Octav Bjoza: „Justiţia a rămas legată la ochi şi după 89” (interviu)

Fostul deţinut politic Octav Bjoza a vorbit pentru Epoch Times despre injustiţia pe care deţinuţii politici au simţit-o şi după 1989 şi despre efectele perverse ale noii legi antilegionare.
Octav Bjoza
Octav Bjoza (Eugen Horoiu/Epoch Times)
Se încarcă player-ul...

„Torţionarii au fost lăsaţi cu bună ştiinţă de justiţia română. De ce procesele lor au loc abia acum, după 25 de ani? De ce căutăm doar torţionarii? Ştim cu toţii că Securitatea a fost doar braţul armat al Partidului Comunist. Unde sunt cei care au dat indicaţiile scrise sau verbale? Unde sunt reprezentanţii PCR? Unde sunt procurorii şi judecătorii care au aplicat acele legi care nu au nici cea mai mică tangenţă cu justiţia?”, a spus Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, într-un interviu acordat Epoch Times în marja conferinţei ”Justiţia în regimurile comuniste şi postcomuniste”, organizată de IICCMER şi Fundaţia Konrad Adenauer la Bucureşti.

Epoch Times: Ce importanţă are această iniţiativă de a discuta despre justiţia în comunism şi postcomunism, pentru Dumneavoastră ca fost deţinut politic?

Astfel de iniţiative sunt de lăudat pentru că mai ies la iveală probleme cu care se confruntă justiţia, cât şi victimele justiţiei, practic ale Injustiţiei de care noi foştii deţinuţi politici am avut parte şi înainte de evenimentele din 1989 şi după.

N-am aşteptat vreun răspuns din partea cuiva, ci ni l-am dat singuri. Doar aruncându-ne o privire peste fauna parlamentară a anilor 1990, am constatat că foarte mulţi parlamentari nu erau străini de cele ce se întâmplaseră cu noi înainte de 1989. Am identificat copiii criminalilor care s-au ocupat de noi, care ne-au trimis la moarte sau ne-au terorizat fizic şi psihic până în decembrie 1989. Ei făceau justiţie în această ţară.

Atâta timp cât astfel de persoane au pătruns în această sferă este greu să mai speri la ceva. Concret vorbind, de ce procesele torţionarilor au loc abia acum, după 25 de ani? În urmă cu 25 de ani trăiau cam tot atâţia torţionari ca şi noi, deţinuţii politici, ca procent vorbesc, nu ca număr. Noi eram infinit mai mulţi decât ei, dar au fost lăsaţi cu bună ştiinţă chiar de justiţia română. Mă refer la întregul sistem, procuratură, magistratură. Dar de ce căutăm doar torţionarii? Ştim cu toţii că Securitatea a fost doar braţul armat al Partidului Comunist. Unde sunt cei care au dat indicaţiile scrise sau verbale? Aveau obiceiul să dea ordine – ucide-l pe ăla, asasinează-l pe X şi pe Y! Unde sunt reprezentanţii PCR? Unde sunt procurorii şi judecătorii care au aplicat acele legi care nu au nici cea mai mică tangenţă cu justiţia? La noi justiţia a rămas legată la ochi în continuare.

Vedem în prezent că sunt condamnate extremismele de dreapta şi a fost adoptată acea lege antilegionară, Legea nr.217/2015, care alătură legionarismul nazismului şi fascismului, pe când comunismul este scăpat. Cum vă afectează această lege?

Eu sunt o victimă a acestui proiect de lege. Eu bat România de 25 de ani de-a lungul şi de-a latul. Am văzut grupuri de tineri, dar n-am sesizat la niciunul dintre ei o cât de mică intenţie de extremism în sensul de a ataca etnii sau culte, sau de a contesta şi de a fi antisemiţi. Eu însumi am fost acuzat că aş fi legionar sau antisemit şi nu sunt.

Sunt foarte multe ambiguităţi, neclarităţi în lege care cu siguranţă pot da naştere unor interpretări largi de la caz la caz. Există o singură certitudine - de la trei la cinci ani condamnare. Nu este bine ca o astfel de lege să nu vină cu nişte norme metodologice mai concrete. Mie îmi este foarte greu să separ rezistenţa anticomunistă pe culori politice. Ar fi o neruşinare, o încălcare gravă. Am falsifica din nou istoria. Eu rezistenţa anticomunistă întotdeauna am privit-o ca pe un întreg, un tot, şi nicidecum n-am împărţit-o pe culori politice.

Sunt lucruri care ne deranjează la modul concret. Sunt persoane care nu s-au făcut vinovate de crime. Ce, noi acuzăm membrii Partidului Comunist care au fost vreo patru milioane jumate? Probabil vinovaţi au fost câteva sute sau câteva mii dintre ei. Cei mai mulţi s-au făcut de nevoie că nu puteai să promovezi, să ajungi la o şcoală de maiştri, nu puteai primi apartament, dacă nu erai membru al Partidului Comunist. Noi acuzăm evreii? Ştim cu toţii că mulţi din cei care au implantat acest regim criminal şi ilegitim în România au fost evrei, dar niciodată nu vom acuza întreaga etnie evreiască de aceste fapte care s-au petrecut la modul concret în România.

„Mie îmi este foarte greu să separ rezistenţa anticomunistă pe culori politice. Ar fi o neruşinare. Am falsifica din nou istoria.”

Noi venim dintr-o altă lume şi suntem greu de digerat de toate formaţiunile politice. Pentru noi injustiţia a continuat şi după 1989. Nouă ni s-a luat în urmă cu 50-60 de ani tinereţea, libertatea, sănătatea, agoniseala, multora viaţa.

Credeţi că este prea târziu să vi se mai facă dreptate?

Este prea târziu pentru noi, dar ar fi binevenită pentru Dumneavoastră generaţia tânără de azi şi cei care vor veni după noi pentru că mai ies la iveală nişte lucruri şi este bine să le ştiţi nu din dosare, nu din cărţi, ci de ce nu chiar din gura făuritorilor de istorie. Aşa că profitaţi fraţilor că mai trăim doar câţiva dintre noi.

Dumnezeu m-a lăsat sănătos după ce am trecut prin 14 securităţi, închisori şi lagăre, am ţinut peste 100 de conferinţe, contabilizând cam 7.500 de elevi de clasele 10,11,12, studenţi şi profesori de istorie. Este o obligaţie morală a noastră a celor care am rămas în viaţă să facem asta pentru că altfel nu veţi avea de unde să aflaţi aceste lucruri. Ascultându-ne pe noi şi parcurgând apoi dosare de securitate, le veţi citi cu alţi ochi, cu altă minte.

Referitor la propunerea Estoniei de a înfiinţa un tribunal internaţional de investigare a crimelor comunismului, cum vedeţi faptul că România nu a fost reprezentată la conferinţa de la Tallinn a statelor foste sovietice pe această temă?

Nu mă miră. Îmi amintesc că în urmă cu 2-3 ani a fost tot aşa o astfel de conferinţă la Varşovia. Ministerul Justiţiei a fost reprezentat de o doamnă Lidia Barac. În rezoluţia acelei conferinţe s-a consemnat că în România problemele foştilor deţinuţi poltici au fost rezolvate. Este o neruşinare sfruntată. Nu s-a rezolvat atâta timp cât tu stat român, care ne-ai luat pentru totdeauna ceea ce v-am spus mai înainte, te-ai rezumat să ne azvârli de la masa bogaţilor actuali sau în devenire nişte firimituri. S-a înfiinţat un Departament pentru luptătorii în rezistenţa anticomunistă. Este binevenit, dar trebuie ţinut cont că eu nu am culoare politică şi nici nu voi mai avea pentru că nu pot bate palma cu tine aci şi dacă dau colţul şi cineva îmi promite mai mult să te trădez. Nu-mi stă în caracter şi de aceea am spus că nu sunt bun de politică.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii