Noul spital construit în Wuhan, administrat de Armata Chineză. Spital sau puşcărie?

Săptămâna aceasta presa din China a fost inundată de imaginile cu noul spital construit în Wuhan pentru a ajuta la controlarea epidemiei de coronavirus Wuhan.

Spitalul, terminat pe 3 februarie, având o mie de paturi, este numit cu mândrie spital „super-rapid”, iar numele său real este Huo Shan Shan care se poate traduce aproximativ ca „muntele zeului focului”, puţin bizar pentru un regim care se descrie drept ateu.

Cu toate veştile aparent bune, faptul că administraţia spitalului este preluată acum de Armata Partidului a ridicat temeri cu privire la o severă scădere a transparenţei - şi aşa redusă - a regimului şi la amplificarea secretomaniei cu care Partidul Comunist învăluie situaţia reală a epidemiei din oraşul Wuhan.

Oficialii chinezi susţin că sute de persoane au murit, iar zeci de mii de persoane sunt infectate de coronavirusul Wuhan 2019, care provoacă simptome asemănătoare pneumoniei.

Experţii suspectează însă că numărul real este mult mai mare.

Videoclipurile online ale spitalelor supraaglomerate şi scrisorile SOS de la pacienţii care nu sunt trataţi continuă să conteste cifrele oficiale ale Chinei. Iar epidemiologi de talie internaţională atrag în continuare atenţia că datele Chinei par false.

Jingyuan Tang, analist pentru probleme curente ale Chinei, a declarat pentru postul american NTDTV că, având în vedere conducerea militară a noului spital, asemenea dovezi obţinute de cetăţeni vor fi chiar mai greu de găsit.

„Tot personalul medical al spitalului va veni din armată”, a spus Tang, „În acest caz, toate datele şi informaţiile din spital ar putea deveni secrete militare. Afară nu vom şti nimic. Personalul intern nu va dezvălui datele. Pentru că oricine va face acest lucru riscă să fie acuzat de dezvăluire a informaţiilor militare şi ar putea fi trimis în faţa tribunalelor militare".

„Spitalul ajunge o gaură neagră. Cei din afară nu vor şti câţi pacienţi au intrat acolo, nu vor şti câţi oameni au dispărut ”, a spus el.

Spitalele militare din China sunt printre cele mai opace structuri ale regimului comunist chinez, fiind entităţile unde a fost organizată cu predilecţie industria de recoltare forţată de organe de la prizonierii politic.

Tang a spus: „Dacă Partidul Comunist Chinez (PCC) este capabil să facă din recoltarea forţată a organelor o industrie, atunci în mediul acesta complet lipsit de transparenţă cum va funcţiona noul spital din Wuhan? (...) Este foarte greu de spus dacă este spital sau închisoare".

Fotografii postate de utilizatorii reţelelor de social media înfăţişează noile spitale având bare la ferestre şi uşi din metal.

"De obicei, doar spitalele psihiatrice au bare la ferestre", a declarat pentru NTD, Sean Lin, un fost microbiolog la Walter Reed Army Institute of Research. Nu este nevoie de bare, nici măcar la carantine".

Niciun alt spital din Wuhan desemnat centru de carantină nu are astfel de ferestre cu bare.

Spitalul nou construit în Wuhan este modelat după un spital similar - Xiaotangshan, care a fost construit la Beijing în timpul izbucnirii epidemiei de SARS, un alt tip de coronavirus, care a lovit China în 2002-2003.

În 2003, majoritatea pacienţilor internaţi în spitalul Xiaotangshan erau foarte contagioşi şi mortalitatea virusului de SARS era oricum oficial mai mare decât cea a coronavirusului curent Wuhan. Unele publicaţii au numit spitalul "un centru al virusului de SARS din China", care ar fi putut "exploda" în orice moment.

Cu toate acestea, regimul comunist chinez afirma că rata de recuperare din Xiaotangshan a fost de 99% şi că nici unul dintre cei 1382 de medici şi personal medical nu a fost infectat. Totuşi oriunde în afara spitalului (inclusiv Canada), 20% dintre cei infectaţi erau personal medical.

Spitalul Xiaotangshan este şi el administrat de armata chineză.

Într-un memoriu al preşedintelui spitalului spitalul Xiaotangshan la vremea aceea, Yanling Zhang descria teama pe care unii pacienţi o aveau când erau transferaţi acolo. Zhang spunea că unii pacienţi se agăţau de ambulanţele cu care ajungeau la spital.

O pacientă în vârstă de peste 40 de ani a început să se sprijine de perete şi să plângă în momentul în care a coborât din ambulanţă, întrebând: „Ăsta este spital? O să am un tratament standard? Îmi puteţi vindeca boala? De ce mă duci într-un loc atât de pustiu? Este acesta un 'lagăr de concentrare al morţii?'. Am ajuns material de testare, ca la unitatea 731?“.

China depune, de asemenea, eforturi susţinute în spatele uşilor închise pentru a încerca să împiedice luarea de măsuri de combatere a epidemiei de către comunitatea internaţională. Evacuarea cetăţenilor străini din China, întreruperea relaţiilor comerciale, a fluxurilor de călători şi a celor de mărfuri au un impact foarte mare asupra economiei Chinei.

Unul dintre cei mai mari agenţi de lobby ai Chinei pentru această agendă este directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care a făcut numeroase declaraţii care laudă răspunsul regimului chinez în ceea ce priveşte epidemia, deşi realitatea este cu totul alta.