şi lupii umblă pe străzi; când norii se scutură cerul începe să apară” fac aluzie la apariţia şi izbucnirea unui conflict între forţele binelui şi răului, similar acţiunilor armatei, poliţiei şi a altor aparate guvernamentale sub guvernarea lui Jiang.
Un comentariu inserat cu ani în urmă de către Jin Sheng spunea că “această imagine descrie un mare haos în anul tigrului. Împăratul va fi corupt, iar oficialii violenţi. Oamenii vor putea cu greu să-şi întreţină vieţile. Când se va termina, dezastrul va lovi din nou.”
Trei dintre versurile lui Nostradamus sunt mai degrabă auto-explicative. Ultima propoziţie, mai puţin evidentă ar putea fi explicata ca referindu-se la persecuţia Falun Gong în 1999 – episod care a urmat la scurt timp după ticăloşiile legate de inundaţiile din 1998. Şi în acest context cea de-a doua propoziţie începe să prindă sens. A fost într-o zi de joi – joi 22 iulie 1999 – cand Jiang, care deţinea puterea pe uscat şi ape, a lansat ceea el gândea că va fi campania rapidă şi triumfătoare pentru zdrobirea Falun Gong. Mişcarea lui se dorea a fi o demonstraţie de putere care să-i întărească în continuare domnia. Această problema va fi detaliată într-un capitol urmator.
7. Mişcările anti-chineze din Indonezia
Inundaţia a demonstrat faptul că lui Jiang nu îi păsa câţi chinezi au murit în dezastru. Orice dezastru serios, natural sau provocat de om, atâta timp cât putea fi folosit în consolidarea puterii lui, era pentru Jiang o oportunitate care trebuia folosită. Dacă n-ar fi putut face uz de ocazie, pur şi simplu ar fi ignorat-o sau ar fi pretins că nu a existat.
Cel puţin s-ar putea spune că natura a jucat un rol în inundaţiile din 1998. Totuşi, în acelaşi an, problemele cu care s-au confruntat chinezii în Indonezia a fost un dezastru cauzat în totalitate de om.
O revoltă împotriva etnicilor chinezi din Indonezia a izbucnit pe data de 13 mai 1998 şi a durat trei zile. Proprietăţile indonezienilor de etnie chineză au fost jefuite şi distruse pe scară largă. Peste două mii de etnici chinezi care trăiau în Indonezia au fost ucişi, iar sute de femei violate în grup. Unele au fost chiar ucise după ce au fost violate.
Comunitatea internaţională a fost şocată de atacurile barbare. Congresul Statelor Unite şi Comisia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului au emis ambele comunicate ce condamnau incidentul. Lideri ai multor ţări şi organizaţii au condamnat la unison incidentul. Mass media relata pe larg despre această revoltă. Chinezii din afara Chinei erau iritaţi şi cereau ca Guvernul Chinei să condamne de asemenea evenimentele.
În mod surprinzător, Jiang a declarat că violenţele erau „o problema internă” a Indoneziei şi prin urmare mass media printată a Chinei nu trebuia să scrie rapoarte despre aceste violenţe. A dat instrucţiuni ca guvernul Chinei să nu interfereze. Mass media chineză a ascuns aceste ştiri publicului. Numai câteva ziare mici au publicat articole scurte pe această temă şi la distanţă de două săptămâni după eveniment. Dacă Jiang ar fi făcut o declaraţie publică sau ar fi emis vreun avertisment în numele guvernului Chinei, atunci situaţia chinezilor indonezieni nu ar fi fost atât de mizerabilă. În aceste împrejurări guvernul chinez avea dreptul – şi responsabilitatea – de a proceda astfel. Dar Jiang s-a temut că orice acţiune ar putea afecta legăturile sale cu liderul Indoneziei. Din nou el şi-a arătat dispreţul faţă de bunăstarea oamenilor, acţionând într-o manieră lipsită de curaj.
Acţiunile lui Jiang nu numai că au dezamăgit chinezii din întreaga lume, dar i-au şi umilit în acelaşi fel. Guvernul unei ţări atât de mari şi cu o istorie atât de distinsă întinzându-se pe cinci mii de ani nu a demonstrat nici măcar cel mai primar simţ de justiţie sau responsabilitate faţă de cetăţenii săi. Confruntându-se cu o astfel de violenţă, cu violarea femeilor sale, Jiang Zemin, lipsit de orice ruşine, a ales sa „nu interfere cu problemele interne ale Indoneziei”. Acest exemplu este încă o manifestare a lipsei de grijă a lui Jiang faţă de viaţă umană şi de laşitate în faţa crizei.
[1] O formă de geometrie chineză – practica citirii peisajelor
[2] Numerele 5 şi 7 millioane au luat în calcul citate oficiale. De exemplu dacă din 10 civili au existat 4 care au fost trimişi de 3 ori totalul ar fi 18. (asta înseamnă 6+4x3=18).
[3] Conform formulei den nota de subsol 2 de mai sus.
[4] Robert Lawrence Kuhn, Omul care a schimbat China : Viaţa şi moştenirea lăsată de Jiang Zemin (New York: Crown, 2004), 366.
[5] Kuhn, Omul care a schimbat China, 366.
[6] Ibid., 366.
[7] Ibid., 369.
[8] Ibid., 369.
[9] Ibid., 369.
[10] Acesta este aceea de umflare a Fluviului Yangtze şi a oceanului despre care cânta.
[11] Kuhn,Omul care a schimbat China, 365.
[12] Ibid., 365.
[13] Ibid., 365.
[14] Conform celor relatate în presa chineză pe 13 August 1998.
[15] Cele trei caractere chineze care compun numele de Jiang Zemin înseamnă „fluviu”, „a înghiţi” şi „oameni” şi acesta a fost ritmul pe care a cântat.
[16] Secolul I, versul 50, preluat de la http://www.sacred-texts.com/nos/cen1eng.htm
